494 matches
-
într-un simplu comentariu antropologic, suspin domestic sau fragment de jurnal nu reprezintă oare o abdicare de la vocația profetică a creștinismului tradițional? Ne putem aminti aici că începutul creștinismului coincide cu refuzul privatizării credinței. Fără să asume o formă de colectivism agresiv și militant - după modelul american contemporan al faimoaselor Jesus Camps -, mărturisirea lui Hristos în sintaxa liturgică a Bisericii timpurii nu putea rămâne un act de pietate strict individuală. Credința se naște întotdeauna printr-un act de comuniune și trimite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este atenuarea și atât cât este cu putință chiar înlăturarea durerii, gânditorul creștin va afirma, dimpotrivă, că durerea ține de condiția omului și că ea va trebui să fie valorificată în vederea mântuirii sale. Corolarul politic al acestei viziuni este organicismul, colectivismul și naționalismul autarhic. De pe pozițiile ortodoxismului, Ionescu denunța cu violență orientarea democratică și cosmopolită a luminării și a liberalismului occidental. Pentru ca rezultate să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de principialitate. Poziția articolului Zile slăvite, e o poziție apolitică și insensibilă față de succesele poeziei”. Aici e momentul să facem o completare: în acest an, intervenția Uniunii Scriitorilor în laboratorul intim de creație este mult mai accentuată. Un soi de colectivism în geneza și desăvârșirea operei începe sau încearcă să se impună în stilul de muncă al creatorului Adică: pentru a evita eșecul sau confuziile în tratarea temelor cerute, nu întotdeauna scriitorul se poate descurca de unul singur, atunci trebuie să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
SUA a statelor est-europene, doar elita a susținut politica americană. Într-o discuție cu mine după conferință a admis că România a fost o excepție în sensul aderenței populare la americani. Multă vreme au circulat „marile povești”: capitalism-socialism, piață-planificare, individualism, colectivism. Dar acum există o dramatică pierdere de control asupra pieței. Ne trebuie „o nouă narațiune”, o nouă poveste în care să credem, mai ales din cauza omeneștii tendințe de simplificare: bine-rău. Cum se determină, întreabă Judt, când trebuie să aibă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
albine, dihănii fără de rațiune și cu un perfect instinct al ordinii. Morala care sacrifică individul în folosul speciei nu se potrivește celei omenești. Aceasta a ajuns mai departe. Pentru insul civilizat colectivitatea nu are sensul de haitic. La omul civilizat colectivismul s-a estompat. În casa asta, de pildă, eu mă simt înconjurat de strămoșii care își află locul doar în cadrele de pe pereți. Ei sînt idealul unei umanități rezolvate, cu totul alta decît cea imperfectă a contemporanilor mei. Fără strămoși
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
performanță nu poate fi vorba în aceste condiții, iar invocarea legilor pieței este o cruntă ipocrizie : nu poți face economie de piață fără acces la mijloace de producție. Complementul oarecum spiritual, de „mentalitate”, al acestei lungi durate economice îl constituie colectivismul țărănesc. „Un veac întreg, sătenii n-au făcut altceva decît să răstălmăcească în duh devălmaș toate reformele statului și, paradoxal, seria de împroprietăriri cari au urmat nu au dus la o întărire a spiritului de proprietate individuală”, constată bătrînul Stahl
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
marxist pentru a-ți imagina că obiceiul proprietății și muncii „la comun” nu are cum să genereze din sine o practică individualistă în adevăratul sens al cuvîntului. În această privință, imaginarul nostru public combină două mari confuzii, a asocierii cu colectivismul și a individualismului cu egoismul. Țăranul român nu este individualist, cum se spune adesea, ci firesc egoist și puțin invidios ca tot omu’ ; iar înver șunarea împotriva mult recomandatelor aso cieri nu vine din amintirea sumbră a cooperativelor comuniste, ci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
culturii: o programare mentală colectivă întipărită în instituțiile națiunilor, incluzând structurile familiei, sistemele de educație, organizațiile, legea, arta și guvernarea (după Kilbourne și O'Learly-Kelly, 1994). De asemenea, cele patru dimensiuni ale modelului lui Hofstede: distanța față de putere, evitarea incertitudinii, colectivismul și masculinitatea au furnizat cadrul teoretic pentru conducerea studiilor privind relația particularități culturale motivația muncii. În ceea ce privește valorile, acestea sunt componente primare ale sistemului cultural, mediind relația dintre cultură și motivație. Valorile "servesc ca principii directoare în viață (...) sunt similare nevoilor
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
tipsii încărcate cu o colivă de grâu olandez proaspăt și lumânări originale de ceară autentică de la Casa de import-export Mexvlitz Lyka K. Fra ți loooor ! Ce este Bâza ? Bâzza nu-i altceva și altcumva decât tumultuoasa exprimare a trudei și colectivismului democratic. Este, dacă acceptați, preluarea și ducerea la esență a gestului simplu și, desigur, istoric al păstorului de oi și alte ierbivoare rumegătoare din cel mai neînsemnat cătun, sau, a îngrijitorilor asociați care se ocupă de vacile cu stabulație liberă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai săracă, iar bogații se vor Îmbogăți și mai mult. Marx a prezis asta. De aceea ne simțim ca niște piese dintr-o mașinărie atunci când mergem la serviciu. Poți să Întrebi pe oricine. — Da, dar soluția propusă de Marx era colectivismul, adică să iei totul, de la toți, ceea ce e o nebunie, crede-mă, zise Kitty. Bunica mea, Maia, mi-a povestit ororile de pe vremea când comuniștii i-au expropriat familia În anii ’50, le-au luat tot, mi-a povestit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului tehnologic, a materialității concretiste, pendulînd între utopia colectivismului social și atitudinea anarhică în raport cu formele oficializate. Arta de avangardă este, prin definiție, una a transgresiunii, a discontinuității, a revoltei și - nu în ultimul rînd - una utopică. În opinia lui Mihai Zamfir, „inovația primordial sintactică definește stilul fin de siécle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unei asemenea curse printre mistere, poezie? Fără îndoială, de vreme ce însuși procesul de creație a naturii, zămislitoare de viață și forme, este poezia”. Voința de mimesis nu dispare, devine doar „esențială”, „organică” și „creatoare”. Întrebîndu-se în ce măsură suprarealismul nu duce la un colectivism indistinct, opus individualității poetice („Fi-vom însă cu toții poeți?”), comentatorul dă un răspuns rezonabil: „Asta depinde de «inconștientul» pe care aveți cinstea de a-l conține. Problema e deci la fel ca și în vechea artă a hegemoniei conștientului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
său - manifestat, o vreme, prin apropiere de Partidul Național Țărănesc - va aluneca treptat spre extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația pentru autoritarism și colectivism sînt însă mărci ale deceniului patru. Dacă acțiunea modernismului lovinescian s-a impus îndeosebi prin Cenaclul „Sburătorul” și prin acțiunea magisterială a mentorului său (trecut, după război, de la faza impresionistă a foiletonisticii militante la impunătoarele sinteze despre istoria civilizației române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
secolul vitezei!”, ceea ce în esență e corect... Mai mult decît un sîmbure de adevăr conține și afirmația potrivit căreia libertatea anarhică a avangardiștilor de la unu și 75 HP (dar, evident, nu numai...) se asociază cu intransigența dogmatică și cu un „colectivism”/anonimat al expresiei: „Tirania anarhicilor este cea mai sălbatică încătușare a libertății, deși aceasta e revendicată violent. Fiecare adept nou se simte fericit dacă activează în sensul și vederile maeștrilor”. O bizar de favorabilă propoziție despre Sașa Pană, animatorul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
astfel de fenomen sau în a te pierde în considerații reacționare. Organicismul excesiv duce la o morfologie rigidă și, vrând să pună prea mult accentul pe continuitate, el separă istoria în structuri statice, în organisme închise. Atât individualismul, cât și colectivismul au contribuit la nașterea fenomenului de masă. Individualismul, exagerând individului conștiința unicității sale și vrând să-l facă mai creator în izolare, l-a dezintegrat din comunitate. Decât, această dezintegrare nu vizează indivizii dotați, ci pe fiecare. Individualismul nu înseamnă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
democrație, care a fixat centrul de greutate în fiecare individ și în nici unul. Caracterul masei este de a fi amorfă interior. Această absență de formă lăuntrică se explică prin elementul mecanic al solidarității, prin deficiența geniului colectiv, a aspirației convergente. Colectivismul mecanicist și atomizant a dus la aceleași consecințe ca și individualismul, numai că el a plecat de la atomizarea turmei, și nu a indivizilor. Ideologia secolului trecut n-a avut altă intenție ascunsă decât să dea o formulare fenomenului de masă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se salvează în națiune. Problemele tragice ale modernității se leagă de diferențierea și complexitatea născută din depășirea comunității. Este foarte comod să trăiești în comunitate; decât, stilul comunitar naiv nu rezolvă nici una din problemele în fața cărora se află o națiune. Colectivismul, spre care evoluează lumea modernă, este mult mai complicat și mai stufos, în dinamismul său, decât ethosul comunitar. Nu e mare lucru să trăiești în comunitate; căci nu te trăiește ea îndeajuns, nu te scutește ea de riscul propriei individualități
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cele două categorii blestemate: a acelora care au și acelora care n-au. Nu știu precis ce s-ar putea face împotriva proprietății. Un socialism de stat este o formulă mediocră, iar comunismul este prea mecanicist și mult prea iluzoriu. Colectivismul național, care ar da o valoare soluțiilor abstracte prin corectivul concretului național, își găsește mai repede o cale printre ireductibile și antinomii. Proprietatea pare a fi o fatalitate în fața căreia mă plec cu scârbă. Spiritul uman, ajutat de bestialitate, triumfă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muzicale» pogorându-se din cer; orașul paradisiac însemna pentru Augustin o pace substanțială; dar această pace poate fi totodată imperfect prezentă în lumea căzută, în curgerea timpului.”4 În spațiul Bisericii, diferența individuală sau culturală nu este cenzurată de un colectivism integrist, dar nici escaladată printr-un individualism segregaționist. Acolo unde sunt „doi sau trei” în numele Domnului, criteriile catolicității sunt deja împlinite. Biserica nu este niciodată o aventură imperială, ci o experiență esențialmente parohială. Comuniunea se întrupează oriunde prin iubirea concretă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
familiaxe "„familie" feminismului pot juca un rol determinant în subminarea patriarhatxe "„patriarhat"ului atât în relația cetățenilor cu statulxe "„stat", cât și în cea dintre femei și bărbați. În regiunea noastră geografico-istorică, oamenii au fost mult mai bine pregătiți pentru colectivisme și etici ale autosacrificiuluixe "„autosacrificiu", precum și pentru politici paternalistexe "„paternalist". Sunt deprinși să trateze entitățile colective ca prime și mai importante decât persoana, decât individul: familiaxe "„familie", națiunea, clasa, partidul au trecut adesea drept scopuri în sine. În cazul femeilor
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
feminizarea la bază și o masculinizarexe "„masculinizare" la vârf a învățământului (vezi și studiile din Grünbergxe "„Grunberg,Laura", 2001, ed.). Omul nou, ca ideal educațional, era lipsit de gen. Determinațiile sale vizau mai degrabă o combinație între tenacitate și obediență, colectivism, simțul datoriei necondiționate față de statxe "„stat" și partid, autosacrificiuxe "„autosacrificiu", o etică a grijii nedublată de o etică a drepturilor. Unele dintre aceste trăsături vizează „feminizarea negativăxe "„feminizare negativă"” a omului nouxe "„omulnou" (Miroiu, 1999). Educația pentru libertate, competiție și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
xe "„patriarhal" transcende agenda directă a liberalismului sau social-democrației. Chiar dacă feminismul își asumă uneori liberalismulxe "„liberalism"3 sau socialismulxe "„socialism"4, inamicul său rămâne prin excelență patriarhatulxe "„patriarhat", așa cum pentru liberali (de stânga, centru sau dreapta), inamicii comuni sunt colectivismulxe "„colectivism", dirijismulxe "„dirijism", autoritarismul, planificarea centralizată. Or, deocamdată, patriarhatulxe "„patriarhat" este forma de puterexe "„putere" care modelează relațiile de gen, mai ales în comunitățile nedemocratice și în cele în care feminismul nu l-a contestat cu succes. Voi defini schematic patriarhatulxe
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
este sursă de depresie și manifestări autodistructive. Feminitatea nu poate să fie conciliată cu putereaxe "„putere" înțeleasă ca dominare (Millerxe "„Miller,Jene", 1992, pp. 224, 247). Dacă la o astfel de concepere a relației femeilor cu putereaxe "„putere" adăugăm colectivismulxe "„colectivism" și ideologia comunistă a autosacrificiuluixe "„autosacrificiu", avem întregul tablou al „căsătoriei nefericite între femei și putere”. Cultivarea specificității dă însă apă la moară lipsei „puterii asupra puterii”. Dar fără o astfel de putere, femeile sunt iarăși neputincioase și cu adevărat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
puțin concurențiale. Candidații cei mai importanți pentru conservatorism sunt cei din sate, orașe mici, vârstnicii, cei needucați. De obicei, aceste categorii nu empatizează cu un mod de viață diferit și se opun schimbării (Macridis și Hulliung, 1996, p. 79). Colectivismulxe "„colectivism" este o trăsătură importantă a acestui tip de conservatorism și reflectă acea credință care susține proprietatea de statxe "„stat" sau controlul statului asupra proprietății în interesul unui grup sau unor grupuri și că aceasta este în avantajul material al celor
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de la „foarte puțin” practicate la „foarte mult”, țara noastră s-ar plasa undeva pe la mijloc, așa cum arată, de altfel, și datele obținute din anchete internaționale (Inglehart, 1997). Situată între Occident și Orient ca mentalitate, având deci atuul unui echilibru între colectivismul apăsător și individualismul exacerbat, și începând să se stabilizeze într-o economie de siguranță, în condițiile în care clasa de mijloc câștigă destul de rapid teren, societatea românească pare să se îndrepte, cu inegalitățile sociale inerente, înspre însușirea pronunțată a valorilor
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]