155 matches
-
mine - „toate astea le ai de la Arthur și Paul și un pic și de la Alfons...“ -, ea, care-mi amesteca zahăr în gălbenușul de ou, ea, care râdea când mușcam din săpun, ea, care fuma țigări Orient, reușind uneori să facă colăcei de fum, ea, care credea în mine, copilul ei de duminică - motiv pentru care deschidea raportul anual al Academiei de Artă tot mereu la aceeași pagină -, care mi-a dăruit totul mie, copilașului ei, și a primit atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
multă a avut. Si acuma asteaptă ca să moală si tata. Că-i flumos să ai un molt în casă... că vine lume multă si pălintele-popa cântă tale... Vezi, bica, numai eu nu am un molt!... Spune, fetița!... Vrei covrigei și colăcei și mâncare mai multă? Nu, dal colega zițe că-i flumos când oamenii mănâncă si plâng... Dal ea n-a plâns, numai a mâncat și mâncalea ela mai bună. Da, dar mai târziu nu va mai avea mâncare deloc dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de sănătate și belșug gazdelor în anul care urmează. “Am venit și noi o dată/ La un an cu sănătate/ și la anul să venim/ Sănătoși să vă găsim/ Ura! La mulți ani, Cinstite gazde; Ne dați ori nu ne dați colăcei de grăuț curat, să trăiți că v-am colindat!”. Evelin: Ce le dăm copiilor? Ela cu un ciur mare în mănă: Le dăm colaci, mere, nuci, covrigi; începe să dea copiilor. Evelin: Ela, te rog, dă-mi mie sita. O
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pielea care-i atârnă babalâcului pe gât e împăturită, și cutele strânse sunt vârâte în gulerul albastru apretat, închis până sus. Cu toate astea, doar stând acolo, înghițind în sec, excesul de piele se revarsă peste guler așa cum se revarsă colăceii fetei din fotografie peste talia blugilor. În poza asta parcă nici nu-i aceeași fată. Mai ales pentru că fata din poză zâmbește. Uitându-se pe monitorul din camera verde, spilcuitul îi arată cum camera de luat vederi care transmite nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
era sigur trecut de treizeci de ani, judecând după aspectul pielii. Vorbea chiar cu acea voce fină și tremurătoare, un pic graseiată, pe care o auzisem la interfon, fără ca fața să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil costase o căruță de bani. Porcușor Îmi pregăti o ceașcă de ceai. Mai văzusem cești de ceai asemănătoare cu acelea de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Curaçao albastru. Mmm. Nu-i așa că arată delicios? Adriana își scoase sandalele legate cu șiret în jurul gleznei lăsând să se vadă o pedichiură cu lac roz pal și își răsuci topul sub banda sutienului. Deși mai văzuse abdomenul plat, fără colăcei, al Adrianei de o mie de ori, Emmy nu se putu abține să nu se uite îndelung. Politicoasă, Adriana se prefăcu că nu observă. Dădu din cap spre sticlă. — Specialitate din partea locului. Ar trebui s-o începem chiar acum ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zurgălăi pluteau în văzduh. Umblând din casă în casă, cu trăistuța de gât și cu clopoțelul în mână, grupuri-grupuri de copii făceau gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel, un măr, câteva nuci, bomboane fondante și uneori chiar bani. După câteva ore de forfotă și zarvă, liniștea începea să se aștearnă peste sat odată cu înserarea. Obosiți dar voioși, copiii se retrăgeau încet-încet către casele lor. Cele trei surori s-
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
În seara lui Vasile Sfântul Mi-a luat căciula vântul Și mi-a dus-o-ntre copaci Și mi-a umplut-o cu colaci. Moș Vasile, moș Vasile, Ce-ai să faci cu atâta pâine? Dă-mi și mie un colăcel, Că taaare sunt mititel!” Amuzate, cu râs zglobiu și vesel, copilele îi răspunseră: Poftim! Ia pe ales! Măi omule, lasă copiii în pace! Nu ți-am făcut eu colaci? Uite acolo, pufoși și proaspeți! spuse mama, arătându-i un coș
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Tipul ăla o să crape primul, zic eu, arătându-i cu o mișcare a capului un băiat deosebit de gras, care căsca la noi niște ochi fantastic de mari. E întins pe burtă pe partea cealaltă a piscinei, probabil ca să-și ascundă colăceii de grăsime revărsați cu generozitate peste slip. — Întâi or să-i iasă ochii ca la melc, ar fi ca într-un film de groază, zice Daisy. Chiar mi-ar plăcea să știu cum se simt, mă crezi? Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
place să colind și mă simt fericit când oameni mai bătrâni și mai tineri ies în pragul ușii și ne ascultă. Ne zâmbesc și ne îmbrățișează uneori și se vede o mare bucurie pe fețele lor. Primim mere, covrigi sau colăcei și nuci. La unele case primim chiar și cârnați de porc făcuți în casă. La unele gospodării suntem invitați la masă. Dar noi nu stăm. Mulțumim sincer, ne luăm darurile și plecăm grăbiți. Nu uităm că mulți săteni ne așteaptă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
așa ca la nunți, așezat pe un prosop din acelea vechi, țesute în stative de care le mai are și bunica în sipet. După aceea părintele, ciocnește cu gospodarii un pahar cu vin iar nouă ne este dat suc și colăcei. Nu lipsesc bomboanele și iconițele cu Maica Domnului și Nașterea Pruncului Iisus. Se vede treaba că tot gândindu-mă la buhai și omul de zăpadă, am uitat de celelalte obiceiuri din sat care au loc cu o săptămână în urmă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acceptat cu plăcere. Când am intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai întâi, a fost binecuvântată masa, apoi s-a cântat „Tatăl nostru”. După aceasta, stăpâna a dăruit fiecărei persoane invitată câte un colăcel cu o lumânare aprinsă, pomenind de fiecare dată numele unuia dintre cei răposați. Gestul acesta îmi atinse o strună a sufletului... îmi erau cunoscute toate aceste obiceiuri, îmi erau și dragi, însă când realizasem de cât timp nu mai asistasem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cerul rose argent. Totul se scaldă într-o lumină roză, movă, arămie, de pe altă lume, mai strălucită, iar din pietre și lucruri, chiar și din blocuri și din ferestre termopan și din bulgării de noroi înghețat și din corciturile făcute colăcel pe preșul din fața scării C începe să se ridice, ca în fiecare seară de vreo săptămână încoace, un soi de nimb roz, cum numai într-un oraș poluat din zona temperată, iarna după anul nou, se poate ivi. Exact la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
simplă. După viața de cuplu inofensiv-țicnit. Bucătăria, mirosind a împăcare firească și-a supă de legume, ar fi locul unde s-ar întîmpla ceva nemaipomenit: ca apariția unui ochi enorm, lipit de geam și uitîndu-se la motănelul care toarce adormit colăcel pe pernă. Lacrimile limpezesc privirea, s-o fi observat? Dacă tot nu readorm, hai să termin cu corecturile pentru antologia de poezie creștină. I-am dedicat-o tatei. I-ar fi plăcut. Anii nebuni, de dinainte de război, i-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
blocate Înăuntrul tuburilor. Nu contează! m-am gândit, cântând alături de Mike & The Mechanics „The Living Years“ În timp ce-mi aranjam fața... era chiar amuzant, oarecum. A trebuit să recunosc că rezultatul final s-a dovedit demn de efortul suplimentar: colăceii de grăsime nu se mai umflau deasupra taliei pantalonilor, sânii Își recăpătaseră rotunjimile de fată durdulie, deși restul persoanei mele se Împuținase, iar rimelul pe care mi-l Întinsesem la risc peste gene atinsese Întâmplător perfecțiunea, conferind ochilor mei cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să cuvînteze despre misiunea cultural-socială a Fundațiilor Culturale Regale, despre însemnătatea Restaurației etc., omagiind personalitatea regelui. Bacovia (care rămăsese cu gîndul la pomelnicul de la începutul mesei - n. m.), în tot timpul cît a vorbit D.Mareș, aprinzînd lumînarea înfiptă în colăcelul din fața sa, a rostit în surdină, sacadat, «Veșnica lui pomenire!» La plecare, șeful de secție Gheorghe Antohi, care îl fixase cu privirea fără întrerupere, m-a întrebat: -Cine-i nebărbieritul și posomorîtul ăla care a stat lîngă dvoastră și care tot
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
casei, nu are voie să bea apă deoarece este "apă moartă" 235. Pe drumul cel fără de întoarcere, este obiceiul ca, la fiecare "stare" (popas), o femeie să verse puțină apă dintr-o oală nouă și să dea peste sicriu un "colăcel" și un ban săracilor 236. În mentalitatea poporului român, există credința că, înainte de a ajunge în împărăția cerului, sufletul celui răposat trebuie să treacă peste o mulțime de râuri și pâraie, unele mai mici, mai înguste și mai lesne de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mânie de-a Satanei" și de aceea pocnește când se pune pe foc 349. "Pomul" care-l însoțește pe mort la groapă este făcut dintr-un "pom roditor de grădină" și împodobit cu fructe sau cu păsări făcute din aluat, colăcei, scărițe și cârlige, din aluat, turtă dulce 350. "Pomul morții" este, de fapt, un "pom al vieții", mijlocind "trecerea din lumea aceasta în cealaltă" și oferind umbră "sufletului" care se rătăcește în drumul său spre rai 351. La Fundu Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prind bine la pământ, / Care se duceau ca vântul / Și nu atingeau pământul/... Și era o babă / Bătrână și slabă, / Babă de cele bătrâne, / Care știu rândul la pâine. / Bab-aceea-a plămădit, / Aluatul a dospit; / După ce a pregătit, / A făcut la colăcei, / Și mai mari și mititei, / Și-a făcut un colăcel / Rumenel și-mpleticel, / Și-a făcut unul frumos / Ca și fața lui Hristos, / Nici mai mare, nici mai mic, / Dintr-o mierță și-un miertic; Și cu miere mi-l ungea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu atingeau pământul/... Și era o babă / Bătrână și slabă, / Babă de cele bătrâne, / Care știu rândul la pâine. / Bab-aceea-a plămădit, / Aluatul a dospit; / După ce a pregătit, / A făcut la colăcei, / Și mai mari și mititei, / Și-a făcut un colăcel / Rumenel și-mpleticel, / Și-a făcut unul frumos / Ca și fața lui Hristos, / Nici mai mare, nici mai mic, / Dintr-o mierță și-un miertic; Și cu miere mi-l ungea, / Cu zahăr îl zăhărea, / În cuptiori că mi-l punea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nou iar acoperămînt pentru față o pînză lungă albă lungă cît corpul. Într-o mică perniță se Înfig ace la care se adaugă o papiotă de ață și alte lucruri mărunte casnice mici, Îndrăgite de răposat. Se mai pun 2-3 colăcei și cîteva ouă fierte de mîncare. Aceste practici mărturisesc credința În existența altei lumi, cu aproape aceleași nevoi ca a noastră. În prima dimineață după moarte, În curte trei femei cîntă zorile, cu următorul text: Formula AS, nr. 704/2006
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
İar lîngă fîntînă, o babă bătrînă Cu dinții de lînă Cu haină săină Și ciomagu-n mînă. Ție și-o cerea, ochișorii tăi Tu să nu ții dai Că-ți trebuie-n rai. Și ai ce să-i dai Tot un colăcel Și un gulerel cu banul din el Cu lumina din stupină Ca s-o ia...cutare În mînă. Un alt bocet care se cîntă, cînd se lucrează gulerele: ,,...Cutare...și tu mi-ai plecat Pe un drum Îndelungat și neapropiat
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
neapropiat Înainte ai să mergi. Ochii să-i arunci la mîna dreaptă Că acolo mai este, o lină fîntînă Cu apă sălcie De-a de-ți place ție...” Aceste gulere, se dau de pomană peste mormîntul proaspăt, Împreună cu cîte un colăcel, fiecare. Ele reprezintă cele 44 de vămi ale văzduhului, iar banul din fiecare guler, Înseamnă plata fiecărei vămi, pe care o va trece sufletul mortului pînă la locul hotărăt: rai sau iad. CÎntarea gulerelor se repetă tot timpul cît se
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]