797 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului în toamna asta, că am prins-o, m-aș da de-a dura peste cap să vin la tine, iar, distinso, în Făt-Frumos să mă prefac! să te codești, la fel, cuminte, prefăcută c-ai uitat, că nu mai știi, și nu ții minte, cum e în brațe de bărbat... și mai uituc și eu ca tine să uit de ce te-am deranjat, în toamna asta, cât va ține
ÎN TOAMNA ASTA, CĂ AM PRINS-O... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374649_a_375978]
-
înainte. Doar trebuie să știm totul unul despre altul! Să vă exemplific! -Sal’tare! mă bucură cu vorba Rică intrând în apartament. Ce mai veste-poveste? face, ca și când presimte ce prospătură am pentru el. Bucuros de starea lui de spirit, mă codesc totuși: -Am una să-ți relatez... Avid, își sprijină bastonul de cantul ușii ca să ia loc pe unicul fotoliu rămas liber. Pe cel dinainte mă foiesc nerăbdător să-ncep: Alo? răspund zilele trecute unui apel pe telefonul fix. Să tot
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
a dovedi aceasta, maestrul Ludovic L. a întrebat diferiții martori dacă l-au întâlnit vreodată intenționat sau nu pe nemernicul Cremvurșt și dacă da, dacă suspectul le-a făcut vreun rău. Neștiind încotro bate genialul apărător, oamenii s-au cam codit să răspundă, deși se aflau sub jurământ. Dar, până la urmă, nescăpând în nici un fel de întrebările atât de ferme ale avocatului, au trebuit să recunoască fie că l-au întâlnit pe inculpat pe stradă, fie că s-a nimerit să
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
că ești furat de peisaj și nu iei În seamă (deja ai deprins acest vicleșug!) aburii omletei, peștele proaspăt prins de bunicul - pescarul satului! „Hai vino și gustă și tu”, mă atrage bunica, „ți-o fi și ție foame”. Mă codesc un pic, dar, În cele din urmă, mă apropii și Înfulec pofticios cot la cot cu ei. Se aude ciripit de păsări, câte o vorbă din când În când, dar mai mult tăcere. O cină ca de taină! Vremea a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
să se încuscrească cu familia împăratului și pentru ajungerea acestui scop trimise cătră Andronic împărat, ca mijlocitor și purtător al propunerii sale, pe expatriarhul Ioan, care căzuse în mâinile lui la luarea cu asalt a orașului Sozopolis. Împăratul se cam codea la-nceput și căuta să câștige timp, dar la urmă cedă curentului împrejurărilor și aduse la cunoștința solicitatorului printr-un sol că în genere consimte la propunere, sub rezerva însă a stipulațiunilor speciale ce se vor conveni. Cererea lui Sfentislav
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că nu m-ai consultat, îi spuse Isidor lui Crey pe un ton împăciuitor. Guvernatorul făcu o grimasă a plictis. ― Am vrut să avem discuția asta după ce situația era rezolvată. Știam că nu vei fi de acord, că te vei codi și că vei căuta în cărți diferite precedente. Or noi nu aveam timp. Isidor înghiți cu greutate. Și cuvintele pe care le avea în minte, și nodul care i se pusese în gât când realizase în sfârșit că guvernatorul, pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Ce vă pasă? Cele trei se priviră una pe cealaltă, îndemnîndu-se reciproc să vorbească. Începură să șușotească, iar una din ele o înghionti în coaste pe Urella. Fata chicoti. ― Noi ne gândeam... adică nu ne gândeam, ziceam doar așa... se codi fata. ― A spune fără să gândești e o mare prostie, fetiță, spuse scurt Maria. ― Ei bine, ne gândeam că poate mai multe fete sunt sănătoase, precum Xentya... Dacă și-ar fi putut permite, Maria ar fi râs din toată inima
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
semnificație a acestei alianțe. - Se prea poate. Eu cred că aici se ascunde o taină pe care nu ar trebui să o lăsăm necercetată. Abatele ridică din umeri plictisit. - Și ce-am putea face? Femeile se priviră una pe alta, codindu-se parcă să spună ceva foarte important. - Ieri i-am auzit pe quinții lui Kasser discutând între ei. Spuneau să nu e normal să existe doar patru dintre ei. - Și asta e o chestiune lămurită, rosti Radoslav pe tonul cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din clonele care încălcase ordinul comandantului militar fusese și Oksana. Johansson își amintea exact momentul în care îi fusese adusă, în timp ce el se afla din întîmplare în sistemul Proxima Centauri pentru a soluționa un diferend între trei Johanssoni care se codeau să accepte să conducă clonele din acel sector. Păstra încă vie în memorie imaginea chipului descompus al lui Barna, care îl trăsese deoparte și îi spusese că găsise o femeie care avea deopotrivă amintirile Oksanei dar și ale lui Johansson
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce duce ușor la necugetate violențe. Ei își răzbună devastând, incendiind, lovind barbar cu furci, topoare, ciomege, punând mâna și cărând acasă tot ce nu sfărâmă. E o „rătăcire” care nu îi antrenează în vârtejul ei pe toți. Unii se codesc să participe, alții ar vrea să-și obțină drepturile într-alt fel, cu vorbă bună. Dar, și fără ei, răscoala își continuă iureșul devastator până ce intervine forța de represiune. Capii mișcării sunt bătuți cu centiroanele și toți „rătăciții” vor trebui
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Livescu, „Norul de marmură”, CRC, 1981, 25; M. N. Rusu, De la teluric la suav, AFT, 1981, 7; Lucian Vasiliu, „Norul de marmură”, CL, 1981, 7; Ion Cristofor, Volume de poezie, ST, 1981, 10; Cristian Livescu, „Versul cel mai inspirat se codește să se apropie”, CRC, 1986, 2; Aurel Ștefanachi, „Alergarea copacului roșu”, CL, 1987, 7; Coșovei, Pornind, 164-167; Mircea A. Diaconu, Estetica terapiei orfice, LCF, 1996, 48; Constantin Miu, Devenirea întru cuvânt, ST, 1997, 2-3; Gheorghe Grigurcu, Trei poeți moldavi, RL
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
originală a persoanei umane. Iată-l paralizat de timiditate În fața responsabilului de Partid. Vede din expresia feței acestuia că are să-i comunice ceva important și tocmai de aceea Îi evită privirea. Tot timiditatea Îl chinuie și mai târziu când se codește să-i spună soției sale că el trebuie să plece la școala de cadre a Partidului. Și școala constituie pentru el un obstacol. (Ă). Școala de Partid n-a ridicat numai nivelul ideologic al lui Andrei Buda, ci l-a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
energiile. La nevoie nu pregetă să pună umărul la muncă. Întorcându-se la vechile-i unelte - Mladin fusese sudor - el pătrunde cel dintâi În conducte pentru a le suda pe dinăuntru dând astfel o pildă vie sudorilor care se cam codeau. În paranteză fie spus, din punct de vedere tehnic Întreaga situație apare cam neverosimilă; teama e nejustificată, sudura făcându-se pe porțiuni relativ mici nu după terminarea Întregii conducte. (Ă). Demn de remarcat este și felul În care scriitorul izbutește
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reuși să iasă cu bine din orice încercare. Surse evazive și ostile David Randall (1998, pp. 76-79) abordează această situație și oferă mai multe sfaturi tânărului ziarist: Fiți insistenți. Nu vă dați bătuți niciodată. La început, oamenii (cu excepția politicienilor) se codesc mult până să accepte interviul. Motivele sunt mai puțin importante: jenă, vinovăție, teamă, lipsă de chef etc. Nu de puține ori, se întâmplă ca interlocutorul să dorească, prin refuzul său de moment, să verifice seriozitatea ziaristului. Îmi amintesc de o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de balauri ? Paul: - Păi... dormeau când am intrat noi în castel... Mama Zmeului: - Dormeau ?! Doar fluierul fermecat îi poate adormi. De unde îl aveți ? Paul ( vizibil încurcat ): - De la o zână. Mama Zmeului: - De la o Zână ? Pot să-l văd ? Paul ( se codește apoi îl dă): - Poftiți dar pentru câteva clipe... Mama Zmeului: îl ia , îl privește și începe să cânte la fluier o muzică stranie. Deodată începe furtuna, fulgere, trăznete, zgomote amestecate cu urletele balaurilor. Zmeul se scoală din pat și rotește
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
intrare și ieșire, nu? Da. Ai comanda, zisei eu îndeajuns de tare ca să fiu auzit de primele rânduri de elevi. A... Cred că ar fi mai bine ca tu să conduci oamenii, măcar pentru bucata asta din plan, spuse el, codindu-se. Și asta era o parte din planul meu, nu din planul celorlalți. Colegii mei, care au auzit cele rostite, își vor da seama de importanța prezenței mele în școală și în plan pentru ca acesta să reușească. Ceea ce urechile aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Se răstește impacientat: — Mai pe scurt, la cât se ridică toate astea? Luat prin surprindere, secretarul clipește de câteva ori, ușor descumpănit. — ăă..., există o serie de factori variabili și necunoscuți, răspunde șovăielnic. — Cât? își pierde împăratul răbdarea. Ianuarius se codește. În cele din urmă, rostește cu jumătate de gură: — Armata ne-a costat cel puțin 400 de milioane de sesterți anul acesta. Augustus întinde repede mâna după papirusul din care a citit secretarul, îl îndepărtează ușor de ochi ca să poată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu totul dăunătoare. Invidia și minciuna pe care se bazează cangrenează moralul societății. — Complotul..., îndrăznește temător Fulcinius. Împăratul îi face enervat semn să tacă. — Tu să mi spui repede-repejor... Își pierde răbdarea. Cine e implicat în povestea asta? Trio se codește. Nu așa și-a programat discursul. Ar prefera să înceapă cu faptele... A plasat chipul tău alături de statuile morților din familia lui... Se smiorcăie: — ...de Sextus Pompeius... Augustus rămâne impasibil, deși curiozitatea îl zgândăre. — Numele bărbatului! cere impacientat. Respiră adânc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbitor. Cel puțin în ceea ce o privește. Întoarce din nou capul să se uite după întârziați. Pufnește mânioasă pe nări. Uite-i cum se mișcă, de parcă ar fi niște mormo loci. Abia se îndeamnă între ei, și încă alene, tot codindu se. Iar alții pleacă fără să mai aștepte sfârșitul. Cei cu o fărâmă de decență se furișează discret. Nesimțiții o fac pe față. Câteva șoapte ajung până la ea. — Când a început? — Du-te, du-te, i se răspunde. Mai are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a doua puțin aplecată, a treia și mai aplecată... Nu-l mai rabdă inima și izbucnește: — Al patrulea rând s-a pus în genunchi! — Alcătuiesc țestoasa, îngână ostenit Rufus. Sfârșesc în unghi, întocmai ca acoperișul caselor, nu vezi? Tânărul se codește. Coboară cu un picior pe pământ. — Ba da, dar în campania din Dalmația, Germanicus ne-a pus să facem țestoasa cu o baracă... ăă... de fapt cu două... vârâte una sub alta. Își lipește palmele. — Uite-așa. Pe roate. Doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că-și folosește calitățile paranormale pentru tot ce poate fi mai rău, exclamă mușcător celălalt. De data asta el e cel care se îndoiește. Pe Mariamne a pier dut-o pentru totdeauna. Nu va scăpa de Agrippina decât mort. Evreul se codește să-i răspundă. E conștient că în mintea ro ma nilor religia și superstiția sunt doi termeni diametral opuși. Prin religia oficială se definesc ei înșiși și își onorează zeii. Nu contează că nu mai cred în puterea lor de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se trezește și se duce Sus în curțile din Memfis, unde-n săli lumina luce; Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. {EminescuOpI 46} {EminescuOpI 47} {EminescuOpI 48} Bruh! mi-i frig. - Iată pe mână cum codește-un negru purec; Să-mi moiu degetul în gură - am să-l prind - ba las săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o condiție, adăugară ele, aprinzându-și câte o țigară În colțul gurii. Să vă lepădați de Dumnezeul vostru fals, la care vă Închinați. Dacă nu, Îi vom Împușca pe toți ca pe niște câini...“ De teamă, femeile semnară. Bătrânii se codiră, prefăcându-se că nu Înțeleg. Tovarășii Însă nu-și bătură prea mult capul cu ei. Muindu-le degetul arătător În călimară, le depuseră amprentele În catastif. „Acum acesta-i noul vostru Dumnezeu, care a supus fiara Apocalipsului, punând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]