354 matches
-
Hagège, L’homme de paroles, Fayard, Paris, 1985), fie că este vorba de scriptofili (cei care preferă cuvântul scris) sau de verbofili (cei care preferă oralitatea). În cazul verbofililor, violența limbajului poate avea impact mai mare asupra publicului, datorită sonorității colerice; în cazul scriptofililor, impactul se realizează mai degrabă la nivel cognitiv, cerebral. Claude Hagège vorbește pe bună dreptate despre importanța fonosimbolismului limbii: este vorba despre sunete agresive care incită, despre litere sau cuvinte ascuțite și tăioase etc. Din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
1948-1962), despre care la noi se știe foarte puțin, mulți dintre ei fiind aruncați în lagăre și închisori. Ceea ce le explic studenților, iar ei înțeleg și acceptă - este următorul lucru: predând aceste chestiuni, nu este vorba despre o memorie furioasă, colerică, ci de o memorie recuperatoare, inclusiv cu valoare terapeutică. Prin urmare există (sau ar trebui să existe) o memorie legată de ideea de sacrificiu în România. De ce să nu fie transmisă mai departe? Când am propus excursiile documentare la închisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
aceea și nădejdea mea în România este firească, instinctuală chiar. O chestiune de bun-simț. Ce mai înseamnă astăzi a fi patriot? Ce mai înseamnă patriotismul? A-ți iubi țara cu luciditate, nu orbește. A o grădinări rațional, nu pasional și coleric. Fără steaguri de sărbătoare, fără prapuri de înmormântare, fără lozinci ori petarde. Patriotismul nu mai are neapărat sens pentru români. Dacă îi chestionezi pe stradă, de pildă, pe cei foarte tineri, se vor amuza la această întrebare. Deșteaptă-te, române
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Alipirea pereților unei formațiuni cavitare sau a unui conduct (arteră, venă) ca urmare a unui proces patologic sau provocat intenționat. Exemple: colaps pulmonar - alipirea pereților alveolari; colaps vascular periferic, urmarea disproporției între patul vascular și conținutul său sanguin (Rusu, 1983). COLERIC (< fr. colérique) - Temperament ce caracterizează tipul puternic neechilibrat, excitabil, ce manifestă o relativă slăbiciune a inhibiției active, ceea ce conduce la tendința de nestăpânire de sine, impulsivitate, stare de agitație permanentă, nerăbdare, tumultuozitate, emoții explozive, oscilație între activism imperios și depresie
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică, declanșând procese afective dintre cele mai variate și neașteptate, de la emoția muzicală, cu o gamă largă de manifestare (bucurie, trăire interioară, sentimentul armoniei, înălțare spirituală), până la descărcări explozive de exaltare colerică. Fiind cea mai complexă artă și, în același timp, accesibilă tuturor oamenilor, muzica dispune de cel mai fin și penetrant limbaj artistic- sunetul muzical -, ca element sonor fundamental cu care operează. Cercetările au demonstrat că instrumentele de percuție, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sau amenințătoare în remarci sau evenimente benigne; 5) poartă pică tot timpul, adică este implacabilă față de insulte, injurii sau ofense; 6) percepe atacuri la persoana sau la reputația sa, care nu sunt evidente altora și este promptă în a acționa coleric sau în a contraataca; 7) are suspiciuni recurente, fără nici o justificare, referitoare la fidelitatea soțului ori partenerului sexual. B. Nu survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice ori al altei tulburări psihotice și nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la ideea de a se confesa altora crezând că informația ar putea fi folosită împotriva sa, distinge semnificații ascunse în evenimente anodine, nu iartă dacă este rănită, insultată, disprețuită, percepe atacuri împotriva propriei persoane sau reputației sale la care reacționează coleric sau prin contraatac, pune sub semnul îndoielii, de o manieră repetată și fără nici o justificare, fidelitatea celor apropiați. În cazul personalității sensibile, se remarcă un sens înalt al valorilor morale, orgoliu (stimă de sine înaltă, ceea ce poate conduce la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
iubirii abia dacă se diferențiază de ură în comportamentul său față de obiect" (Freud 1975: 267). Dalí s-a imaginat simbolic drept Marele masturbator (1929), într-un tablou ce se constituie ca un autoportret, sub chipul unei ființe supuse "dorințelor, plăcerilor colerice tenebroase" (Amossy 1995: 95). În primul plan apare un chip uman deformat ce evocă formațiunile stâncoase de pe țărmul mării, de la Port Lligat, pe gura căruia se află o lăcustă (încă una din fobiile pictorului). Din spatele acestuia se înalță nudul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
vizuală, auditivă sau motrice; 6 de regulă, temperamentele „pure” sunt rar întâlnite, oamenii având caracteristici care aparțin mai multor tipuri; pornind de la caracteristicile preponderente prezentate pentru fiecare tip de temperament, identificați temperamentul care se potrivește cel mai bine copilului dumneavoastră; Coleric Fără astâmpăr, agitat, cu mișcări rapide, violente Impulsiv, irascibil, nerăbdător Hotărât și cu inițiativă Încăpățânat Vorbește repede, cu pasiune Mimică expresivă Perseverență în realizarea scopului Își schimbă brusc dispoziția (bucurietristețe) Capabil să gândească și să găsească soluții rapide Înclinat spre
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
se afirmaseră ca participanți activi la schimbarea garniturii redacționale de la Luceafărul sau ca spectatori neutri ai crâncenului duel literar. Răspunzând Mariei Banuș, care dorea o amânare a votului pentru desemnarea scriitorilor în Consiliul Național al Frontului Unității Socialiste, tânărul și colericul Fănuș Neagu, un alt inamic declarat al lui Eugen Barbu în 1968, afirma cu emfază: "Cei propuși sunt persoane de mare încredere"24. Participanții la această întrunire de la Uniunea Scriitorilor, instituție care din 1968 avea să devină un tărâm interzis
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de discuții aprinse, că Eugen Jebeleanu a fost un adversar constant al lui Eugen Barbu, pe care, de nenumărate ori, l-a atacat cu o violență rar întâlnită la ceilalți inamici ai "Patronului". De altfel, era de așteptat ca temperamentul coleric, năvalnic, pasional să-l împingă pe Eugen Jebeleanu spre cele mai înalte cote ale sentimentului de ură față de mai tânărul său coleg de breaslă. Într-o notă întocmită de Securitate, portretul lui Eugen Jebeleanu era zugrăvit în culori sumbre, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
temperament pătimaș și răzbunător"29. În finalul caracterizării sale, angajații aceleiași instituții consemnau: Când îl apucă nebuniile nu mai are control. Înjură, dă cu picioarele în ușă, în covoare, în oameni, chiar"30. Oricât s-ar broda pe marginea personalității colerice a lui Eugen Jebeleanu, un lucru e cert: l-a atacat pe Eugen Barbu deschis, violent, fără menajamente, de fiecare dată când s-a ivit acest prilej. Cum s-a ajuns totuși la contestarea noii grupări literare de la Luceafărul? În
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
agilitatea unei primate. Obrazul lătăreț, brăzdat de firișoare roșii-vineții, prin care circulau hematiile într-o proporție de 50% cu lichidul dionisiac, era cartea de vizită cea mai elocventă a acestui "avortonus paedagogus". Iar pentru a-și calma starea lui permanent colerică, își absorbea cu forță și repeziciune cavitățile dentare într-un clănțănit și plescăit respingător. Avea prostul obicei să stea în prima bancă din primul rând de la ușă, cu fundul pe pupitru și picioarele pe banchetă, înghesuind brutal pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu nas acvilin este crud și răpitor ca vulturul <endnote id="(413, p. 17)"/>. Jean d’Indagine - care și-a publicat cartea de physiognomonie și chiromancie la Strasbourg, În 1531 - susținea că oamenii cu nas curbat ca un cioc sunt colerici, obraznici și tiranici <endnote id="(386, p. 297)"/>. În De Humana Physiognomia (Neapole, 1586), Giambattista della Porta scrie, la rândul său, că nasul În formă de cioc de corb sau de cocoș denotă nerușinare și desfrâu, iar oamenii care au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unii învățători, cu chemare pentru profesie și cu o alcătuire a caracterului fericit structurată și echilibrată aveau o atitudine binevoitoare și înțelegătoare față de posibilitățile diferite ale elevilor în asimilarea cunoștințelor. Alți învățători, mai ales dăscălițe, înzestrate de natură cu temperament coleric, erau excesiv de iritabile, îi bruscau și loveau pe copiii mai înceți la minte ori mai puțin dotați cu capacități intelectuale, blocându-le încercarea de înțelegere și asimilare a informațiilor. Mult mai târziu, când se afla în cursul superior al școlii
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
afte, dureri în gât, surditate, dureri abdominale, sete, urină închisă la culoare și uneori urinări dureroase. Tratament • I8 • 5IS în dispersie • 39S (1 cun sub jumătatea gambei, 1 cun în exterior) Foc în ficat Simptome Iritabilitate, înroșirea feței, agitație, comportament coleric, constipație, cefalee temporală, sete, hipertensiune, epistaxis. Tratament • 2F • 3F • 20VB Căldură umiditate în VB Simptome Grețuri, vărsături, dificultăți în digerarea grăsimilor, dureri în hipocondru, sete fără dorința de a bea. Tratament • 12VC • 34VB • 18V Gleră căldură sau gleră foc la
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
cu efectul ei de omnipotență social-politică), dar și de privilegiile de care dispunea ca „bun român” aservit regimului Ceaușescu. * Victor Frunză (Revoluția împușcată sau PCR după 22 decembrie 1989, 1994) nu are o demonstrație propriu-zisă; cartea sa este un pamflet coleric la adresa Puterii postcomuniste din România, reprezentată de Ion Iliescu și grupul său. Concluzia lui este că revoluția a funcționat până în momentul când a fost „asasinată” de puciștii care au restaurat, în mod camuflat, regimul comunist. Decembrie 1989 este pentru Frunză
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fiecare clipă devine „înmugurire”proiecție benefică revigorantă (înmuguresc), timpul - „Păsură a iubirii”, cuvintele - „rapsodii de suflet / furtuni de inimă / corăbii cu vele...” (Cuvinte), „strălucesc” sau „se topesc în vers” (Vorbesc), iar traiectul „viață-moarte” ia forma „gândului neșoptit...” (Gri) Temperament ușor coleric, poetul gorjean taie în picaj, vertiginos, tranșant, respingând, categoric „deznădejdea”, fără emoții sau lamentații: „când viața mă doare.../ aleg / credința ca drog / cuvântul ca balsam / iubirea ca unic răspuns...” (Drog) Ludicul face parte și el dintr-acest dans al iubirii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
final, dorința se contopește cu obiectul până în adâncurile sufletului. Emoțiile, la Plotin, sunt expresia unei unități sufletești și reprezintă un nivel de cunoaștere a corpului și a sufletului senzitiv. În ceea ce privește sufletul senzitiv, funcționarea lui depinde de compoziția sângelui. În starea colerică, el distinge între ce se datorează corpului, în funcție de relația dintre activitatea bilei și a sângelui, și ceea ce reprezintă o consecință a intervenției sufletului. De aici rezultă dispoziția de a ataca sau de a intra în defensivă. Deasupra stărilor senzoriale există
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
că autoritățile fasciste românești sunt responsabile și de exterminarea a 170.000 de evrei ucraineni, În regiunile ocupate vremelnic de armata română. Aceasta a fost soarta evreimii din România, care a avut, În cele din urmă, șansa ca imprevizibilul și colericul dictator Ion xe "Antonescu"Antonescu să stopeze politica de exterminare, Începând cu toamna lui 1942, dar abia după ce a inițiat și realizat propriul plan de exterminare a populației evreiești. Numărul evreilor a scăzut și din cauza pierderii de către România a xe
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
considerând că trăsăturile sunt prototipuri, adică nu descriu decât proprietăți tipice sau frecvente în anumite situații. Astfel, oamenii atribuie o trăsătură dacă această trăsătură apare în câteva situații frecvente, chiar dacă acestea nu sunt generale. Cineva poate fi calificat ca fiind coleric dacă a fost văzut cuprins de mânie într-o situație remarcabilă, chiar dacă aceasta nu este o constantă a comportamentului său. Apoi, putem observa că aceeași trăsătură are în vedere comportamente care se manifestă în situații foarte diferite: de exemplu, a
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Ă aer, pământ, foc și apă Ă au afirmat că în corpul omenesc amestecul „umorilor” (hormones) ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al însușirilor temperamentale, precum și a ideii (adoptată de filosofia modernă) că macrocosmosul se reflectă în microcosmos. După aproape două milenii, Pavlov propune o explicație științifică a tipurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
echilibrul existent între excitație și inhibiție, dezechilibrul avantajând, de regulă, excitația. Astfel, baza fiziologică a temperamentelor este constituită de cele patru tipuri de sistem nervos ce rezultă din combinarea acestor trei însușiri fundamentale: tipul puternic neechilibrat, excitabil, corelează cu temperamentul coleric; cel puternic echilibrat, mobil, se exprimă în temperamentul sangvinic, tipul puternic echilibrat, inert Ă în temperamentul flegmatic; tipul slab (luat global) fiind pus la baza temperamentului melancolic. Totuși, nu trebuie să punem semnul egalității între tipurile temperamentale și tipurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
aceea, am putea spune că temperamentul este expresia manifestării particulare în plan psihic și comportamental a tipurilor de activitate nervoasă superioară, manifestare mediată de o serie de factori socio-culturali și psihologici. Cum arată cele patru tipuri clasice de temperament? a) Colericul este o persoană emotivă, irascibilă, oscilează între entuziasm și decepție, cu tendință de exagerare în tot ceea ce face; foarte expresivă, ușor „de citit”, gândurile și emoțiile i se succed cu repeziciune. b) Sangvinicul se caracterizează prin ritmicitate și echilibru. Persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Ă inactivitate (nA); primaritate (P), tendința de a trăi puternic prezentul, extraversiune Ă secundaritate (S), tendința de a rămâne sub influența impresiilor trecute, introversive. Cele opt tipuri temperamentale ce rezultă din combinarea acestor dimensiuni sunt: tipul pasionat (E.A.S.), tipul coleric (E.A.P.), tipul sentimental (E.nA.S.), tipul nervos (E.nA.P.), tipul flegmatic (nE.A.S.), tipul sangvinic (nE.A.P.), tipul apatic (nE.nA.S), tipul amorf (nE.nA.P). Pe baza acestei concepții, G. Berger a elaborat un chestionar
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]