407 matches
-
Marin Preda. Ne rezumăm să reproducem aprecierea generală a cărții Pentru Marin Preda, în care Theodor Codreanu vede "o fundamentală pagină din dosarul procesului comunismului, așa cum s-a manifestat această ciumă balcanizată pe malurile Dâmboviței". Firește, rânduirea autorului Moromeților între "colaboraționiști", pe care o susțin unii, este o inepție și criticul o tratează ca atare. Fiind de părere că Timpul asasinilor cartea despre Labiș a dat istoriei noastre literare "un cu totul alt Labiș", Codreanu formulează o asemenea judecată de valoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lipsite de temei și de bun-simț, certate principial cu practica vie a poetului și publicistului și să pună în drepturile lui firești numele unui mare om de cultură, adeseori nedreptățit prin acuzații nefondate, între care mai cu seamă aceea de "colaboraționist", de slujitor al regimului comunist de odinioară. Chiar dorim să ne începem cronica de față cu referințele de rigoare la acuzațiile și calomniile rostite din abundență la adresa poetului. Că a plătit și Domnia Sa un anumit tribut ideologiei timpului, e adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
introducea votul universal (în condițiile interzicerii activității unor partide politice), au fost expulzați peste o jumătate de milion de etnici germani și a fost adoptată o nouă Constituție ce făcea din Iugoslavia o țară „socialistă”. Considerați inamici ai noului regim, colaboraționiștii reali sau numai declarați au fost condamnați de multe ori la pedeapsa cu moartea, bunurile fiindu-le confiscate de stat. La sfârșitul anului 1946 a fost adoptată legea naționalizării și tot după modelul sovietic a intrat în vigoare primul plan
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Mergând spre casă, l-am invitat pe Giannis să luăm masa a doua zi în satul vecin. Proprietarul restaurantului știa mult mai multe lucruri despre Costash . De pildă că era un om retras , că nu ieșea niciodată, că nu era colaboraționist, era o minciună povestea cu colaboraționismul. Fusese pe vremuri primar, dar își pierduse popularitatea . Brusc , patronul îi spuse ceva lui Giannis și acesta se ridică în picioare. În ușă stătea un localnic înalt care se uita la noi bănuitor, pe
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
din România, Cuza XE "Cuza, Alexandru C." , care a locuit la Iași În timpul pogromului, Înaintea lui și după aceea. Fruntașii Comunității au trebuit să mențină un echilibru Între identificarea totală cu poporul lor și suferința acestuia și considerarea lor drept colaboraționiști În relația cu autoritățile. La Iași, ei n-au depășit niciodată această linie, rămănând reprezentanți autentici ai populației evreiești. Dar nici n-au fost puși În fața alternativelor cu care s-au connfruntat conducerile evreiești - Judenrat-urile În Polonia XE "Polonia" ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
altceva. În ce împrejurări s-au hotărât părinții să plece din România? Decizia n-a fost pripită, pentru că a obține pașapoartele dura foarte mult. În schimbul pașapoartelor, partidul comunist cerea evreilor să dea tot ce aveau. Numai că nemții și românii colaboraționiști deja confiscaseră bunurile evreilor, de recuperat era greu. Așa că tot ce agonisea tata prin munca lui mergea în această direcție. În ce domeniu lucra tatăl? În industria chimică și farmaceutică. Pentru părinți a fost foarte greu, să te rupi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
deținuți politici în închisoarea Pitești, în perioada comunismului stalinist. Descrierea acestui experiment, de schimbare dirijată a structurii interne a individului, va fi făcută mai jos - aici îl enunțăm numai pentru a întregi tabloul presiunilor pentru aliniere. Pe scurt, se recrutau colaboraționiști din rândul deținuților studenți, iar aceștia erau apoi utilizați ca instrumente pentru a-i „convinge” pe ceilalți să se „autodemaște”. Bineînțeles, torționarii treceau ei înșiși, mai întâi, prin operațiunea de reeducare. Apoi, cu sprijinul și la îndemnul conducerii închisorii, își
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
studenților deținuți politici în închisoarea Pitești, în perioada comunismului stalinist. Descrierea acestui experiment, de schimbare dirijată a structurii interne a individului, nu va fi făcută aici, îl enunțăm numai pentru a întregi tabloul presiunilor pentru aliniere. Pe scurt, se recrutau colaboraționiști din rândul deținuților-studenți, iar aceștia erau apoi utilizați ca instrumente pentru a-i “convinge” pe ceilalți să se “autodemaște”. Bineînțeles, torționarii treceau ei înșiși, mai întâi, prin operațiunea de reeducare. Apoi, cu sprijinul și la îndemnul conducerii închisorii, își asumau
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
sutienul ăsta care tot alunecă! [...] orchestra lipsește... singurul zgomot același rrrrr!... al ruletei... și vocea de cantor ritos... "jocurile sunt făcute"... clienții gentilomi de țară de la Brenner veneau să dea și ei un tur ... destul de disprețuitori, la locul lor... însă colaboraționiștii "refugiați" doamnele mai ales se cramponau câte trei... patru... de scaune... gâfâind de mirajul șansei...182. ▪ 4.4. Analizați folosirea caracterelor italice în următorul text: Or, strunirea celor doi boi de la căruța tatălui său; puterea absolută chiar, pe câmpul de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fi susținute cu temei în cazul prințesei Bibescu, nu numai pentru că aceasta nu a avut nicio demnitate publică în timpul ocupației străine a Bucureștilor, ci și pentru că persoane din acea perioadă calificate de contemporani, istorici și memoria colectivă drept germanofili sau "colaboraționiști" de la oameni politici la ziariști sau de la oameni de afaceri la intelectuali de marcă poartă stigmatul unor atitudini, opțiuni și acțiuni greu comparabile cu cele ale Marthei Bibescu. Conchideam că prințesa Bibescu nu a fost "colaboraționistă". În context, observam că
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
căreia i se dedică Maurice Halbwachs se numește Memoria colectivă. Aceasta va fi așadar, în-cepînd din 1938, o operă politică de rezistență implicită la hitlerism, apoi, în perioada ocupației, o operă politică de rezistență scrisă ca literatură de contrabandă, împotriva colaboraționiștilor. Dar din 1940 este scrisă împotriva spiritelor false care, cu mult înainte de pactul germano-sovietic, în anumite medii de stînga (Giono), constituie leagănul viitoarei stîngi de la Vichy; față de acestea Halbwachs își exprimă toată antipatia politică, scriind în carnetele sale la 11
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Circuitul epic nu furnizează astfel mari surprize, revelații, mutații importante în structura protagoniștilor. Ca și în piesele de teatru, aceștia sunt prinși de la bun început în insectarul scriitorului și ilustrează categoria la care acesta i-a obligat să evolueze: autorul „colaboraționist”, respirând prin nările sale fine realismul socialist (Începutul călătoriei), cadrul de nădejde din învățământul „progresist” (Caz disciplinar), savantul deopotrivă meditativ și pragmatic, perfect adaptat la regimul democrației populare (Doi intelectuali de rasă și Șoarecele B), ori intelectualul onest prins în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
deficiențele strecurate În dicționarele privind personalul ecleziastic Întemnițat și În Martirologiile redactate după 1989 sau aflate În curs de elaborare. Pe lângă evidențierea principalelor valuri de arestări, am Încercat să surprindem și dubla ipostază a unor clerici, de victime și de „colaboraționiști”1, postură care se schimbă și În funcție de direcțiile și politicile prioritare ale regimului. Am avut În vedere În principal trei culte: ortodox, greco-catolic și romano-catolic, ce au furnizat cel mai mare număr de preoți anchetați, arestați, condamnați și Închiși, reținuți
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
carte a lui Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Ca urmare a delațiunii lui „Paul”, Doina Cornea intră În atenția Serviciului III al Securității. De acum Încolo, ea va fi Încadrată cu informatori, iar numele său de „obiectiv” devine „Diana”. Trupa de colaboraționiști va oferi de-a lungul anilor informații complete despre disidentă: de la aspecte ale vieții personale până la zvonuri care circulau despre ea. Orice ar fi putut fi folosit pentru a o discredita. Atitudinea profesoarei clujene și afirmațiile pe care le făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pentru putere - al națiunilor identificate cu Versailles-ul scăzuse atât de mult, încât nu au fost în stare să apere ordinea existentă numai prin mijloace diplomatice. Ori se predau, ori se luptau. Astfel, conciliatorii din 1938 ar fi devenit fie colaboraționiștii (dacă ar fi considerat imposibilă rezistența în fața imperialismului german), fie eroii din 1939-1945 (dacă ar fi considerat că rezistența era o necesitate morală indiferent de rezultat sau dacă ar fi avut chiar și o minimă șansă de succes). Catastrofa finală
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de două ori prim-ministru (1906-1909, 1917-1919). Principalul adversar al lui Woodrow Wilson la Conferința de Pace de la Paris (1919). Cobden, Richard - 1804-1865. Om de stat englez, lider în mișcarea liberală de reformă; preocupat în special de promovarea comerțului liber. Colaboraționist (quisling) - Trădător de patrie. Termenul provine de la Vidkun Quisling, un lider fascist norvegian care a ajutat Germania să pună la cale cucerirea Norvegiei în 1940 și care mai târziu a fost făcut premier. Executat în 1945. Comisia Internațională a Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a artei românești. În timpul ocupației germane rămâne în București, ca reprezentant al Casei și Domeniilor Regale, fiind numit prefect al Poliției. În această postură, deosebit de riscantă moral, care îi și atrage o campanie de adversități (fiind etichetat „slugă nemțească” și colaboraționist), are cel puțin meritul de a fi vegheat valorile de artă, muzeele, Fundația Regală împotriva abuzurilor ocupanților. Mai târziu, în „Bilete de papagal”, un „medalion” al lui Tudor Arghezi nu poate să nu îi recunoască felul în care, cu abilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
și mai iuți ca săgeata, s-ar putea să ne trezim pe ecrane cu Onișoru (nu e exclus să fie însoțit de Dinescu, pentru care o demisie demnă ține cît o pastramă și-un must la Potelu) anunțînd dosarul de colaboraționist al lui Belu. Păi, cum, nu țineți minte? Acum 20 de ani, la Balcaniadă, a vorbit cu un omolog bulgar, care i-a dat un pachet de BT și-un parfum de trandafiri! Se poate una ca asta? Nu se
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
scurt, ci unul politic pe termen mediu. Desigur, un atentat împotriva unui ofițer german poate să provoace în chip de represalii execuția a zeci de militanți comuniști, dar acest sacrificiu este compensat de oprobriul ce-i acoperă pe ocupanți și colaboraționiști. Desigur, un maquis se implică în puține operațiuni militare, dar este o școală de pregătire politică. Desigur, baricadele nu pot, în cele câteva mari orașe europene, decât să stânjenească temporar acțiunea tancurilor germane, dar contribuie la susținerea legendei rezistențialiste: în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încăpățânează să stea și astăzi (ajutați de o anume conjunctură politică) în capul mesei, pe lângă șeful statului și ștabii din partide, îmbrățișând o retorică deșănțată și păguboasă, care cufundă tot mai mult Basarabia în întuneric și sărăcie. Nimeni din scriitorii colaboraționiști nu și-a făcut mea culpa, nu și-a asumat un drum al Damascului, retrăgându-se pentru a-și scrie eventual memoriile în liniște, scrutându-și necruțător propria biografie, motiv pentru care ratează șansa de a publica măcar o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pentru ființa umană. Alte întrebări: de ce publicăm (unii folosesc pluralul, bănuind că nu pot edita singur o revistă) autori cu vederi de stânga, cu vederi de dreapta, apolitici, autori în slujba puterii (puterea din cele două capitale românești), autori disidenți, colaboraționiști deghizați, agenți dubli, evrei etc.? Cum se vede, un întreg chestionar, care spune câte ceva despre preocupările și obsesiile intelectualilor noștri. Să mai adaug că fiecare dintre aceste întrebări - naive și doar aparent nevinovate - ascunde, dincolo de mesajul lor direct, o întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
eșuată a Angolei. A scris până-n prezent 15 romane, între care amintim: "Cunoașterea infernului" (lumea spitalelor de psihiatrie și relația sado-maso între pacient și medic), "Fado alexandrin" (demitizarea Revoluției Garoafelor), "Farsa damnaților" (prăbușirea unui șef de clan al marii burghezii, colaboraționist al regimului Salazar), "Splendoarea Portugaliei" (sfârșitul prin fixație paseistă al unor proprietari de plantații portughezi în Angola antebelică), "Tratat despre pasiunile sufletului" "romanul cel mai halucinant" în opinia poetului și eseistului Dinu Flămând, semnatar al unei lămuritoare prefețe la Manualul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
supunîndu-se rigorilor Codului Penal, acolo unde este cazul. Abia apoi urmează lustrația, ca sancțiune administrativă, și oprobriul moral, ca sancțiune aplicată de opinia publică, dar și de propria conștiință, în cazul celor care se căiesc deschis. „Sfinții închisorilor” versus clericii colaboraționiști Prin închisorile și lagărele comuniste din România au trecut destui preoți, călugări, ierarhi aparținând tuturor cultelor, mulți dintre aceștia fiind supranumiți „sfinții închisorilor” tocmai pentru comportamentul lor impecabil din punct de vedere moral, uman, nu în ultimul rând religios. Persecutați
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
intitulat unul dintre editoriale chiar Satana în sutană, la un navigator pe Internet care exclama cinic-scârbit și în același timp disperat: Vive la République Fondamentaliste Orthodoxe Roumanie! Avem față în față două categorii umane și morale - „sfinții închisorilor” versus clericii colaboraționiști. Primii nu îi pot face scuzabili pe ultimii, iar ultimii nu pot fi scuzați doar pentru că au existat cei dintâi. După cum bine știm și ne amintim, Hristos recomanda și sfătuia: „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
pentru că au existat cei dintâi. După cum bine știm și ne amintim, Hristos recomanda și sfătuia: „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”. „Sfinții închisorilor” i-au dat aproape totul lui Dumnezeu, iar clericii colaboraționiști i-au dat prea mult sau aproape totul Cezarului. Ioan Paul al II-lea și-a cerut iertare în mod public de la toți necreștinii pentru acțiunile reprobabile comise de creștini de-a lungul secolelor. A fost un gest esențial. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]