239 matches
-
profunditate în acele gândiri, și cât miros în acele flori! [...] Shakespeare a vorbit de om de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul său nebun, scepticul său sceptic și fiecare om e muruit din gros cu coloarea caracterului său, căci poporul concepe cum vede, și Shakespeare a fost al poporului său prin escelință" ([Shakespeare și arta națională] Eminescu: 2011, X, 198). Cercetătoarea retrasă la Văratec descrie "foarte puternica și durabila influență a lui Shakespeare asupra lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și vis, atunci când succesiunea de idei din ce în ce mai vagi pune stăpânire pe psihic: "o moliciune plăcută cuprinse nervii omului, și gândul începu să depene pe fusul conștiinței bolnave (subl. mea) mai rar și tot mai rar și înmuind treptat formele și colorile închipuirilor... Gheorghe... Noaptea Paștelui... Talhar... Ieșii... O crâșmă în miezul târgului... O dugheană veselă, care merge bine... Sănătatea... Și ațipi...". Ochiul închis afară însă trebuie să se deștepte înlăuntru. Universul oniric, explorat cu atentă curiozitate de cel adormit, deschide priveliștea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
celor mai de seamă eroi ai cetății, de la Benvenuto Cellini la Michelangelo. Doar reprezentantele sexului slab îi mai câștigă atenția, când nu îl fascinează de-a dreptul, de cum le zărește mergând pe jos, "cu ovalul alungit al feței, de o coloare alb-mată, în care nu se vede nici un reflex roz, cu profilul delicat al nasului ce se termină într-un punct fin, ideal, ridicat cu nobleță în aerul pur al înserărei, cu ochi negri de orientale peste cari sprâncenele par două
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-a lor glasuri bărbate. Arpele-n cântece par-că se sfarmă Când gem cu sufletul, când zic de-alarmă Musica sferelor: Seraphi adoară Inima lumilor ce-o încongioară, Dictând în cântece de fericire Stelelor tactul lor să le inspire. Și cum colorile ce se îmbină Naște a soarelui albă lumină, Astfel prin vocile răsunătoare Curge-astă mistică, dulce cîntare: Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu bucle ce-nvălue-n aur Tesaur! Idee, Pierdută-ntr-o palidă fee Din planul Genesei, ce-aleargă Ne-ntreagă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
morminte, Un munte-ntreg le fu a lor sicriu? Durerea care nu găsia cuvinte Aflat-a semne mari, care o știu. ? Tu, taină mută, de zidiri mărime - Vorbesc dureri, ce nu pot să suspine. Ah, ce-i cuvântul, ce-i coloare, sunet, Marmura ce-i, pentru ce noi simțim? O coardă-atinsă imiteze-un tunet, Un ah! să spue cum ne chinuim Nu, nu... Și fie forma cât de nudă N-ajunge-n veci durerea noastră crudă. De bate-o inimă sub alba haină, Abia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
casa Mutulesei! În “Actu de danie” întocmit la 28 iulie 1873 se spune: “Recunoascemu D-ei Soltana Mutu dreptu de vecinicu proprietaru pe loculu ce lu au avutu cu Embaticu în reionulu comunei Iassy N.625 Strada Mori de Vânt coloarea Desp. 5 ce au fostu dependinte de M-rea Sf. Ion gură de aur...” M-ai convins, vere. M-ai convins. Dar nu mi-ai spus totuși locul unde ne vedem mâine dimineață. Îți mai aduci aminte de satul Rufeni
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
voiești, forma tuturor întîmplărilor, lucrurilor, prin urmare și a rangurilor din lume, e conținută în energia specifică a creierului nostru - a cărei simpoză ciudată suntem noi. Într-adevăr, un caleidoscop e imaginea cea mai bună a conștiinței noastre de sine. Colorile (aici puterile) constitutive sunt una ș-aceleași în toți oamenii, rămâne acum în ce fel de compoziție și icoană încremenesc în sufletul fiecăruia, formând astfel monogramul vieței sale. Corpul nostru este un răvaș de drum al pulberei - un plan după
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concret. Ea se naște în el într-un mod dureros. Tot astfel e c-o abstracțiune. Prin învățătură nimeni n-o capătă complectă în capul lui. Trebuie ca figura construită în linii numai în capul lui să capete viață și coloare printr-o întîmplare oarecare. Ea se naște în el în genere atunci când necoincidința dintre icoana purtată de el și adevărul vădit îl atinge dureros. ["ADEVĂRUL"] 2275B În sfârșit, adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului. ["ADEVĂRURILE ABSTRACTE... "] 2267 Adevărurile
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
demoni, de stelele cerului și de mărgaritarele din fundul mărei. Shakespeare a vorbit de om - de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul sau nebun, scepticul sau sceptic și fiecare om e muruit din gros cu coloarea caracterului său, căci poporul concepe cum vede, și Shakespeare a fost al poporului său prin escelință. [LITERATURA CA EXPRESIE A SUFLETULUI NAȚIONAL] 2262 Când simte cineva bătaia inimei polone, când simte sufletul național îmbălsămit de poezie, înduioșiat de muzică, atuncea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a doua oară coordonarea acestora într-un întreg, s-ar putea spune că în primul punct, în reproducerea fidelă, cu toate finețele ei, a lucrurilor, fantazia oamenilor copți este mai credincioasă - pentru cei tineri toate acestea se prezintă sub o coloare sau prea obscură, vasă[zică] conturele se pierd în întuneric, sau prea vie, viorie sau roză, și conturele se confundă în lumină. Această calitate de a vedea totul într-un fel de negură face că poeziile junilor sunt atât de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și altceva. Ei [nu] domină pe deplin limba, nu stăpânesc pe deplin materialul ei de finețe și de distincțiuni și numesc multe lucruri cu același nume, cum rutenii (? ) au pentru verde și albastru aceeași vorbă, deși în fapt ei disting colorile. Ar avea atunci dreptate învățații ce susțin că limba și legile ei dezvoltă cugetarea, iar nu viceversa. 141 {EminescuOpXV 142} [CULTURA STRĂINĂ ȘI LITERATURA NAȚIONALĂ] 2255 Fiecare băiat ud după urechi care-a-nvățat două buchi la nemți or la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
statuă se găseau numirile complecte ale regelui. Aceste nume (pronume) făceau interesul nomenclaturei. CULTIVAREA ARTISTICĂ ȘI A CIVILIZAȚIUNEI ÎN GENERE 2287 Arhitectură, sculptură și pictură. În morminte găsim scene din viața egipteană în colori. Acestea dispar din ce în ce, colorile se efasează. Bem-Hassan. Vorbim acuma despre a 4[-a] și [a] 5[-a] dinastie manitonică. Egiptenii aveau puține colori precise, deci le puneau pe toate - dar știau a le pune astfel încît raportul lor e frumos. Pe un grund roșietic
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
astfel încît raportul lor e frumos. Pe un grund roșietic sau suriu. Făceau o armonie înaintea ochilor. Și amestec de colori provine însă mai rar. Însă pe consistența colorilor dădeau mult, așa încît pe unde nu venea aer și străini colorile până azi au rămas proaspete. În morminte a aflat și L[epsius] asemenea colori proaspete, însă umezeala aerului mării discompune varul pe care ele sunt puse, deci cu această pătură dispare și colorile. Desemnul a fost foarte dezvoltat. Scrisoarea hieroglifică
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe unde nu venea aer și străini colorile până azi au rămas proaspete. În morminte a aflat și L[epsius] asemenea colori proaspete, însă umezeala aerului mării discompune varul pe care ele sunt puse, deci cu această pătură dispare și colorile. Desemnul a fost foarte dezvoltat. Scrisoarea hieroglifică. Dacă scrisoarea era gata [putea] fi colorată prin colori naturale. Hieroglifele au propriul ca prin puține trasuri să conceapă lucrurile în câteva linii acute foarte caracteristice. Corpul omenesc foarte caracteristic: deci figura o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de Plantation Punch, specialitatea casei. În acea seară era Însoțit de Lynette Brown, de optsprezece anișori, o Încîntătoare brunetă, avînd deja la activ două arestări pentru posesie de marijuana. Lynette i-a spus corespondentului nostru secret: „Lu’ Bill Îi place coloarea neagră. Zice că « După ce ai gustat dintr-o negresă, nu te mai saturi». Se dă-n vînt după jazz și-i place să petreacă pe Îndelete. Și zici că-i Însurat, ai? Chiar e procoror dă district?“ Păi chiar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fără razimul statului, s-aruncă din contra asupra ramurilor de știință speculativă, din cari dreptul ocupă linia primă. Urmarea acestei direcțiuni nesănătoase a culturei române este înmulțirea cu asupra de măsură a clasei advocaților și postulanților de toate tepele și colorile, clasă a cărei existență e în cea mai mare parte cauza penibilei sfâșieri dintre partizi. Doi-trei advocați adunați sub o căciulă sânt de ajuns pentru a forma un nou partid politic sau o nouă nuanță de partid politic. Pe când în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
susceptibilă. România - ajunsă astăzi la culmea gloriei și prosperităței - va întrece chiar pe acel stat rămas în urmă întru ale democrațiunii. E într-adevăr barbar și demn cel mult de timpii lui Matei Basarab și ai lui Vasilie Lupul ca coloarea pielei - oricât de neagră ar fi - și deosebirea de origine să mai fie o cauză de deosebire între cetățenii unui stat democratic ca al nostru. Acei doi voievozi opreau de ex. prin legiuirile lor pe neamul studiat de d. dr.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de inimă și înzestrat de natură c-o minte pătrunzătoare și c-o fantezie energică, au lucrat la istoria lui Mihai Vodă. Din sute de cărți și documente el au cules c-o adevărată avariție pentru gloria nației românești toate colorile din relații și notițe cu cari apoi au zugrăvit acea icoană măreață din care figura voievodului românesc iese în prosceniu, vitejească și mândră și vrednică de a se coborî din strălucita viță a Basarabilor. Limba lui Bălcescu este totodată culmea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
I prinse consistență. în fundul grădinei de vară, pe malul drept al canalului Fontanca, unde mai înainte fusese vechiul palat de vară locuit de împărăteasa Elisabeta, el pusese să se zidească un gigantic edificiu, numit palatul Mihail. Fațada sa era de coloarea trandafirie a mănușilor prințesei Gagarin, amanta țarului. Paul I venise să locuiască această casă, cu toată familia sa, la finele anului 1880. lată cum un diplomat, acreditat atunci la Curtea Rusiei, descrie moartea acestui împărat al Rusiei, după un memoriu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
amestecul cu diferitele rase străine ce-i încunjură, tipul țințarului e foarte caracteristic. În genere înrudirea apropiată cu dacoromânii nu se poate contesta. Craniul bine format, pielița brună, tăietura feței determinată, ochii negri, cu espresia lor de inteligență și energie, coloarea închisă a părului și frumusețea femeilor sunt comune amânduror ramurelor. Și în străinătate țințarul păstrează portul său, asemănător cu al albanezului, cămașa cu cute până 'n genunchi, tunica galbenă deschisă, cu mânici înguste lucrate cu găitane negre, peste aceasta un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
schelet de cifre ni se ia albeața de pe ochi și vedem că partea decorativă ascunde foarte rău ruina societății române. Daca am considera lanțul de cauze cari preced sau lucrează paralel cu acest trist rezultat final, tabloul nostru ar primi colorile triste ale decreșterii populației din cauza mizeriei și demoralizării, ale stingerii meseriilor indigene și suplantării lor prin produse străine, a decăderii calităților fizice și intelectuale ale rasei române chiar. Pe de altă parte am trebui să arătăm cum țara noastră străveche
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mult eroarea aceasta pe care-o spășesc prin condamnarea lor decât erorile în contra fundamentelor existenței societății ce formează religia lor politică. [18 iunie 1881] ["E CUMPLITĂ, STAREA DE LUCRURI... E cumplită starea de lucruri în Moldova, atât de rea încît colorile cele mai negre nu sunt în stare să redea întunericul tabloului economic pe care-l prezintă jumătatea cea mai generoasă a României. În Țara Românească roșii sunt străini deznaționalizați, deci de bine de rău această jumătate a țării, chiar votând
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în Europa ca și-n cele mai depărtate zone, au inspirat respectul numelui englez și, chiar acolo unde nimic nu se respectă, au inspirat un fel de sfioasă teamă de orice petec de pământ pe care fâlfâie o treanță cu colorile engleze. Acesta e obiceiul englez, e bunul obicei. Și dacă în locurile acelea unde sentimentul pentru onoarea și demnitatea acestei monarhii ar trebui să fie mai viu ar exista o urmă numai din acea mândrie și hărnicie, din curajul și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cunoașterea provinciilor, Orașe dunărene, Pentru cunoașterea națiunii), Eugen Ionescu (Jurnal, Note despre om și poezie), Vintilă Horia, Haig Acterian (Note despre tragicii greci), Mihail Polihroniade ș.a. Alături stau „clasiciștii”: N. Davidescu, N.I. Herescu (Elogiul prieteniei, Arta și arta nouă, Eterna coloare a vieții, Pro Murnu, Destinul imperial al poetului, Amurgul poeziei, Milliarium, Poetul Ion Pillat), Dan Botta (Teatru pentru 10 000, Templele graiului, Horia și geniul suferinței), George Murnu, ca și „raționaliștii”: Șerban Cioculescu (Caragiale în ediție completă, Caragiale și ardelenii
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
e compus într-acel portret de un anteriu de sevai roz-gălbui sau chamoix și încins la brâu cu un giar, din care iese hangerul cu mâner de smalt albastru și de pietre scumpe; pe d-asupra poartă un contoș de coloarea verde-deschisă a iezmului (iasp alb), îmblănit cu samuri. A.I. ODOBESCU Os de domn, Ienăchiță Văcărescu și-a purtat domnia adânc, până în rărunchii vorbelor pe care astăzi cu fală le rostim ca să subliniem ideile noi și vitale ale națiunii noastre. Din
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]