1,095 matches
-
ai ajuns tu aici? Afară îi ca în Iad”. „Păi n-am venit singur, jupâne” - zic. „Sunt cu toată liota cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la dumneata ca să descarce”. Ovreiul o rămas să pună cojocul pe el și vine îndată. Bine, Pavele! - l-a lăudat Hliboceanu zâmbind. După un timp, a ieșit și Aizic, zgribulit ca un pui de bogdaproste, dar cu chef de vorbă. Să vezi și să nu crezi. Tocmai mă gândeam să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gesturi ca de mamă grijulie, l-a învelit ca pe un copil. În vremea asta, ceilalți cărăuși au muncit din greu pentru a așeza totul după cuviință. Când treaba a fost gata, au intrat în crâșmă. Până și-au scos cojoacele, Costache le-a așezat dinainte câte o ulcică din care adia miroaznă de rachiu fiert. Gustați acum cât îi fierbinte, ca să vă încălziți oleacă. Îndată sosește și mâncărica și... Vinul fiert, Costache - l-a completat Alecu Slobodă. Au început să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
faci, Măriuță. Cu plânsul nu-l faci sănătos. Și apoi dacă te-ar vedea altcineva... Mai bine adu-mi ceva de pus sub căpătâi, că eu am să mă întind colo jos, pe țol, și am să mă învelesc cu cojocul. Să-mi aduci și o oală cu apă, iar mâine dimineață să-i faci o fiertură de pui și să-i dai și niște lapte cald. Trebuie să mănânce ceva dacă vrem să se pună pe picioare. Să nu treacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din care i-am dat și eu. Îi bun ceaiul, dar dacă cere apă? Măriuța a ieșit și în scurtă vreme s-a întors cu o oală plină cu apă. Am să-ți aduc un ogheal și o pernă, iar cojocul ai să-l pui ca așternut. O spus ceva cât ai stat cu el? Nu. N-o spus nimic. O cerut apă mereu... Cred că o pierdut mult sânge până l-am găsit noi și unde mai pui gerul ista
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
primăriei. Din biroul primarului, doamna Roman, edilul orașului, își luase în fugă obiectele personale, a părăsit instituția spre o destinație ascunsă, biroul fiind plin cu câțiva revoluționari adhoc veniți acolo. Unul dintre ei, nu știu cum îl cheamă, era îmbrăcat într-un cojoc de cioban sibian având și toiagul cu el. Nu l-am întrebat cum îl cheamă, însă își aroga dreptul de a conduce în primărie. Le-am spus să părăsească biroul primarului, căci la conducerea primăriei va fi instalată administrația militară
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
și mă duc afară, luînd-o spre Colinton Village. Singura persoană pe care-mi trece prin cap s-o vizitez e doctorul meu, dr. Rossi. Sala de așteptare e plină de puțoi bătrîni și urît-mirositori, dar acuma am eu ac de cojocul lor. Mă flendur În paltonul ăsta vechi! Na poftim, puțoi bătrîni și snobi ce sînteți. Scot o cutie mov din buzunarul paltonului. — N-o puteți bea aici, Îmi spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei. — Poliția, Îi spun eu. Lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lui spre salteaua unde doarme doctorul, Lazăr se oprește la spatele scaunului pe care stă studenta și veghează pe cei doi copii culcați pe un pat improvizat din cîteva scaune puse alături și o saltea, înveliți cu haina tatălui și cojocul actorului. Dacă obosești și vrei să te schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul se lasă trezit cu greu iar cînd își dă seama unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar Andrei o temperează, fiindu-i frică de Lazăr, pe care, în gîndurile sale, îl crede fost pușcăriaș la desecarea luncii. Mai bine bem, zice el abătut cu ăia doi nu-i de glumit... Unul e cu păr bogat, cu cojoc? întreabă Ovidiu. Nu. Actorul doarme răspunde șoferul. Nu știam de unde-l cunosc; de la televizor, apare uneori la varietăți. Ptiu! Să vezi ce-i fac! se înfurie Ovidiu. Credeam că-i din Direcția Comercială, altfel îl sictiream!... Aaa, rîde Sultana de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de tutun care se usucă, dulceag și persistent, a deschis cutia. Înăuntru fotografii. I le-a înșirat pe masă. L-a recunoscut pe Cocoș, erau chiar fotografiile, unele, care apăruseră în ziare. Rînjind, proaspăt bărbierit ori într-un grup cu cojoace pe umeri și puști ținute în brațe ca pe copii. Mai erau și alte poze pe care nu le știa. În fața unei colibe de stuf. Pe o lotcă răsturnată, în spate se vedea un lac ori chiar Dunărea. Trei inși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
place să se coboare până la anumite limite, dar de aici până la... Mă rog, noi...Bine pentru tine ar fi să fii un om obișnuit. Asta dacă ții cât de cât la situația ta. Să știi că am suficiente ace de cojocul tău dacă o fi să nu ne mai înțelegem. Ovidiu își privi soția. Viața lipsită de griji îi prelungise copilăria. Chiar și acum când spunea lucruri grave ea se alinta și-i ședea bine. N-ai s-o faci, iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de drept, o linie ferată străbate parcă înzăpezita câmpie. Traversele negre, ce se ivesc din loc în loc prin zăpadă, barează calea curgătoare a șinelor ce sclipesc ascuțit printre fulgii mișcați de vântul aspru. Se înserează deja. Îmi afund fața în cojocul îmblănit și plâng. Trebuie să ajung neapărat la linia ferată...Cu ultimele eforturi, mă târăsc până acolo, dar nu vine nici un tren... Am rămas singur acolo, în imensitatea albă. Și cerul s-a luminat, acoperindu-și înaltul cu stele. Începe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Munții, ca și Delta, ascund taine de nepătruns, dar sunt patria urșilor bruni și puternici. Înainte de a ajunge în orașul în care am hotărât să ne petrecem vacanța, am oprit într-un sat de la poalele munților. Copiii erau fermecători în cojoacele lor groase și sub basmale sau căciuli, serioși și gingași. Până atunci muntele de care se vorbea era Ceahlăul, dar acum numele unui alt munte lua locul Ceahlăului în vorbirea și în conștiința oamenilor. Toate intrau în relație cu acel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât de importantă stăpânul său nu mai avea În cursul zilei. Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut grăbit, Eleonora scoase din buzunarul cojocului ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu frigul de afară, Îi scoase ambalajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Lângă soba de teracotă, lada de lemne era plină. Așa era În toată casa. Doamna Ster ura frigul și Întunericul. Domnul Húsvágó așeză cu grijă femeia pe pat, pe un țol vechi cu miros de lavandă, Îi scoase ghetele bărbătești, cojocul secuiesc, mirat și parcă intimidat de eleganța tinerei femei care nu era mai mult decât o servitoare, dar mai ales de forma și lungimea gambelor sale, bine desenate sub ciorapii vișinii de lână care Îi treceau puțin peste genunchi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și am un mesaj din partea doamnei Ster. Îi Întinse mâna. Mânile li se Întâlniră Într-o strângere scurtă. După nume vă cunosc, zise Petru. Doamna Ster mi-a vorbit de dumneavoastră. Atunci, ne putem tutui, zise Eleonora și Își descheie cojocul de miel, ușor cambrat, cu guler rusesc, de sub care țâșni un parfum de a cărui fragranță se bucura doar Iolanda: uite o tipă care știe cum se alege un parfum. Nările ei delicate adulmecau lacom parfumul care plutea În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
diversiune pentru a-l alunga dintr-un loc care era doar al ei și În care el pătrunsese prin efracție. Cum altfel? În timp ce ea dădea probe pentru compania de dans a lui Teshigawara. Scăparea Îi venea din buzunarul stâng al cojocului pe care acum Îl ținea În brațe ca pe un partener adormit. Degetele ei pipăiau ambalajul inelului opalin În care ea Își punea de fiecare dată nădejdea În momentele ei tot mai dese de disperare, În timp ce se Întreba dacă merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bourbon la o adică. Sau să poarte o discuție cu bărbatul care se apropia de el, uitându-se speriat În toate părțile. Nu vă supărați, n-ați văzut cumva un porc? Întrebă politicos omulețul, căci omuleț era, Îmbrăcat Într-un cojoc de oaie nou și cu o căciulă rusească tot nouă pe cap, dar cam mare căci Îi cădea mereu pe ochi. De aceea nici nu-și vedea porcul. Ba l-am văzut, dacă asta vă liniștește, zise Flavius-Tiberius. Și? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii agățați de ea, bărbați și femei deopotrivă. Iar ea se Îndepărta de sicriu, ușoară totuși, În năvodul cleios al privirii lor, ștergându-și mereu ochii cu o batistă-năfrămuță albă-albuță, faină-făinuță, pe care o tot scotea din mâneca stângă a cojocului ei trois quarts, cu guler rusesc, ușor evazat și secuiesc de fel, culoarea ciocolății negre. 3. Și ea se făcea tot mai subțire pe măsură ce se depărta. Când a ajuns subțire cât o rază de lumină vineție, sau cât o tăietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
smulgem unghiile cu cleștele! - Îl jupuim de viu și punem sare! - Lovește-l cu automatu-n cap! - De ce nu plînge? - Și ce dacé e un copil, e partizan, duceți-l la spînzurétoare! - Uh! mi s-a fécut frig chiar și cu cojoc! - Uitați-vé la el, cé nici nu tremuré! Dezbrécați-l de tot și turnați apé, bégați-l cu fața În zépadé! - Sé-l ducem la Hitler! - Sé hotérascé odaté ce facem cu el! - Hitler, l-am adus pe partizan, ce facem cu el? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Victor Îl surprindea cum Încerca săl imite, sfios și cu voce joasă, pentru a nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa de seară prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
speram să mă orientez asupra unei fete, cu avere, ce aș putea să măresc turma dintr-odată. Să-l pot lăsa pe tata cu oile mi-aș fi dorit, și să-l acopăr pe muntele Moldoveanu cu turma, ca un cojoc pe un trup de femeie la ore târzii în noapte, când inima-i va bate în piept ca un răcnet, alergând după dragostea pierdută.“ (În treacăt fie spus, ciudată inimă e aceea care bate ca un răcnet. Cineva care i-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prezentat ca pe o victimă a sistemului. Pandele ofta, dădea ochii peste cap și iar ofta. Și cum de v-au dat atît de mult? Patru ani, dar este atît de nedrept! Ce puteam face? Am fost tentat de un cojoc, pe care l-am dat mamii, că suferea de plămîni și scuipa sînge. Dumnezeule, cîtă suferință pentru un cojoc! Rupt în spate și nu-l cumpăra nimeni... Și acum ce faceți? Unde vă veți duce? Cine angajează un hoț pușcăriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
v-au dat atît de mult? Patru ani, dar este atît de nedrept! Ce puteam face? Am fost tentat de un cojoc, pe care l-am dat mamii, că suferea de plămîni și scuipa sînge. Dumnezeule, cîtă suferință pentru un cojoc! Rupt în spate și nu-l cumpăra nimeni... Și acum ce faceți? Unde vă veți duce? Cine angajează un hoț pușcăriaș? Nu vă autoflagelați. Se va găsi în țara asta un suflet ales... Avem un telefon, alo? Sînt o prosperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aproape deloc. Treceau pe acolo mașini, opreau și-l întrebau: Nu vindeți o parcelă, dom' Damian? Totul este vîndut, mințea omul ca să scape de insistență. Păcat. N-au rămas vrea 4-500 mp? Nu, îmi pare rău. În lumea asta, fiecare cojoc își găsește acul și moș Damian și l-a găsit fără să vrea. Într-o zi vine deputatul, salută și se așează la o măsuță din curtea din spate, ferită de ochii lumii. Într-o sacoșă avea bere, salam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
frumos. Am o căciulă și i-aș pune un dos mai bun. Aduceți-o la mine, șefu'. Cojocarul n-avea neamuri de nici un fel și i-a lăsat totul lui Laurențiu, adică și meseria și sculele și atelierul. Aveam un cojoc nou nouț și l-am agățat pe cînd trebăluiam în boxa de la subsolul blocului în care locuiam. Se poate face ceva, dom' Laurențiu? Dom' profesor, nici n-o să se cunoască. Cînd să vin după el? Îl fac acum. Pentru dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]