2,111 matches
-
la picioarele lui, obligîndu-i și pe ceilalți să o imite, căci, așa cum Îi asigura ea cu o voce tremurătoare și Într-o franceză pitorească, de negresă născută pe coasta africană, bărbatul acela alb, diform și roșcat care tocmai intrase În coliba ei nu era altul decît imaginea Însuflețită a zeiței Elegbá, așa cum i se Înfățișa aceasta În fiecare noapte, cînd drogurile o aruncau Într-o transă profundă. Fugise de acolo și de adorația haitienilor, dar cîțiva ani mai tîrziu unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Cocoș, erau chiar fotografiile, unele, care apăruseră în ziare. Rînjind, proaspăt bărbierit ori într-un grup cu cojoace pe umeri și puști ținute în brațe ca pe copii. Mai erau și alte poze pe care nu le știa. În fața unei colibe de stuf. Pe o lotcă răsturnată, în spate se vedea un lac ori chiar Dunărea. Trei inși vîrîți pînă la brîu într-o baltă, ținîndu-și puștile deasupra capului, să nu se ude. La o petrecere, cu sticle înfundate cu ciocălău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de lătrat de câine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie În jurul lui. „Adineauri i‑am ascultat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cinci zile. Băiatul privi cu oarecare dezamăgire urma negricioasa de pe antebraț - doar ceva mai mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț. Într-adevăr, nu era cine știe ce, doar ceva mai mult decât o schiță, însă când tatuajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lucru care ți se poate întâmpla este să aleagă pe altcineva. Dragostea care aduce pe lume copii și care ține o viață întreagă este mai presus de marimea penisurilor sau de valoarea perlelor. Cand se așeza pe rogojina din verandă colibei mentorului sau, Tapú Tetuanúi sfârșea aproape de fiecare dată prin a recunoaște înțelepciunea învățăturilor sale, urmându-i de cele mai multe ori sfaturile, însă când se știa, ca acum, atât de aproape de casă iubitei lui, încât aproape că-i simțea mirosul, iar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dorea în această lume era să se afle în apropierea acestui fabulos zeu în viață și să învețe măcar o mică parte din câte știa el. De aceea, a doua zi, la lăsarea serii, cănd Miti Matái ședea în pridvorul colibei sale, care se întindea deasupra lagunei că o piroga a cărei pupă fusese trasă pe nisip, băiatul se prezenta în fața lui și, după ce se scuză pentru că îndrăznește să-l deranjeze în timpul orei sale de meditație, îl ruga, cu toată smerenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
treizeci de oameni lansând navă la apă fără să le asigure protecția atotputernicului și răzbunătorului zeu Tané. Am să mă gândesc, spuse în cele din urmă. Mâine am să anunț decizia mea. Petrecu o noapte de veghe, așezat în pridvorul colibei lui, privind laguna, deasupra căreia strălucea o lună imensă, care conferea peisajului un aspect aproape magic. A doua zi, cănd Consiliul se reuni din nou în jurul lui, se întoarse către Miti Matái și-l întreba cu un calm prefăcut: — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar prefera să fie jupuite de vii, decât să suporte torturile la care probabil că le supun. Se ridică în picioare, considerând reuniunea Consiliului încheiată. Aceasta este decizia mea, îmi asum întreaga responsabilitate și ordon să fie respectată. Porni către colibă lui, atât de încovoiat și cu un mers atât de obosit, încât ai fi crezut că a-mbătrânit cu douăzeci de ani într-o singură noapte. Atenția tuturor se mută asupra lui Hinói Tefaatáu, care stătea, tremurând, în ultimul rând al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
coastă înverzita și joasă, care se pierdea din vedere înspre nord, iar aceste mile fură cele mai lungi pe care le parcurseseră vreodată, desi catamaranul zbura pe deasupra valurilor cu aproape șapte noduri pe oră. Curând putură distinge coloanele de fum, colibele și pirogile de pe plajă și, cănd traseră, în sfârșit, în mijlocul unei lagune largi și puțin adânci, scoaseră cu toții un suspin de ușurare, înțelegând că până la urmă reușiseră să scape de amenințarea pe care o reprezenta groaznicul rechin alb. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zarea nici un catamaran - care să le indice că aceasta ar fi fost insula de pe care au pornit sălbaticii lor agresori - și, curând, putură să-și dea seama că nici măcar nu era locuită de oameni ai mării, căci, în mod bizar, colibele nu se ridicau lângă mal, ci se ascundeau între copacii din interior, departe de privirile străinilor. Miti Matái manevră cu îndemânare vasul, până la circa o sută de metri de plajă de nisip negru, menținând tot timpul prova către ocean și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Insula, și oamenii ei odată cu ea, se încovoia sub forță vântului, a valurilor, a fulgerelor și a ploii torențiale, care, în scurt timp, transformară povârnișurile dealurilor într-un tobogan noroios pe care alunecau stânci și copaci în direcția lagunei, în timp ce colibele se dărâmau, acoperișul marelui Marae se năruia, iar pirogile trase pe plajă erau luate de ape, împreună cu vreo cinci-șase oameni, care încercau să le salveze. Din hambare nu mai rămăsese nimic, iar majoritatea animalelor fugeau înnebunite din fața morții, care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că știu! E una dintre insulele Molucce. Nu-i decât la o aruncătură de băț de Noua Guinee, care e ultima insulă din lume și, dacă vrei să știi, e locul unde m-am născut eu, pe jos, Într-o colibă de lut. Acolo mi-am petrecut cea mai mare parte din copilă rie, În afară de o raită prin nesfârșitele Întinderi americane, apoi În Fiji, cu o scurtă Întrerupere În Australia, apoi aici. N-ai cum să mă-ntreci dacă-i vorba
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de oboseală În fotoliu și se trezise cu gâtul strâmb, din pricina căruia resimțea tot felul de dureri sâcâitoare, mai ascuțite sau mai surde. I-au revenit În minte câteva dintre locurile pe unde dormise, pe dușumeaua de lemn a unei colibe Dayak, ascultând cum grohăiau porcii pe dedesubt, pe pardoseala de lut a unei locuințe Sepik, În bena unui camion care mergea la Bromo, proptită de niște saci de orez, Înconjurată de cuști cu pui pline de găinaț. Reușise să doarmă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreunei ferme de palmieri sau de arbori de cauciuc, de unde mai străbătea o rază de la câte-o lampă de gaz atârnată de vreo creangă joasă, În lumina căreia Johan și Farah puteau să Întrezărească conturul ramurilor ori acoperișul improvizat al colibei vreunui mun citor de pe plantații. Prin ferestrele deschise ale mașinii pătrundea o volbură de aer cald care le răvășea șuvițele părului și-i plesnea peste obraji. Mă bucur că pe-aici nu poți să conduci ca un nebun, i-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
linia de cale ferată și mica gară, pe unde trec zilnic două sau trei trenuri cu șuierat lung și ascuțit, străbătând repede împărăția coniferelor. Seara, după se s-au strâns și ceilalți ciobani, se auzeau în văi țipetele sălbăticiunilor. În colibă, în jurul focului care scotea fum înecăcios, un cioban mai bătrân ne-a povestit ceva foarte frumos, văzut de el într-o noapte cu cer senin și înalt. Era o noapte rece și neagră, căci luna se ascundea în spatele piscurilor înalte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să doarmă dus, în frunze. Pe cîinele meu (castrat, fapt neluat în seamă de veșnicele lui musafire, Dunguța și Gipsy) îl fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele pe sînii ei ca niște colibe africane. Șichy îi apasă cu podul palmei fruntea, să-l potolească. Unghiile lungi, retezate drept par sintetice. Tano descrie volute amețitoare în jurul ei, parcă ar dansa amîndoi. Poate și-o închipuie ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să se gândească la asta. Satul avea o topografie bizară, ce te izbea încă de la intrare; în bună măsură foarte dezordonată, nicio uliță nu era perpendiculară sau paralelă cu alta. Arhitectural, reunea toate stilurile posibile, de la cele mai umile cocioabe, colibe sau grajduri până la cele mai sofisticate locuințe și vile construite din materiale atipice sau de proveniență necunoscută. Relieful se anunța la fel de bizar, un spațiu ondulat fără înălțimi sau depresiuni prea mari, dar suficiente ca să te facă să nu știi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
departe la nivelul populației culte, negre și albe din împrejurimile rezervației. Maimuța se arăta mai mult în anotimpul uscat, când dormea spânzurată prin copacii înfrunziți ai pădurii nesfârșite din inima rezervației, în timp ce în anotimpul ploios își făcea somnul într-o colibă de stuf, papură și nuiele, ce probabil fusese clădită cu cele patru membre egale ale sale. Era o mare amatoare a poziției bipede, membrele inferioare și le purta aproape drepte, capul semeț, ușor dat pe spate, doar mâinile foarte lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai elaborate așteptau la rând răspunsurile multilingve, silabisite, gângăvite, sâsâite sau graseiate, atât că, în pauza conferinței, maimuța vorbitoare dispare fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-a fost semnalată prezența în pădurile Makonde, unde-și petrecea imperturbabilă anotimpul ploios, în coliba ei de stuf, papură și nuiele. Ea nu dorea să trăiască printre oameni, în civilizație, în paturi moi și pufoase, cu bananele mici și verzi, cum îi plăceau ei, la discreție și înconjurată de camere video, casetofoane și microfoane. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciun ecou asupra mea, am continuat să-mi petrec zilele următoare gândindu-mă la declarațiile în presă ale ziaristei, la interpretările ei covârșitoare, dar mai ales la simțămintele ei alese, declarate public, pentru mine. Aproape că nici n-am părăsit coliba în căutarea bananelor mult adorate. Soarele nu se arătase de câteva zile și nu aveam chef să ies pur și simplu nicăieri. Astăzi a plouat toată ziua torențial. Nu am mâncat și nu am băut nimic de ieri, iar dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru iubita mea îmi mistuia fiecare mădular. Gândul fugii și ascunderii în pădure mi se părea superfluu și neesențial. Cuvântul acesta, "dor", pe care ea îl repeta de multe ori sub formă de versuri în fiecare dimineață când apărea în coliba mea, îmi suna atât de penetrant și dureros în minte. N-aveam să uit pentru multă vreme acest cuvânt. Dar iată că ploaia s-a oprit subit. Ușa s-a deschis larg și trei oameni în sutane, cu niște cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
multă vreme acest cuvânt. Dar iată că ploaia s-a oprit subit. Ușa s-a deschis larg și trei oameni în sutane, cu niște cruci masive de lemn, frumos încrustate în argint, atârnate de gât, au pătruns la mine în colibă. Trebuie să fie fundamentaliștii, mi-am zis, privind lamele tăioase care se prelungeau în crucile ce străluceau splendid în razele proaspete și încă umede de lumină ce penetrau printre nuielele legate cu stuf ale colibei mele. S-au năpustit asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au pătruns la mine în colibă. Trebuie să fie fundamentaliștii, mi-am zis, privind lamele tăioase care se prelungeau în crucile ce străluceau splendid în razele proaspete și încă umede de lumină ce penetrau printre nuielele legate cu stuf ale colibei mele. S-au năpustit asupra mea cu vigoare și au înfipt crucile toți trei în același timp în inimă sau, în sfârșit, pe unde au crezut ei că stă inima mea de maimuță antropomorfă și vorbitoare. Cred că am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o puteau face stelele așternute pe cer, toate cuvintele Universului cu miriadele lor de familii, care apoi se micșorară ca o șosea, stârnind o ploaie de cuvinte peste noi. Și am fugit cu toții care încotro... D a, spuse Satelitu, în coliba improvizată din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fie convinsă că este capabilă să facă ajustările ce se impun. Napoleon Hill este autorul celei mai cunoscute cărți pe tema succesului în viață, Gîndește și îmbogățește-te. El povestește că mama sa vitregă i-a dat următorul sfat: Această colibă pe care noi o numim casă este o rușine pentru noi și un obstacol pentru copiii noștri. Sîntem sănătoși din toate punctele de vedere și nu avem nici un motiv să ne complacem în sărăcie. Toată mizeria în care ne zbatem
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]