727 matches
-
La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . Între anii 1940-1959, satul Tuzla a fost centru administrativ al raionului Tuzla. Autoritățile sovietice au organizat două colhozuri - "Cervona Ucraina" și "Cervonîi prikordonik". În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
represalii pentru moartea lui Hans Woellke, fost campion olimpic la Berlin (1936), s-a luat hotărârea uciderii sătenilor din Hatîn. Întreaga populație a satului - fără excepție: tineri și bătrâni, bărbați, femei și copii - a fost adunată într-un hambar al colhozului. Câțiva copii care au încercat să fugă au fost împușcați. Printre locuitorii satului se aflau și câțiva membri ai unor familii numeroase: Iosif și Anna Baranovski cu 9 copii și Alexandr și Alexandra Novițki cu 7 copii. Alături de locuitorii Hatînului
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
toate satele comunei între 1950-1954 iar sub conducerea unor comuniști ""cu înalte calități formate la școala muncii de partid ca Vasile Hornea"" autoritățile au reușit până la sfârșitul deceniului să-i „convingă” pe toți proprietarii de terenuri agricole să intre în „colhoz”. Cooperativizarea nu a fost acceptată cu resemnare, opoziția elementelor harnice și fruntașe ale comunității făcându-se simțită, chiar dacă unii dintre ei au suferit suferințe, ani grei de închisoare sau chiar moartea. Dintre aceștia pot fi amintiți: Ioniță Boboc, țăran fruntaș
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
epurările comandanților Armatei Roșii, în care Molotov a fost total implicat, au slăbit grav capacitatea de apărare ale țării și au dus la dezastrele militare din 1941 și 1942. Pe termen lung, distrugerea fermelor țărănești individuale și înlocuirea lor cu colhozuri și sovhozuri a lăsat moștenire o subproducție cronică, pentru care regimul sovietic nu a găsit nici o soluție. Datorită epurărilor, Molotov era considerat, în general, adjunctul lui Stalin și succesorul lui pe termen lung, deși el însuși a avut precauția să
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
teritoriile recuperate", din care 12.000 km² au fost redistribuite țăranilor, iar restul au rămas in mâinile guvernului. Cea mai mare parte din aceste pământuri au fost folosite în procesul de colectivizare și de creare a unităților agricole de tip colhoz - Państwowe Gospodarstwo Rolne, (PGR). Totuși, colectivizarea agriculturii poloneze nu a atins niuciodată amploarea din Uniunea Sovietică sau din celelalte țări ale blocului răsăritean. Naționalizarea a început deasemenea în 1944, prin preluarea controlului asupra intreprinderilor industriale germane din "teritoriile recuperate". Cum
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
înlocuite de un sistem de taxe, (o cotă parte fixă din recoltă), iar țăranilor li s-a permis să-și vândă liber surplusurile de recoltă, e adevărat, la prețurile stabilite de stat. Totuși țăranii erau încurajați să se unească în colhozuri - fermele colective ale țăranilor - sau să se alăture sovhozurilor - fermele de stat instituite pe fostele moșii nobiliare expropriate după revoluția din 1917. În sovhozuri, țăranii lucrau pentru un salariu fix, fiind plătiți după același sistem ca muncitorii din fabrici. Banii
Plan cincinal () [Corola-website/Science/299417_a_300746]
-
la 28 iunie 1940 a oprit ritmul de dezvoltare a localității, unele din cauze fiind retragerea gospodarilor în România, exilarea în Siberia și colectivizarea forțată. ActivitățiLe meșteșugărești au fost stopate, au dispărut morile, oloinița, scărmănătoarea. A fost formată gospodăria colectivă - colhozul, care a schimbat mai multe denumiri, ultima fiind „28 iunie”. În timpul celui de-al doilea război mondial trupele române, aflate în apropierea localității Mateuți, au fost atacate de circa 900 de civili, de naționalitate evrei. Iată ce ne relatează veteranul
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
noștri." Către anul 1990 populația satului Mateuți constituia circa 2600 oameni, activa școala medie cu circa 450 elevi, grădinița cu circa 125 copii, era casa de cultură și sala sportivă nou construite. Populația satului era cuprinsă în cîmpul muncii în colhoz, o bună parte fiind angajată la întreprinderile industriale din or.Rîbnița, Rezina, calea ferată. În prezent în sat locuiesc aproximativ 2200 oameni, în școală sunt 240 elevi, la grădiniță - 80 copii. Satul e conectat la traseul de gaz, de care
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
mlaștini; 49% sunt bălți; și 9% sunt turbării de tranziție. 70% dintre ele sunt virgine, și reprezintă refugiu pentru numeroase specii rare de plante și animale. Terenul agricol acoperă 1.815.900 ha sau 29% din suprafața totală. După desființarea colhozurilor, suprafața dedicată agriculturii a scăzut drastic - astăzi, fermele sunt predominant mici. Circa 200 de ferme, ocupând 2750 ha, sunt angajate în agricultura ecologică (fără utilizare de îngrășăminte și pesticide). Parcurile naționale ale Letoniei sunt Parcul Național Gauja din Vidzeme (din
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
fost întemeiat de o persoană cu numele Putină. Pe lângă localitate trece linia de cale ferată Ocnița-Bălți- Jmerinca. La începutul sec. XX avea 163 de case, 810 suflete, 198 vite mari, 40 cai. În anii sovietici aici s-a aflat sediul colhozului "Zavetî Lenina". Satul dispunea de: școală medie, casă de cultură cu instalație de cinema, centru de deservire socială, brutărie, poștă, magazin, creșă, monument eroilor căzuți în cel deal doilea război mondial. Populație: 2095 locuitori (1974).
Putinești, Florești () [Corola-website/Science/305124_a_306453]
-
destin groaznic avea să cutremure societatea comunei după 1945, atunci când fiecare femeie cu vârsta între 18 și 30 de ani și fiecare bărbat cu vârsta între 17 și 45 de ani, au fost duși la muncă silnica, în minele și colhozurile din fosta Uniune Sovietică. 30 de șagani au murit de foame sau accidente de muncă și nu s-au mai întors niciodată de acolo de unde au fost deportați! După legea de reformă a pământurilor din 1945, populația germană din România
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
Secundare din orașul Briansk (1965-1975), apoi a lucrat la Fabrica de pompe de vacuum din același oraș (1975-1978). A urmat apoi cursurile Institutului Juridic „F.E. Dzerjinski” din Harkov (Ucraina) (1978-1982), fiind repartizată după absolvire în postul de consilier juridic al colhozului MHO din raionul Orhei (RSS Moldovenească). Între anii 1984-1987 a lucrat în postul de consilier juridic al unității 29/3 a Ministerului Securității Naționale din RSS Moldovenească, apoi în perioada 1987-1992 consilier juridic al Fabricii de Mobilă din Orhei. În
Galina Urskaia () [Corola-website/Science/313191_a_314520]
-
de viu în focarul unei locomotive. Mai multe localități și două raione din Rusia poartă numele lui Lazo. Între 1944 și 1991 orașul basarabean Sîngerei s-a numit "Lazovsk", în cinstea lui Lazo. În epoca sovietică mai multe întreprinderi industriale, colhozuri și sovhozuri din RSSM, precum și Universitatea tehnică a Moldovei au purtat numele lui . În sectorul Botanica din Chișinău există monumentul lui Sergei Lazo, construit în anii sovietici.
Serghei Lazo () [Corola-website/Science/302598_a_303927]
-
existența, lucrând pe diferite șantiere, perioadă în care a fost ținta unei tentative de omor, din cauza vederilor sale naționaliste, care se opuneau ideologiei comuniste falimentare. După ce, tatăl său s-a înscris în Gospodăria Agricolă Colectivă, o formă de organizare similară colhozurilor sovietice, generatoare de foamete cumplită, abia atunci i s-a permis tânărului Derdena să se înscrie la Facultatea de Ziaristică din București. La 8 noiembrie 1956, chiar de ziua numelui său, fiind bolnav de tuberculoză pulmonară, a fost scos de sub
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
preocupare majoră a lui Hrușciov, se bucurase de atenția conducerii colective care introdusese inovații importante în această ramură a economiei sovietice. Statul a încurajat țăranii să cultive mai mult pe loturile în folosință, a îmbunătățit plata pentru recoltele obținute de colhozuri și a investit mult mai mult în agricultură. În campania sa dramatică de desțelenire a pământurilor virgine de la mijlocul anilor 60, Hrușciov a impulsionat cultivarea unor arii întinse din Kazahstan și din zonele învecinate ale Rusiei. Aceste noi zone agricole
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
produs recolte excelente. Alte inovații ale lui Hrușciov s-au dovedit contraproductive. Planurile lui de cultivare a porumbului și de creștere a producției de carne și de produse lactate au dat greș în mod lamentabil, iar încercarea de a reorganiza colhozurile în unități agricole mai mari, a produs confuzie în zona rurală. Tentativele lui Hrușciov de reformă în industrie și în organizarea administrativă au creat probleme și mai mari. Într-o mișcare motivată politic de slăbire a puterii birocratice centrale, Hrușciov
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
39 de oameni. Primii ani de ocupația comunistă au avut loc sechestrări și confiscări a bunurilor materiale, colectivizare forțată, biserica a fost transformată în depozit agricol. În 1990 cu suportul preotului Constantin Lemnaru biserica a fost renovată. În baza fostului colhoz, au fost create asociațiile agricole „Destinul gliei” (1008 lucrători), „La coline” (431 de lucrători) și „Alumanu” (38 de lucrători), cât și câteva asociații mai mici conduse de Vasile Gavrilă, Constantin Zgherea, Ion Jitcu etc. La finele anilor 90, economia a
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
și femei cu vârste între 18 și 35 de ani. Acolo a supraviețuit mulțumită dispecerului, căruia i s-a făcut milă de băiatul slăbuț și înfometat, și nu l-a repartizat să muncească în mina de cărbuni, ci la un colhoz. Aici a muncit până în anul 1949, când i s-a permis să se întoarcă acasă. A scris poezii și în lagăr pe hârtie din saci de ciment. Întors acasă, și-a câștigat întîi existența cu munci ocazionale (făcea cofraje pentru
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
o școală în care se învață în limba română, Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Regiunea Cernăuți a dezvăluit faptul că Școala medie de cultură generală din localitate a fost închisă în anul 1963 ""cu concursul brigadierului Ilcenko de la colhozul „Răscoala de la Tatarbunar”, care a dorit ca urmașii săi (copiii) să urmeze școala în limba rusă"" . Cu toate acestea, la școala din sat se predă limba română doar ca obiect de studiu . În satul Eschipolos se află Mănăstirea "Schimbarea la Față", pe
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În februarie 1945 a fost înființat colhozul din sat. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Împuțita în cea de Vlădiceni. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. În 1961
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
de proporții mari, păstrând denumirea veche de „1mai” cu cârmuirea în satul Mășcăuți. La adunarea generală a kolhoznicilor, ce a avut loc în iunie 1968, s-a hotărât separarea gospodăriilor satelor Jăvreni, Bălășești și Răculești de Mășcăuți, cu formarea unui colhoz aparte „M. Frunze”, avându-l ca președinte pe Onisim Constantin Brăguță un excelent agronom și talentat organizator, care în scurt timp l-a transformat în unul fruntaș cu un potențial înalt economic și uman. Până la începutul anilor 60 secolul trecut
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
dacă nu aveau bani. Alt moșier a fost Pavel Albu, avea magazin, moară, drâmbă, vie. Școala a fost construită în 1932. Primul învățător a fost Popescu. În sat era și o biserica. În anul 1949 în sat s-a format colhozul „M.Frunze”, care în 1969 a intrat în componența asociației intergospodărești „Colhozjivprom”. Primul președinte a fost Popan Ilie. În 1959 în sat s-a construit magazin. S-a construit o filială a uzinei de cărămidă. La început erau angajați 60
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
foarte multe cazuri, efectele imediate ale colectivizării au fost reducerea recoltelor de cereale și înjumătățirea șeptelului și cel mai grav, apariția foametei în 1932-33. În Ucraina, în perioada secetei din 1932 - 1933, după ce Stalin a forțat agricultorii să intre în colhozuri, au murit mai multe milioane de țărani de foame. Această foamete este cunoscută în Ucraina sub numele de Holodomor). Abia în 1940 agricultura sovietică a atins nivelurile de dinainte de colectivizare. Cooperativizarea a devenit o formă de organizare în agricultură în
Agricultură colectivizată () [Corola-website/Science/299622_a_300951]
-
de pământ, au venit familii din ținutul Hotinului și din satul Mândreștii Vechi, r-nul Telenești. Numărul populației în prezent este de 640 de persoane(bărbați, femei, copii). Datele din arhiva raională amintesc de existența în anul 1949 aici a unui colhoz care se numea „Cutuzov”. Conducotorul acestui colhoz a fost Nicolae Secrieru, care a fost amintit mai sus. Astăzi vedem împlinită dorința străbunilor noștri. Comunitatea religioasă s-a format în anul 1998, iar piatra de temelie s-a sfințit în 1999
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
Hotinului și din satul Mândreștii Vechi, r-nul Telenești. Numărul populației în prezent este de 640 de persoane(bărbați, femei, copii). Datele din arhiva raională amintesc de existența în anul 1949 aici a unui colhoz care se numea „Cutuzov”. Conducotorul acestui colhoz a fost Nicolae Secrieru, care a fost amintit mai sus. Astăzi vedem împlinită dorința străbunilor noștri. Comunitatea religioasă s-a format în anul 1998, iar piatra de temelie s-a sfințit în 1999, lucrările de construcție fiind coordonate de protoiereii
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]