35,470 matches
-
36. footnote>. Asemenea și fericitul Pavel a fost în astfel de beție dumnezeiască și trează la Iope, când a contemplat pânzătura evanghelică (Fap. 10, 10-17)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, omilia a X-a, P. G. XLIV, col. 989C-992A. footnote>. Este „... acea beție prin care li se întâmplă oamenilor extazul (ieșirea) din cele materiale, spre ceea ce este dumnezeiesc<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a IV-a, în PSB, vol. 29, p. 183. footnote>”. Omul își
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
vol. 29, p. 183. footnote>”. Omul își depășește propria natură, își schimbă starea: „din muritor, devine nemuritor, din pieritor nepieritor, din trecător etern, într-un cuvânt, din om se preface în Dumnezeu”<footnote Idem, De beatitudinibus, 7, P. G. XLIV, col. 1280C. footnote>.
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
vol. 44, Nos. 1-4/1999, p. 309. Această temă a mai fost dezvoltată și de: Hans Lewy, Sobria Ebrietas. Untersuchungen zur Geschichte der antiken Mystik, Vol. 9, Geissen, 1929; H. J. Sieben-A. Soulignac, Ivresse Spirituelle, în Dictionnaire de Spirituelle, 7, col. 2312-2337; J. Leclerq, Jour d’Ivresse, în Vie Spirituelle, 76, 1947, p. 574-591. footnote>. Anterior Sfântului Grigorie, Filon Alexandrinul (n. 25 î. Hr. d. 40 d. Hr.)<footnote Filon din Alexandria a fost un filosof mistic evreu de limba greacă din
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
norilor Legii și Evangheliei, deasupra profeților și apostolilor: și luând aripile unei porumbițe și ridicat prin doctrina acestor aripi la înălțimi, îl întâlnește (pe Hristos) nu dedesubt, ci în aer, și în înțelegerea spirituală a Scripturilor”<footnote P. G. XIV, col. 1302C. footnote>. Deci, în acest caz, „extazul” însoțește pătrunderea în înțelesul mai profund al Bibliei sau dogmei; și astfel, devine o pluralitate de „mistere”, percepute cu un număr de „simțuri spirituale”, pe care le concepe Origen. Limbajul uniunii (de exemplu
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Comentariu la Ioan I, 30; Despre principii, IV.I.6; conform Comentariului la Cântarea Cântărilor, III.185.24 sq., 220.15 sq.), al viziunii (de pildă, Omilii la Numeri, XXVII, 12.273.20 sq.; Sel. In Ps., P. G. XII, col. 1349C sq.) sau al „vederii față în față” (de exemplu, Despre principii, I.1.2; Omilii la Ioan, III.1 ), este frecvent utilizat când se are în vedere lectura spirituală a Scripturii sau înțelegerea Divinului<footnote C. W. Macleod, Allegory
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
termenului beție în creștinism îmbrăcase în principal o conotație punitivă, fiind enumerate pericolele și nedreptățile aduse de beție<footnote Clement, Pedagogul, 2, 2, Eusebiu, Istoria bisericească, I. 2.21, Sf. Ioan Hrisostom, Omilia 20, 1 la Geneză, P. G. LIII, col. 23 etc. footnote>. Contextele incidențelor „beției” și „beției treze” la Sfântul Macarie sunt în general de un gen mistic, cu un singur element sacramental clar, care poate fi identificat în conexiune directă cu „beția trează”<footnote Collection I, H. Berthold
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
moment, pe bună dreptate, poate), rugându-se să zică: «O, de s-ar duce și sufletul o dată cu rugăciunea»”<footnote Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia a VIII-a, 1-2, traducere de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, în col. Părinți și Scriitori bisericești (PSB), vol. 34, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1992, p. 126-127. footnote>. Însă, dacă un astfel de om eliberat de povara celor trecătoare, ajuns la măsura desăvârșirii, curat și liber
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
efort maxim. Însă, în final, lupta împotriva păcatelor are ca scop asigurarea izbânzii milostivirii și restaurarea în acest mod a sănătății sufletului<footnote Lyonnet, Stanislas & Gervais, Pierre, art. în Dictionnaire de Spiritualité ascétique et mystique, Beauchesne, Paris, 1984, tom 12, col. 861. footnote>. Toată această luptă cu armele amintite, luptă soldată uneori cu răni și înfrângeri regretabile, nu este o luptă de luni sau de ani, ci de o viață întreagă. Ispitele în această viață sunt nenumărate, cel rău încercând să
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
și ne îndeamnă la rău. Vorbind despre ispite, scriitorul filocalic Marcu Ascetul scrie că „a nu avea experiența momelii răului e propriu firii neschimbabile, nu celei omenești”<footnote Marcu Ascetul, Despre botez, trad. de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, ilumina și desăvârși, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 301. footnote>, iar Evagrie Ponticul ne descoperă că, dintre dracii care se împotrivesc urcușului nostru duhovnicesc
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
căci Satana n-ar fi avut atâta putere dacă sufletul ar fi fost privighetor și cu îngrijire de mântuirea sa”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica întâi a Sfântului și Marelui Post..., în col.cit., pp. 45-46. footnote>. Dacă diavolul a încercat să se războiască chiar și cu Mântuitorul Hristos, firește, fără să reușească să-și atingă scopul propus, cu atât mai mult noi, simpli muritori de rând, fie și foarte buni nevoitori, suntem
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
printr-o participare în tot ce este mai bun ... în fiecare moment creația este percepută a fi în stadiile sale de început datorită creșterii sale perpetue spre ceea ce este cel mai mare bun”<footnote Idem, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 797A. footnote>. Îndumnezeirea în gândirea Sfântului Grigorie este o urcare interioară, perpetuă, către unirea cu Dumnezeu; ea „nu are decât o limită, aceea de a nu avea niciuna”<footnote Idem, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 300D. footnote>. Când
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
P. G. XLV, col. 797A. footnote>. Îndumnezeirea în gândirea Sfântului Grigorie este o urcare interioară, perpetuă, către unirea cu Dumnezeu; ea „nu are decât o limită, aceea de a nu avea niciuna”<footnote Idem, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 300D. footnote>. Când vorbește despre firea inteligibilă, Sfântul Grigorie precizează că, la rândul ei, aceasta este împărțită: „una este necreată și făcătoare a celor ce sunt, ea fiind pururea ceea ce este și totdeauna fiind la fel, e mai presus de
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
în măsura transformării interioare, să participe la divin, aceasta fiind o manifestare a tensiunii chipului ce caută să se asemene cu Prototipul. Omul - chip al lui Dumnezeu devine un microtheos<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 549AB. footnote>, căci în Hristos ne este dată deschiderea chipului spre asemănare, iar chipul lui Dumnezeu întunecat prin păcat e restaurat pentru întreaga umanitate, care este îndumnezeită și transfigurată”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
vol. 30, p. 385. footnote>. Unirea sufletului cu Dumnezeu, învață Sfântul Grigorie, rămâne totuși numai o părtășie la El, neavând în sine însăși fericirea, ființa și binele nemărginit<footnote Idem, Ad Ablabium quod non sint tres dii, P. G. XLV, col. 121. footnote>. Lucrarea De vita Moysis este, de fapt, o recenzie extinsă a ideilor lui Origen asupra acestei teme și poate fi considerată ca o sursă majoră pentru doctrina gregoriană a îndumnezeirii, exprimată în alți termeni. În această lucrare, Sfântul
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
adevărat reală este ceea ce este imuabil, care nu este subiect nici al creșterii, nici al împuținării, la care toată creatura participă și care nu se diminuează prin această participare”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 333B. footnote>. Conceptul de participare este elaborat și în Despre facerea omului. Sfântul Grigorie a realizat această operă pentru a completa Hexameronul Sfântului Vasile, după moartea neașteptată a fratelui său. Astfel, își ia întregul impuls din cuvintele Genezei 1, 26
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
omului, PSB, vol. 29, p. 30. footnote>. „Natura omului a fost realizată special pentru a putea fi participant (μέτοχον) la Bine”. Pentru Sfântul Grigorie, participarea umanității la Dumnezeu reprezintă întregul scop și sens al creației omenirii<footnote P. G. XLIV, col. 184B. footnote>, astfel constituind întregul obiectiv al ontologiei noastre individuale. În îndeplinirea acestui destin al μετουσία Θεοῦ, umanitatea în general și persoanele individuale sunt chemate a deveni preoți ai cosmosului, conferind binecuvântare sfântă întregii țesături a existenței create a lui
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
vărsată în el. Pentru că aceasta este μετουσία divinului: Dumnezeu face ca persoana care se împărtășește de μετουσία să devină din ce în ce mai mare și mai aptă de a o primi<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De anima et resurrectione, P. G. XLVI, col. 105AB. footnote>. Așadar, este doctrina gregoriană a participării la Dumnezeu (μετουσία Θεοῦ) similară conceptului de îndumnezeire, dar în termeni de referință mai morali și mai filosofici? Credem că da. În lucrarea Contra Eunomium, pe care a făcut-o publică după
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
nu în cel al îndumnezeirii. Dumnezeu reprezintă virtutea absolută (ἡ παντελὴς ἀρετή). Prin urmare, „oricine urmărește virtutea adevărată participă la nimeni altceva decât Dumnezeu” (oὐδὲν ἕτερoν ἢ Θεoῦ μετέχει)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 310A. footnote>. Aceasta nu înseamnă că Îl posedă pe Dumnezeu, pentru că, din moment ce acest bine nu are limite, dorința însăși a participantului nu are punct de oprire, ci se întinde în infinit. Nici discipolul virtuții nu participă la natura lui Dumnezeu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
poftei celei din lume”. footnote>. Cel mult, va spune că creștinul imită natura lui Dumnezeu: „dacă omul era la origine asemănător lui Dumnezeu, poate nu exagerăm dacă declarăm că creștinismul este o imitare a naturii divine”<footnote P. G. XLVI, col. 244D. footnote>. Această imitare restaurează asemănarea divină în om, dar nu-i permite să devină ce este Dumnezeu. Conceptul de „participare” (μετουσία) îi permite Sfântului Grigorie să susțină transcendența inabordabilă a lui Dumnezeu, simultan cu apropierea omului de Dumnezeu. De
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
De virginitate (371), prezintă fecioria ca atribut suprem al lui Dumnezeu, care deifică pe toți acei care se împărtășesc de el. Fecioria semnifică tot ceea ce este pur și necorupt<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De virginitate, 1, P. G. XLVI, col. 321C; cf. Metodius din Olimp, Symposium, 9.4, la care castitatea este în mod similar prezentată, ca îndumnezeitoare. footnote>. „Oare poate fi o laudă (proslăvire) mai mare ce se poate aduce fecioriei - spune Sfântul Grigorie - decât că s-a arătat
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
τοῦς τῶν καθαρῶν αủτῆς μυστηρίων μετεσχηκότας), astfel că aceștia devin părtași ai slavei singurului adevărat sfânt și fără prihană Dumnezeu, ca împreună viețuitori cu El datorită curăției și nestricăciunii?”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De virginitate, 1, P. G. XLVI, col. 320D. footnote>. Altfel spus, pentru Sfântul Grigorie de Nyssa, omul devine dumnezeu prin imitarea caracteristicilor naturii divine, prin participarea la atributele divine, prin modelarea pe însușirile Divinității. În ultimă instanță, el își transcende natura și devine imun în fața putreziciunii și
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
ce-L ascultă pe El, îi înalță și-i transfigurează. Pentru că, spune Sfântul Grigorie, cei care se apropie de Dumnezeu trebuie să devină și ei dumnezei (θεοὺς γίνεται)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De oratione dominica, 5, P. G. XLIV, col. 1177D. footnote>. Zicând acestea, Sfântul Părinte poate se gândea la textul biblic de la Matei 5, 48, „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este”. Totuși, înțelesul este clar. Așa cum a precizat și în tratatul Despre virginitate, omul
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
De Beatitudinibus, Sfântul Grigorie își exprimă părerea că, prin fiecare dintre „fericiri”, Domnul îndumnezeiește (θεοποιεῖν τρóπον τινὰ) pe însăși persoana care Îl ascultă, dacă acea persoană înțelege corect ce i se spune<footnote Idem, De Beatitudinibus, 5, P. G. XLIV, col. 1249A. footnote> spre exemplu, milostivii sunt binecuvântați pentru că primesc milă de la Dumnezeu. „Dacă, prin urmare, termenul «milostiv» i se potrivește lui Dumnezeu, ce altceva te invită Cuvântul să devii decât un dumnezeu, pentru că ar trebui să te modelezi după atributul
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
exemplu, milostivii sunt binecuvântați pentru că primesc milă de la Dumnezeu. „Dacă, prin urmare, termenul «milostiv» i se potrivește lui Dumnezeu, ce altceva te invită Cuvântul să devii decât un dumnezeu, pentru că ar trebui să te modelezi după atributul Divinității?”<footnote Ibidem, col. 1249B. footnote>. În cea de-a șaptea omilie la Fericiri, Sfântul Părinte Grigorie subliniază prăpastia care separă natura divină de umanitate. Și totuși, omul devine înrudit cu Dumnezeu și este primit ca fiu al Domnului universului. „Cel ce este astfel
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
la aceeași cinste cu Sine firea cea căzută în necinste din pricina păcatului. Căci, dacă ne face prin har ceea ce El este prin fire, ce altceva ne dă decât deopotrivă cinstire cu Sine, prin înrudire?”<footnote Ibidem, 7, P. G. XLIV, col. 1280C; am consultat pentru acest text și traducerea românească a Pr. Sandu Gh. Stoian, din Opt omilii la Fericiri, în col. Comorile pustiei, 31, Editura Anastasia, București, 1999, p. 98. footnote>. Omul își transcende natura devenind fiu al lui Dumnezeu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]