171 matches
-
urmase întocmai sfaturile lui. Eu tăiam lemnele, ajutat de trompet, care le despicase până la ultimul butuc, fiindcă am uitat să spun că găsisem în curtea închisorii o capră de lemn cu ferăstrăul pe coarne și vreo două vagoane de cer cojit, care parcă mă așteptau pe mine. Dincolo de zidul înconjurător, ghiceam pădurea cu copacii pleșuviți de iarnă, pe unde, altădată, mă plimbam cu Ada, din voia sentinelei cumpărată cu tutun, și care venea cu un ceas mai târziu decât trebuia, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un exemplar de floare dispărută. Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul fundamental din desenele tatei. M-am apucat, cu mîinile tremurînde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi-am zis, pînă și ei pot greși. Apoi, terminînd de copiat uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M-am trezit lac de sudoare. Atunci m-am apucat să-mi notez tot ce-mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să deseneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu la îndemână, până când aceasta s-a consumat, s-a fărâmițat, motiv pentru care mai târziu, mult mai târziu, am cântat acest auxiliar al plumbului într-un ciclu: Guma mea și luna, amândouă scad. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ea și rusul. — Foarte bun. Se iubiseră fără fasoane. În gesturi obișnuite, plicticoase, poate. Non-cinematografic. Și totuși, asta era tot ce păstra, acum, când se pierdeau unul de celălalt. Imaginile unei intimi tăți făcute cioburi, din vremurile iluziei. Portocale. Jumătate cojite. Degetele ei, desenând trasee in com prehensibile între farfurie și cana de ceai, clădind apoi bucățile într-o inexpugnabilă structură gemelară și căutându-le gustul cu vârful limbii. Prin aer... Te joci cu mâncarea. Știi că nu-mi place. Știa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
geamurile au fost sparte, și așa se poate vedea și înăuntru, și în afară în același timp. Tabla era îndoită și moale ca o plastilină când Slavko a împins-o ca să intre. Șase etaje, balustrada vopsită în albastru și pereții cojiți. Urmele lui negre rămaseră în praful de pe linoleum, iar ușa de la intrarea în apartament se închise brusc în curent. Slavko locuia singur. Mai singur decât el nu mai era nimeni. Trecu pe lângă masa cu mileu și se trânti peste cuvertura
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un exemplar de floare dispărută. Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul fundamental din desenele tatei. M‑am apucat, cu mâinile tremurânde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi‑am zis, până și ei pot greși. Apoi, terminând de copiat uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M‑am trezit lac de sudoare. Atunci m‑am apucat să‑mi notez tot ce‑mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să deseneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o mulțime de șopârle speriate ne-au trecut printre picioare. Pe altarul de cărămidă erau amestecate crengi și flori putrezite. Prin geamurile sparte vântul putea să șuiere în voie, iar deasupra, pe cupola joasă, abia se mai distingeau în tencuiala cojită urmele unui Christ pictat care binecuvânta acum un liliac ce murise parcă într-o mică spărtură. Dar liliacul era numai adormit. Speriat de sunetul pașilor noștri, s-a trezit din somn și a început să zboare în zigzaguri negre. Eleonora
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Până la capela părăsită totul a fost ca și prima oară. Și chiar la capelă părea că nimic nu se schimbase. Șopârlele au fugit și acum printre picioarele noastre când am pătruns înlăuntru; același Christ pictat binecuvânta, pe cupola cu tencuiala cojită, un liliac adormit; și abia când ne-am uitat la altarul de cărămidă am tresărit. Florile erau proaspete. Ceva ne-a atras atenția după aceea în drum spre colibă. O movilă lunguiață acoperită de rugi de mure, asemănătoare cu mușuroaiele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nici măcar în acel moment nu și-a pierdut deloc cumpătul, și mi-a zis că au fost artiști de circ pe vremuri. Are ochii bleu intens și pistrui, și e mereu bronzată de la călătorii. Chiar și acum are nasul ușor cojit și un cercel nou, chiar în vârful urechii. Are cei mai albi și mai strâmbi dinți pe care i-am văzut vreodată și, când râde, i se ridică un colț al buzei de sus. — Am zis să dau buzna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ești cu ochii în patru, tunetele încă se prăbușesc pe cerul celorlalți, șapte constelații strălucesc pe cerul tău, cel de deasupra. te hrănesc cu mine viața m-a hrănit cu pași, reverențe ale florilor din grădinile mame ghete cu pielea cojită, în care încap cu bine picioarele umede ale iernii din acest an care începe cu un imperceptibil miros pe care nu îl detectează decât iepurii gândurilor mele. tu ești frumoasă dar năruită de tristeți și gravitație ca un castel de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
măcar, să vadă ce i-ar fi putut oferi, se retrase, și-și văzu de drumul său. Trecură, mulți și mulți, alții, și-i deteră, care bani, care de-ale gurii, umplându-i-se, aproape, coșul din nuiele de mladă cojite. Omul nostru de la cerșit, având un oarecare răgaz, fu cuprins de meditații. Precum văd, și astăzi, îmi merge bine. Este o zi bogată. Și, să mai îmi spună, cumnată-miu, că, a cerși, este și rușinos și ineficient. Pe dracu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
c ochii roșii, fața arsă și buzele cusute îl privea atent. În locul degetelor, aceasta avea gheare lungi și ascuțite. A dat să fugă, dar fiara l-a izbit cu o lovitură puternică de picior. Într-unul dintre pereții vechi și cojiți ai casei. Imediat ce și-a revenit după impact, a privit spre intrarea în cabană. Fiara dispăruse, însă în urma loviturii bărbatul nu-și mai putea mișca piciorul stâng. A rămas nemișcat în acel colț al cabanei timp de câteva ore până când
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
căci nu am simțit niciodată nevoia să facă altceva. Vița de vie, cultivată pentru a sta singură în bătaia vântului și a ploii, sub umbra grea a zilelor umede, rezistă și ea cum poate, plină de vreascuri, cu crengile groase cojite, cu aspect de lăsată în paragină. Câteodată vântul bate cu putere sub soarele de vară. Atunci dealul deveni un popas pentru șoferi, o răcoare binevenită. Vara mi se mai cunoaște, absența unui han călduros pentru drumeții obosiți de viață, dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
murdară care se scurgeau printr-un jgheab. Și ce mai faci, Max? Pe unde ai mai fost ? îl întrebă Pablo, în timp ce își curăța în farfurie o mandarină plină de sâmburi. Max-Dinte se-ntinsese să ia o felie din fructul gata cojit și întârzie cu răspunsul: — Pe unde am fost, pe unde n-am fost... încă-i iarnă și n-am ce să caut în câmp! În plus, voi nu știți cam ce se întâmplă în jurul nostru: sunt fundații și puțuri săpate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi mergea gura ca o melită. Când ostenise, scosese din buzunar o coajă de portocală, uscată pe mașina de gătit, să-și îndulcească sufletul. Mirosul plăcut gâdilase nările copiilor. Ene lăsase dambilușca. Ce-ar mai fi ros și el o cojită! Alături, bărbații se dădeau mai la soare. Ieșiseră în haine, să sperie iarna. Se uitau în sus, bine era, da mugurul. Și cerul se spălase tot ca un geam. Unuia i se păru că vede rândunelele. Da de unde! Erau tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mi-am spus. Unicul motiv pentru care mă aflam aici era să mă conving dacă Aurora era sau nu în primejdie - și, dacă era, să o scot din casa asta cât mai iute cu putință. După ce văzusem exteriorul casei (vopseaua cojită, obloanele făcute praf, buruienile răsărind printre treptele de la intrare), eram pregătit să dau peste o adunătură de piese disparate și stricate de mobilier, aruncate unele peste altele prin camere, dar interiorul s-a dovedit a fi mai mult decât prezentabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mult și sala începu a răsuna de piesele pe care studenții le pregăteau pentru iminentul preconcert. Luminile se-aprinseră. Invadară sala de concert, propriu-zisă, celelalte încăperi, împrejurimile maiestuoasei clădiri. La intrare, pe un fotoliu, apăru un paner mare, din răchită cojită, uscată, în care scria, un fel de anunț, cu litere cât palma: PENTRU DOCHIȚA. PENTRU OPERAȚIA SA, PE CREER! PENTRU DOCHIȚA, VĂ INVITĂM LA PRECONCERT! Mulți trecători se opreau. Priveau. Aflau despre ce este vorba. și treceau mai departe. Mulți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce domnește în rîndul organizațiilor comunale, ceea ce va pricinui la recoltă. Trebuie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pat dintr-o singură mișcare și dă la o parte perdelele de la ferestre și soarele roz-arămiu de la răsărit curge în odaie. Dar când privește în jur nu recunoaște nimic. E o cameră aproape goală, cu linoleum pe jos, cu pereți cojiți. Într-un colț e o pianină care trebuie că a stat pe fundul unei ape ultimii cincizeci de ani. Pe un perete e un raft metalic, așa cum se găsesc prin garaje sau pivnițe, pentru borcane de ulei ars. Kerch privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sunt ursiți să trăiască o sută de ani... - N-am știut până acum că există o asemenea credință, spuse. Dar mi se pare logică. Era atât de impresionant spectacolul, roca marină privită din spate, cu acel trunchi de trei metri, cojit, carbonizat și păstrând totuși câteva ramuri vii, încît ceru voie să se întoarcă și să-l mai privească o dată. - Ce e mai curios, începu târziu doctorul, când ajunseră din nou în fața statuii, curios și trist totodată, este faptul că poliția
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
învățase că cel mai bun istoric este unul conștient că nici o istorie nu va putea atinge adevărul. Care poate fi adevărul final al unor asemenea figuri subtile psihologic ca Antinous și Hadrian? Adevărurile melancoliei erau stratificate ca învelișurile cepei: trebuie cojite câte unul, numai pentru a da la iveală o altă foaie; în miez se ascundeau esențe de obicei ignorate de istoricul care cere dovada. În ultimă instanță, adevărurile melancoliei erau acte de credință. A fost convinsă că el a fost
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lui Bolintineanu : „Du-te la oștire, pentru țară mori...”, garantând florile pe mormântul eroului. Actul următor, la Calafat, unde sunt masate trupele românești. Soldatul Cobuz scoate un fluier neobișnuit de lung și ușor strâmb, simbolizând o creangă de copac abia cojită, codrul frate cu românul. Îndată ce el începe să-i „zică”, câțiva „curcani” încing o horă în linie, horă soră cu cea din primul cadru. Mesajul este limpede : soldații noștri sunt niște țărani în uniformă care cântă folcloric și dansează așijderea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]