376 matches
-
aproape orice. îi invidiez starea de beție fericită. —Vreau să beau ceva, am țipat ca să mă fac auzită peste accesul lui de râsete. Ne vedem mai târziu. Era prea ocupat să-și șteargă lacrimile ca să vadă că am dispărut. Bucătăria colcăia de oameni și cutii de bere, cele din urmă majoritatea pline cu mărunțiș. Ce drăguț. Am decis cu hotărâre că asta nu va fi una din acele petreceri unde dau gata jumătate de sticlă de votcă și apoi mă târăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-se încă o dată că cercevelele sunt închise. Ca și cum l-ar fi simțit, ceața apăru brusc dincolo de fereastră. Dintr-o dată, se strânsese din toate colțurile pe unde era împrăștiată, adunându-se în fața sa. De partea cealaltă a foii de sticlă, fuioarele colcăiau într-o fierbere drăcească, lipindu-se de aceasta. Scaunul se răsturnă când Godunov sări în picioare speriat. Arătarea nu zăbovi mai mult de câteva momente. Se părea că știe că nu se poate strecura înăuntru. La fel de repede cum venise, dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul lui semn s-o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvîntate nopți Într-o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să-mi amintesc, tulburarea cînd, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de-a valma Într-un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într-o intimitate lascivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ultimele sute de ani! a izbucnit Burne. I-ai văzut vreodată În fotografie capul bătrân, aspru și păros? Au discutat până la trei dimineața, sărind de la biologie la religia organizată, iar când Amory s-a vârât, tremurând, În pat, mintea Îi colcăia de idei și era În continuare șocat de faptul că altcineva descoperise pârtia pe care ar fi putut Înainta el. Era atât de evident că Burne Holiday Își dezvolta personalitatea... iar Amory se amăgise că face și el același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
De-aia cred că te Înșeli. Sunt sigur că nu mă Înșel. Și nu cred În privarea de libertate decât pentru nebunii periculoși. Asupra acestei chestiuni Amory n-a putut fi de acord. I se părea că viața și istoria colcăiau de criminali forțoși, șireți, dar care se autoiluzionau Dădeai peste ei În politică sau În afaceri, dar și printre venerabilii oameni de stat, printre regi și generali. Burne Însă n-a fost de acord nici măcar o dată, așa că din acel punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tăcere ceea ce îi trecea prin cap: robotul TESA Stejeran 1 - gândurile, robotul programator-corector al zborului Dromiket 4 - ideile, iar comandantul Felix S 23 - hotărârile. Cât despre Getta 2, s-ar putea spune, fără a greși prea mult, că trupul îi colcăia de senzații și, în consecință, i se făcuse cald. Sunt momente în viața oricărui echipaj interplanetar, fie el format numai din roboți, când intensitatea spațiului dimprejur, noaptea cosmică, frumusețea căderii fulgerătoare a unui meteorit ducându-se acolo unde și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și-au stagnat mersul. Împreună cu familia Curta, familia Gogioman și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile grele de fier, oprind apele înspumate ale râului în care colcăiau păstrăvii și lipanii. Și, văzând cu ochii, încet-încet, albia Argeșului seca, iar apa în baraj creștea, izbind cu furie în betonul curbat al stăvilarului. Lucrarea se terminase cu zece zile înainte de termenul fixat. Lacul de acumulare începea să prindă contur
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
rolul televiziunii și cinematografiei privind valoarea spirituală a omului? - Uriaș. Dacă ambele sunt făcute cu responsabilitate și pricepere. Ceea ce nu pot afirma, în totalitate, despre ceea ce se întâmplă în prezent, precum și de câțiva ani buni, la noi. Din păcate, aici colcăie tot felul de mediocrități, de neveste și amante, cu singurul merit că sunt frumoase și trebuie să mănânce și ele o pâine. În marea lor majoritate posturile de televiziune cultivă trivialul și mediocritatea, violența, chiar și în materialele destinate educației
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
Dar a ta care o fi Când ți se zburlește părul Pentr-un adevăr de-o zi!? * Prostie... neutralizanta Șeful meu cu cap pătrat Și cu mintea prinsă-n bolțuri- Are mutra de bărbat, Dă-i femeie... pe la colțuri! * Lumea colcăie de prostie Că n-am divorțat de ea, Te îngrijorezi, amice? Alta-i însă vestea rea: La drum lung ție o să-ți pice! * Avocatul dracului Țară parcă-i pușcărie, Condamnați suntem cu toții! Una ție, restul mie: Uite-așa se-mpacă
EPIGRAME DISPONIBILE DE COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363314_a_364643]
-
Miracolele de la Glodeni 10. Calendele măgarilor 11. La pas prin mările sudului 12. Ping-pong cu mingea de cârpă Desigur că urmează altele și altele la fel de incitante la meditație și lectură, unde fiecare milimetru, din fiecarele lui sunt viermii luminii ce colcăie hieratic la umbra gândului căzut în dedeochi vânăt de nemărginire din humorul de certă calitate. N-ai voie să deschizi niciuna din aceste cărți dacă nu ești pregătit să iei cuminecătura cuvântului bogat în esențele pline de semnificații ale limbii
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
României, adevărat coteț legislativ. Patria a ajuns o șatră din ‘’Țiganiada’’ neguvernabilă. Suntem genul de stat idiot. Nu putem să fim etichetați ca trăind într-o țară de căcat, de parveniți-maneliști. Țara celor o mie de fleacuri. Sau că România colcăie de jeguri. Reprofilate. Suntem o țară bogată, dar care trebuie musai să fie nelocuită. Nu putem continua, cel puțin aceia care avem toate țiglele pe casă, să tratăm libertatea cu seriozitatea badmintonului pe plajă. Educația înaltă nu mai folosește la
PREA NE JELIM SI BARFIM CA NISTE CURVE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363208_a_364537]
-
la câte se întâmplă îmi provoacă lehamite și mergând pe ideea obișnuinței m-am gândit să mă liniștesc îmbiindu-mă să fim viermișorii acestui hoit al nostru (exprimare scabroasă, scuze!), să nu depășim locul în care putem să supraviețuim, să colcăim prin acest stârv cât el mai există...Puah!!! ...Mă complic în zadar căutând denominațiuni care să „localizeze” credința, când mai simplu ar fi să accept existența Atotputernicului, chiar dacă nu-l denumesc definitiv, în care cred pe jumătate și mă rog
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
Meteorologii anunță cea mai aspră iarnă Dar câte ierni n-au fost pe aceste meleaguri Parcă aud cum tremură și Palmyra Și se prabușește în Siria Ultima arcadă a unor continente Nici în Petra nu mai e loc de adăpost Colcăie peste tot cu scorpioni camuflați Cine mai știe că Nostradamus era Medicul holerei În timp ce soția înfășurată în alb Îi zicea adio Iar noi ne certăm în miezul zilei Pe nimicuri Găsind pricină și în nori. Referință Bibliografică: Vifor de octombrie
VIFOR DE OCTOMBRIE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368726_a_370055]
-
va termina repede și că soldații vor putea face Crăciunul împreună cu familiile a fost înlocuită, treptat, cu deznădejdea. Traiul îngrozitor de aspru al soldaților le scăzuse moralul. Tranșeele pline de noroi, de excremente și de trupurile camarazilor morți, de șobolani care colcăiau, răspândind boli, infestând mâncarea, apoi febra tifoidă, holera și dizenteria făcând ravagii, vremea ploioasă și frigul pătrunzând până în oase - erau tot atat de necruțători inamici ca cei din tranșeele de vizavi. Acolo, pe „frontul de Vest”, fiecare clipă era trăită ca și cum ar
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
-i primejdios să ținem mintea în iad? Nu ajungem la deznădejde? - P.T.M: Așa cum sunt eu acum, sunt un candidat sigur al iadului. Eu nu fac decât să-mi conștientizez propria stare; nu văd împărăția înăuntrul meu, ci un amestec colcăind de patimi și stricăciune, văd a lucrare a iadului și, la capătul tuturor, moartea. În mine "trăiește"moartea. Nu mă proiectez în altă parte. Nu zic că dacă aș fi fost în altă parte eram altceva, dacă-l cunoșteam pe
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
care nu-și găsește direcția în viață. În „Filozofia substanței” își amintește că visele copilăriei erau alternante a două variante: unul de o frumusețe paradisiacă, plină de grădini suspendate, jerbe de fântâni, și chioșcuri grațioase; celălalt cu gropi de lut colcăind de șerpi groși sub un cer de plumb. Face liceul la Sf Sava și Gh. Lazăr cu mari sacrificii, citește mult și scrie și mai mult, acum se nasc lumile spiritului, fără a se exterioriza. Publică la ziare și reviste
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
vreau să-ți spun și să închei că nici pe aici nu curge laptele și mierea, nu-i tocmai Pământul Făgăduinței, partea bună e că n-au mai rămas evrei, care să-ți vândă și papucii Maicii Domnului, proștii, ratații, colcăiesc peste tot, chiar și pe domeniile noastre, cum știi, femeiile dau naștere la pui vii, bărbații nu clocesc, dar îi cresc, pițigoii s-au automodificat genetic, nu și-au pierdut culorile încă, însă unii au blană, ca liliecii, și umblă
SCRISOAREA BĂTRÂNULUI GOOGLE CĂTRE NEPOTUL SĂU ERASMUS DIN BANGGUNGGOS ( PAMFLET ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350015_a_351344]
-
și-au stagnat mersul. Împreună cu familia Curta, familia Gogioman și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile grele de fier, oprind apele înspumate ale râului în care colcăiau păstrăvii și lipanii. Și, văzând cu ochii, încet-încet, albia Argeșului seca, iar apa în baraj creștea, izbind cu furie în betonul curbat al stăvilarului. Lucrarea se terminase cu zece zile înainte de termenul fixat. Lacul de acumulare începea să prindă contur
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
și-au stagnat mersul. Împreună cu familia Curta, familia Gogioman și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile grele de fier, oprind apele înspumate ale râului în care colcăiau păstrăvii și lipanii. Și, văzând cu ochii, încet-încet, albia Argeșului seca, iar apa în baraj creștea, izbind cu furie în betonul curbat al stăvilarului. Lucrarea se terminase cu zece zile înainte de termenul fixat. Lacul de acumulare începea să prindă contur
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
cel de-al treilea ochi cerul răsturnat, plin de “Stele arzătoare cu opt raze”, și deasupra alte stele precum focurile altor oameni locuind în cer. Locuind în cer și pe pământ în același timp, într-un Templu al soarelui care colcăie de ființe înnaripate, și care nu e altul decât Templul cerul-pământesc din Terra Mirabilis. E timpul că toți românii de pretutindeni, dar absolut toți, să vedem lucrul acesta. Să vedem și să înțelegem că noi suntem cei care ne făurim
SCRISOAREA NR.143 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365793_a_367122]
-
Cer și pe Pământ, împrăștie-ți razele de bioluminiscență solară peste noi, adună-ți lumina din lumina sufletelor de lumină fără de sfârșit, ca să putem vedea în Coroana de Lumină cea mai nobilă formă a Ta...acolo, Sus, acele persoane care colcăie de ființe înnaripate, și aici, jos, acele ființe de lumină din lumina care întrece toate luminile, care suntem noi, Atlanții din Carpați !” Oameni buni, solari și mistici și bătuți în cap cu leauca și cu scara creaturală, și veniți dintr-
SCRISOAREA NR.144 (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364888_a_366217]
-
surpă din toate părțile, de jos și de sus, din față și din spate, ne macină și ne duce cu apele care ne învălmășesc, ne înghit și ne abandonează hăurilor. Gem pușcăriile de osândiți înșfăcați și săltați, ca în stalinism, colcăie țara de justițiabili, ași de inventivitate în acoperirea urmelor și încrengarea de complicități de siguranță. Condiția sine-qva-non a libertății în România contemporană este infracționalitatea colectivă, cu precondiționarea: „te trag după mine!”. O marjă largă de inițiativă și creativitate în materie
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
se remarce și ei cu ceva, s-arate și ei noii puteri că sunt loiali și tot ei sunt smeii-parasmeii, ei, deghizați în bieți mineri nevinovați! Se-anunțase că vin deja de cu noaptea, se îmbarcau în trenuri, toată Valea-Jiului colcăia, fierbea, forfotea, se pregătea de capitală. Marian auzise despre isprava lor și dorea să facă un reportaj pe cinste cu imagini luate din podul Universității, urcase cu camera de luat vederi până la ultimul etaj, la gura podului, acolo nu îl
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
cu Soarele Alb. Căci adevărata revoluție este numai acea revoluție spirituală de conștiință solară care ne dă dreptul să schimbăm numele soarelui: a Soarelui negru cu Soarele Alb. Acest Soare Alb este al șaselea soare al Atlanților din Carpați, care colcăie de ființe înaripate și oscilează cu măsură și ordinul divin de opt la puterea șaizeci și patru de “Stele arzătoare cu opt raze”. Și se hrănește cu ființe de lumină ce întrece toate luminile, pentru că dorește neîncetat Iubirea care există
SCRISOAREA NR.53 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352415_a_353744]
-
lor de unde au venit. Unghiul de incidență dintre planul cosmic și planul uman este deschis acum în România la 23 de grade. Unghiul acesta eu îl văd aproape zilnic; îl văd cum Ziua face umbra pământului din cauza Soarelui uriaș care colcăie de ființe înaripate, iar Noaptea ne luminează cu o lumină orbitoare. Oricine se mai îndoiește de aceste atacuri extraterestre (ET-X-Y-Z) asupra pământenilor, de această Rază cosmică a Soarelui Alb care oscilează și își schimbă acum sensul, prelungindu-se de pe axa
SCRISOAREA NR.53 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352415_a_353744]