299 matches
-
fiind considerat și filocatolic (A.C.N.S.A.S., fond informativ, dos. nr. 246, vol. I, f. 249 250). 43 Se pare că se căuta desființarea Patriarhiei Române și dependența mitropoliilor românești de Patriarhia Rusă (cf. Cr. Păiușan, Politica Patriarhilor României și „colaboraționismul” cu organele statului, în Analele Sighet, vol. VII, p. 111-113). 44 A.M.J., fond penal, dos. nr. 19.556, f. 68 nota informativă dată de sursa „Zamfir Pană”, din 19 septembrie 1950: „Unirea a făcut-o comuniștii, nu biserica ortodoxă
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA ?' CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/344381_a_345710]
-
trebuie să fie extrem de atent. Cartea lui Gillet conturează o imagine sumbră a Bisericii Ortodoxe Române, cea de colaboratoare fidelă a regimului comunist, asistând nici mai mult nici mai puțin la o comunizare a acesteia. El încearcă să demonstreze, dincolo de colaboraționismul individual al unor ierarhi, o slăbiciune structurală a Bisericii Ortodoxe, incapabilă de transformări și de promovarea valorilor democratice. Dosarele Securității aduc o perspectivă nouă asupra acestui aspect. Ele confirmă anumite aspecte afirmate de Gillet, pe altele însă le contrazice. Într-
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE ŞI INDICII DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI SECURITATEA, ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST... PARTEA I de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/344374_a_345703]
-
exact în ordinea în care au apărut în perioada 05 - 20 oct. crt. cele patru articole, fără să neg că am făcut în mod deliberat apropierea dintre reinstalarea în 1990 a Patriarhului retras din treaptă prin propria-i recunoaștere a colaboraționismului și cea din 2012 a Președintelui care ar fi trebuit să se retragă după acele șapte milioane patru sute de mii de voturi de la Referendum, aducând dovezi, dacă nu despre sprijinul primit de ei dinafară, care ar putea avea meschine justificări
SAU INCERCARE DE A LE EXPLICA UNUI PRIETEN STRĂIN (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350773_a_352102]
-
acceptata de o parte din electorat chiar și cu sechelele aparatcicilor cărora le cultivă nostalgiile. E singurul partid care (pentru interesele sale, bine înțeles), a fost capabil să scoată la iveală o întreagă nouă generație de politicieni ne-spurcați în colaboraționismul cu vechiul regim. Și depinde de aceștia dacă, pe viitor, ar mai putea prinde calomnia confuziei privind năravurile comunisto-bolșevice, așa cum s-a putut atunci când Geoană striga triumfător „Mihaela, dragostea mea”, dar Băsescu îi trăgea preșul de sub picioare arătându-i poza
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (6) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355035_a_356364]
-
fiecăruia, pe unde se aflau, încercând să alunge starea de singurătate și izolare, care era evidentă. Unii, invidioși, începuseră să-l vorbească de rău, pentru că nu-și explicau de unde are el bani de timbre, ba mai mult, îl bănuiau de colaboraționism cu comuniștii italieni. Circa 30% din italieni, la vremea aceea, erau comuniști. La Trieste se desfășurau multe mitinguri de-ale lor, la care lua cuvântul, Toleatti, înflăcăratul conducător comunist. Italienii aveau o vorbă: „O poartă deschide altă poartă”. Se poate
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356813_a_358142]
-
umbră. Momentul intrării trupelor „eliberatoare” rusești în țară și apoi neinspirata reformă a învățământului, înfăptuită la ordin și după model sovietic, în vara anului 1948, au condus la gâtuirea democrației. Faptul a fost posibil și datorită unor intelectuali convertiți la colaboraționism ( de voie sau de nevoie, precum Sadoveanu, G. Călinescu, T. Arghezi) S-a instaurat teza realismului socialist, susținută și lăudată de unii critici literari ca Paul Georgescu, Mihai Gafița, Mihai Novicov și alții. De reținut că, totuși, au mai fost
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
domnia bunului plac. O altă temă sociologică o găsim într-o analiză cu titlul „ Fericirea de a fi condamnat de confrați”, în care se evocă persecuțiile la care au fost supuși o mulțime de intelectuali înainte de 1989 (invidii, delațiuni, trădări, colaboraționism, plagiatori, piraterie intelectuală etc.) Abordând problema simbolicului visător, căutător al împlinirii speranțelor, Cavalerul Nebuniei care este Don Quijote, autorul trage concluzia că „scriitorii și-au dorit și își doresc să descopere în lume și altceva decât „repetabila povară”, un fel de
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
predicile lui Teoctist, sau de pedeapsa la care trebuie să se aștepte trufia, chiar și atunci când vine din partea unui muritor cu a cărui smerenie ne-am obișnuit?! Era a doua oară când America îl devoala, scoțându-i la iveală racilele colaboraționismului cu puterea comunistă învățate de la mentorul său a cărui perfidie o prefăcea în merit. Prima dată fusese respins în anii șaizeci când, de la episcopia Aradului fusese propus să plece la cea din Statele Unite; dar românii americani au hotărât că nu
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
război mondial îl găsesc în tabăra Neutralității pe care o susține, căpătând caracter filogerman. Motivul său era, însă, teama de agresiunea rusească. În timpul acestei conflagrații mondiale publică mult în ziare filogermane, fapt pentru care la finele războiului este condamnat pentru colaboraționism, pentru o perioadă de cinci ani, împreună cu un grup de scriitori din care m-ai făcea parte și Dem. Teodorescu. În favoarea eliberării lor a insistat N. Iorga. Demersurile făcute de Iorga au fost acceptate și grupul de scriitori este eliberat
TUDOR ARGHEZI de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353102_a_354431]
-
i-au dezvelit lui Sadoveanu "călcâiul lui Achile" - poticnirile omului Sadoveanu în fața unor conjucturi ale istoriei -, punând acest loc din biografia omului Sadoveanu, neatins de pomada zânelor sale ocrotitoare, mai presus de opera lui. Unii le zic acestor poticniri omenești "colaboraționism", alții "compromisuri". Știm bine că marile conștiințe ale vremurilor lui Sadoveanu, cele care nu aveau vocația martirajului, vocația sinuciderii, aveau de pendulat, până la nefasta decizie (oricare ar fi fost ea), între fascism și comunism. Sadoveanu a respins cu diplomație și
AZI E 5 NOIEMBRIE. NIMIC DESPRE SADOVEANU? de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357462_a_358791]
-
de riguroasă și de inatacabilă: „În România, ultimii cincisprezece ani ai regimului comunist au încorporat profunde elemente fasciste. Am subliniat adesea că procesul de detotalitarizare mentală presupune asumarea trecutului, confruntarea cu elementele cele mai problematice ale acestuia: ce a fost colaboraționismul, cât a știut și cât nu a știut populația românească din tragedia concetățenilor evrei. Nu era vorba despre ființe de pe altă planetă, erau concetățeni pe care statul român avea obligația să-i protejeze. El nu i-a protejat, ci i-
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
exista și multe „tentative de regrupare a nomenklaturii”. El însuși disident, autorul impune o necesară aură statutului disidenților români, atât de afectați de asprimea ceaușismului românesc, dar și de tradiția privind calitatea morală mediocră a intelighenției locale, mai predispusă la colaboraționism decât cea din alte țări martor: „Disidenții au luptat pentru libertate, adevăr și moralitate. Au luptat împotriva duplicității, minciunii și cinismului. Au susținut ceea ce György Konrád a numit antipolitica. Nu au fost niște visători incorigibili” (p.193), mai ales atunci când
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
niște cvasi-intelectuali puși drept control de partid asupra revistelor, editurii (că era doar una: Editura de Stat, devenită apoi EPL), catedrelor universitare, sidicatelor din artă sau uniunilor, ei fiind „legătura” de la care liderii obștilor aleși dintre artiști care-și dovediseră colaboraționismul „luau linia” pe care trebuiau să o aplice, adică direcțiile pe care îți puteai vedea lucrarea publicată și se putea câștiga un ban. De aici au făcut asemănarea cu acel concept al „criticii de direcție” aplicat în istoria literaturii și
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
era rezervată „coniferilor”, cum am mai povestit că le spunea Chișinevski bătrânilor corifei ai literaturii noastre pentru care, pactul cu diavolul însemna pactul chiar cu el; ca și scriitorilor consacrați din generația matură. Consacrați și prin operă literară și prin colaboraționismul dus pe față, fără rușinea de a omagia, a linguși, a-și stâlci opera cu prostioare propagandistice și a se bate cu pumnul în piept. Am demonstrat cândva aceasta numai prin publicarea titlurilor la modă atunci, de la critic-dramaticele „Războiul lui
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
În clipa În care Începe să scrie, conștient că nu va putea supraviețui: „Sunt un om care Încearcă să nu moară”. În 1930 se sinucide, Împușcându-se tot inimă, și Maiakovski. Pentru ca 16 ani mai târziu, acuzat și condamnat pentru colaboraționism, imediat după Încheierea celui de-al doilea război mondial, să Își ia viața prietenul intim al lui Vaché, Pierre Drieu La Rochelle, campion al eleganței, fascinat de interioarele albe, selecte, dandy contradictoriu. Nu se sinucide prin mijloace „clasice”, dar e
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Partidul Conservator și de fruntașul acestuia, P. P. Carp. În timpul ocupației germane, este prefect al județului Prahova. În 1920, primește recomandarea de profesor la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți, dar numirea nu i-a fost ratificată, sub pretextul colaboraționismului cu ocupantul străin. Rămâne în continuare avocat în București, citește cu o vie curiozitate literatură, românească și străină, se interesează îndeaproape de evoluția psihologiei și se simte atras de teoriile lui Sigmund Freud, pe care le-a popularizat, înțelegându-le
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
armata germană, publică în oficiosul „Bukarester Tageblatt”-„Gazeta Bucureștilor” (1917-1918; articole politice, prezentări de spectacole, semnate T.A., A ori Sigma), în „Scena” (1918) și „Renașterea” (1918). Procesul intentat unui număr de 24 de ziariști (între ei, I. Slavici) pentru colaboraționism, în februarie 1919, duce la condamnarea lui A. la cinci ani de închisoare. Deținut în penitenciarul Văcărești, va fi sprijinit moral de soția sa (Paraschiva Burda, originară din Buneștii Bucovinei, din 1916 tovarășa de o viață a scriitorului). Datorită intervenției
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
lui Isai, eroul principal, întoarse spre război și spre atmosfera de suspiciune din perioada postbelică, durează atât cât el trece Nistrul pe sub apă de la un mal la altul. Imaginea copilului amenințat de pericolul războiului și a omului matur suspectat de colaboraționism domină întregul roman. Suprapunerea planurilor temporale amplifică efectul. Timpul, dilatat în solilocvii, fărâmițat, pus, aparent, în cele mai haotice relații este în fond strict ordonat potrivit legilor contrapunctului. Forțele care contribuie la regenerarea sufletească a lui Isai sunt datinile satului
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
au sprijinit sau nu pe naziști În timpul războiului a contat foarte puțin În campania de defăimare a primilor. De fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au luptat În armata română nu au putut scăpa de vină, fiind de asemenea deportați. Dincolo de acestea, orice urmă de bunăvoință arătată armatei germane În retragere, chiar și de etnicii români, a devenit justificare pentru amenzi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu citate copioase din evocările consacrate acestuia, procedeu utilizat și în abordarea cu delicate implicații a activității sale de gazetar în timpul primului război mondial, care i-a adus condamnarea la închisoare. Exegetul reține și comentează acuza lui N. Iorga de colaboraționism cu autoritățile de ocupație, dar îmbrățișează fără rezerve opiniile lui Slavici din volumul Închisorile mele. Interesul lui M. pentru epoca marilor clasici este vizibil și în studiul „Convorbiri literare” și spiritul critic (1972), o radiografiere a revistei Junimii în prima
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
după gratii în perioada postbelică. Alt susținător fervent al cauzei Puterilor Centrale, în condițiile războiului și ocupației străine, a fost D. Karnabatt, condamnat la închisoare ca și Tudor Arghezi și alții, în urma procesului intentat celor douăzeci și patru de ziariști acuzați de colaboraționism. I.I.
GAZETA BUCURESTILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287185_a_288514]
-
ca „Mântuirea”, „Lumea evree”, „Luptătorul”. Între 1920 și 1940 semnătura îi apare în „Flacăra”, „Facla”, „Lumea”, „Universul literar”, „Adam”, „România”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ecoul” ș.a. În 1929 scoate revista „Hanul samariteanului” (două numere). Biografia sa e punctată de învinuirea de colaboraționism cu armata germană de ocupație, ceea ce îi aduce destituirea din funcția de defensor ecleziastic; ulterior, în 1922, este hirotonit preot, iar în 1926 e numit profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău. Îi apar mai multe cărți: culegerile de
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
acuzată, partizan și nedrept, de narcisism, de formalism, de subiectivitate, ori în fața unor colegi supraapreciați („oniriștii”). Actuale sunt doar pledoariile în favoarea lui G. Călinescu ori a lui Mihail Sadoveanu, care fuseseră acuzați, întrucâtva exagerat și fără înțelegere a circumstanțelor, de colaboraționism. SCRIERI: Amar, București, 1963; Pământul oțelului, București, 1964; Desen după natură, București, 1966; Dansul focului, I-II, București, 1968; Pavilionul, I-III, București, 1969-1972; Piața cu pălării și tromboane, pref. Petru Comarnescu, București, 1971; Diluviul sau Apele lui Saturn (în
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
și prin lumină va veni mântuirea”. În consecință, dominanta L. va fi politica, dar, datorită personalității directorului, își vor găsi loc și unele preocupări culturale. În cea mai mare parte, colaboratorii sunt dintre cei care ulterior vor fi acuzați de colaboraționism. Poezie semnează B. Nemțeanu (poetul publicației), Bucura Dumbravă, Ion Gorun, Ion Theodorescu (Tudor Arghezi), G. Topîrceanu. Proză dă mai cu seamă D.D. Pătrășcanu (care susține și rubrica intitulată „Convorbirile mele”), dar se tipăresc și scrieri de I.C. Vissarion și Mihail
LUMINA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287908_a_289237]
-
se întregește cu o lumină nouă asupra faptelor și oamenilor, născută din spiritul de contradicție, suflul polemic, superbia, subiectivitatea judecăților autorului. Se pot afla multe lucruri și despre o față mai puțin știută a preacunoscuților săi rivali. Cât privește episodul „colaboraționismului” - obsedant și în Memorii -, sunt greu de pus în balanță moralitatea și imoralitatea acestuia în cazul lui T.-S. SCRIERI: Arta publică, București, 1906; Arta în România, vol. I: Studii critice, București, 1909; Mărturisiri si-li-te, București, 1920; Fundațiunea
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]