994 matches
-
depune pe geam; gerul pune caselor ghirlande de cristaluri; gerul face c-o suflare pod de gheață între maluri. Despre însușiri fizice: mic cât un fir de linte; mic cât un bob de piper; ochișorii mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pod de gheață între maluri. Despre însușiri fizice: mic cât un fir de linte; mic cât un bob de piper; ochișorii mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze; boare caldă; lumină aurie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al câmpiilor de argint; urme viorii de conduri împărătești; câmpul adormit; dealuri mucezite cu arături de catifea; dorm câmpurile-n lumină; iè țesută-n mii de feluri; aurii livezi și lanuri, vâlcele adormite; piscuri portocalii; stele - candelabrul uriaș al cerului; colb de argint; sfărâmături de oglinzi; cunună de maci sălbatici; copaci cu mantii voievodale; copaci înveșmântați în verde; risipă de petale; drumuri-nalte de cocori; albele stihii; mingea de foc a soarelui; pernuțe de mușchi; pătuț de mlajă; tron de piatră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
expresiile pe care urmează a le folosi în compoziție. 4. Desfășurarea lecției: a) Profesorul notează pe tablă cuvintele sau expresiile de sprijin: clinchetele moi ale apelor, hohotirea despletită a vântului, ținutul diafan al câmpiilor de argint, copaci cu mantii voievodale, colb de argint, apa sună somnoroasă, razele de aur ale soarelui etc. b) Discuții premergătoare: învățătorul sau profesorul explică elevilor unele cuvinte: clinchet, hohotire, diafan, voievodal, colb. c) Elevii se gândesc la un colț din natură care să poată fi descris
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
hohotirea despletită a vântului, ținutul diafan al câmpiilor de argint, copaci cu mantii voievodale, colb de argint, apa sună somnoroasă, razele de aur ale soarelui etc. b) Discuții premergătoare: învățătorul sau profesorul explică elevilor unele cuvinte: clinchet, hohotire, diafan, voievodal, colb. c) Elevii se gândesc la un colț din natură care să poată fi descris cu ajutorul expresiei și alcătuiesc pe rând, propoziții. d) Propozițiile sunt notate pe tablă, apoi ordonate într-un plan de idei care va fi dezvoltat ulterior. e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
repetat o daté. Ca și data trecuté, s-a Întors acasé pe jos, a umblat prin oraș și s-a oprit la iaz că sé se scalde. Céldura era mare și departe pe deal se vedea cum tremuré pémîntul și colbul i-a murdérit sandalele și pantalonii. Ajunse la iaz și coborî cîțiva pași, pîné la copacii mari de pe iezéturé. Sub copaci era umbré, dar aerul era cald și Șasa Își scoase sandalele și pantalonii, iar ciorapii Îi mototoli și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
multe ori, între două partide erotice. Dar nu remarcasem niciodată cât de maiestuos se așternea zarea între cele două lanțuri muntoase și cum se îngrămădeau norii în depresiunea dintre orizont și vale. Pentru prima oară mi-am coborât privirea în colbul roșu al drumului presărat cu mici smocuri de iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de frunze mișcătoare purtau sub ele, abia perceptibil, complicate mecanisme nervoase și negre, ce-și croiau frenetic drum printre pietrele roșii și firele argintii de iarbă. Șirul nesfârșit de vele cobora neobosit cu drumul, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Globul de foc provoacă în cădere o furtună de frunze și vânt însoțită de un vuiet îngrozitor. Nori negri ca niște căpcăuni împânzesc dintr-o dată tot cerul, semne ale anotimpului umed cu o lună mai devreme. Plouă cu praf și colb roșu. Ne lăsăm o parte din noi, peste tot pe unde călătorim, pentru ca să ne putem recunoaște peste timp, la următoarele noastre vizite. Foarte multe din figurile pe care le-am întâlnit aici îmi sunt deosebit de familiare, ca și când le-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
galbene, mărginite pe stânga de către impunătoarea pădure domnească, stăpânită altădată de către familia Mavrocordat, și devenită „bun al Întregului popor”. Va, nu-și putea lua ochii de la verdele pădurii, de la cai și de la dealurile Înalte printre care șerpuia drumul plin de colb. Nu era ușor de urcat drumul ce ducea spre satul cu bunic, trebuia să fii antrenat și În putere sau să ai un ajutor de nădejde, așa cum avea copilul În cei doi cai care trăgeau din răsputeri căruța șubredă În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îndeletnicirii de miner. Versurile par scrise pentru a fi recitate pe o scenă a Festivalului Național „Cântarea României“. Stilul lor este bombastic-răsunător, ca muzica de fanfară. Autoarea eroizează convențional munca minerilor: „Mineri!, în această oră înaltă / aduceți lămpașele, uitate în colbul vremii, / să îndulcească veghea motoarelor... Aduceți lămpașele, peste apele pașilor... // Lângă pragul tăcerii, obelisc, / trăiește o clipă numită amintirea / celor ce încă ascultă în adâncuri / cântecul aspru, clădind promontorii!“ Acum - ar putea spune un cititor - știm cine i a chemat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cereți? Ne înțelegem noi, rîd tinerii. Eu m-aș duce cu ei, zice Ilie. Treaba ta. Eu merg pe jos. Tinerii insistă și, în final, reușesc să-l convingă doar pe Ilie. Mașina dispare, lăsînd în urma sa un fuior de colb, care, încet, încet se liniștește. Cum conduc ăștia îți poți rupe gîtul, mormăie Gheorghe. Rămas singur, lăsat baltă de amicul său, Gheorghe chiar că avea o vagă dorință în chestia cu "ruptul gîtului". Calcă apăsat și un zîmbet răutăcios deconspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote, omule, nu vezi cum sî uită calicii iștea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ani. A alergat cot la cot cu viața, a mers la pas cu ea, a obosit, s-a hodinit și a continuat drumul. Badea Vasile îmbătrânea în mersul calului, fără să-și dădea seama. Prea repede se învârteau spițele prin colbul Sărății. Rachiul și curvele l-au pus pe chituci. A îmbătrânit odată cu Puiu, de parcă au trăit împreună aceeași viață. Petru era cel mai mare dintre copii. Taică-său și-ar fi dorit să-i semene. Căruța putrezea sub șopron, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deasupra capului proceda la fel. Da, așa făcea și ea, sperând că o să-l trezească pe tata din nebunie. Mama îl aștepta pe tata până umbrele se ascundeau în inimile copacilor și se făcea noapte. Mama înfigea un băț în colbul drumului, în jurul său închidea un cerc cât un cadran de ceas deșteptător și aștepta săgeata să coboare spre gârlă. Se făcea seara, se făcea noapte, tata nu mai venea. Mama îl aștepta cu masa pusă până târziu. "Un castron de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apa era bună și rece, pește din belșug... Totul până într-o zi. Mai bine zis, pe-nserat. Era ca acum sau, poate, ceva mai înspre toamnă: era ziua în care tot ce există (animale, case, pământ, ape, pietre, chiar și colbul drumului) poate vorbi cu Domnul. În ziua aceea, Domnul promisese că va împlini orice dorință a celor care au trudit la ceva bun, în folosul tuturor în anul care trecuse. Și cine putea să ducă mai bine dorințele decât îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înșelaseră, regele vroia un cal. Ce-o să se întâmple cu mine ? Mergeam, dar începusem să mă las mai greu dus înainte. Cel care ținea mâna pe grumazul meu, mă îndemna : acuș-acuș, hai, aproape am ajuns. Mă uitam în jos, la colbul drumului, și-mi era tot mai frică. Apoi s-au oprit. Înțelesesem că am ajuns. Erau mulți oameni acolo, dar s-au dat cu toții deoparte să ne facă loc. Abia îmi mișcam picioarele de frică. Ei mă îndemnau, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu la el ! Încet, mi-am ridicat ochii: veșmântul era ca al celorlalți : alb-gălbui, cădea până jos dacă i-aș fi văzut picioarele, nu m-aș fi uitat mai sus recunoști regele și după picioare, așa cum drumurile le cunoști după colb și pietre... dar veșmântul, fluturând lin în aerul călduț, cădea până la pământ... m-am uitat mai sus am văzut cum își întinde mâna la botul meu cred că degetele lui erau din lumină, fiindcă numai așa puteau să miroase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Curtea Marțială te pândește de după fiecare colț - nu ai voie să spui nici o vorbuliță În plus, am răspuns: „Am Înțeles! Să trăiți!”... Un camion cu prelată, sub care Își găsiseră adăpost Încă o mulțime de gradați și ofițeri - stârnind tot colbul pustiului rusesc - ne-a dus spre soare-răsare. Când a Început să se simtă miros de praf de pușcă, camionul s-a oprit. „Toată lumea jos”. Vorba ceea: „Până aici ați plătit”. Eu am fost luat În primire de un sergent cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zâua aiasta! - i-a Întâmpinat piranda. Spunând acestea, le-a luat mâinile și le-a sărutat, ca la popă... ― Intraț’ În casa noastrî, sî vă ominim așă cum să cuvini. Antuzî! Adî apî caldî ca sî sî speli dumnealor di colb, cî o bătut atâta drum!... În clipa următoare, o nălucă de fată, toată numai nuri, a și sosit cu un lighean și o oală frumos spoită plină cu apă caldă. Pe braț purta un șervet nou-nouț... Țăranii și-au scos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii s-au Îndreptat spre căruța care i-a adus dimineață. Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea drumului. Când i-a văzut venind, vizitiul a sărit din căruță. În timp ce Înhăma calul, Îi vorbea: ― De mâncat ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toarta cu apostolii, alții cred că, dimpotrivă, având în vedere austerul meu stil de viață, aș putea râvni la un loc pe băncuța de mare praznic a tabloului. Sunt prezenți la amplificarea comediei și cei care mi-au găsit, prin colbul anilor, tot felul de amanți, care de care mai interesanți. Și, crede-mă, unii dintre ei chiar nu mi-au fost amanți. Aceștia se întreabă retoric, nu dacă aș putea sta de-a toarta cu apostolii în tablou, ci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu sfințenie că eu, Torpilă, și nimeni altul decât eu, mă voi asigura personal că, până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură bunicul. Apoi și-a aruncat privirea piezișă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tare mândră când mergeau amândoi unul alături de celălalt pe dealuri. Fiindcă era sfătuită de mică precum că întoarcerea din drum aduce ghinion, a renunțat la tovărășia câinelui. A repetat semnul crucii în fața icoanei ce străjuia răspântia, continuându și drumul prin colbul șoselei care-i acoperea picioarele de gros ce era, fiindcă de mult nu mai plouase. Când a ajuns pe dealul Bașiului a privit pădurea de fag, numită de localnici pădurea Suharău și care era încă departe. În linie dreaptă la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]