1,048 matches
-
mai mare de obiectivitate, decât într-o interrelație - și abia apoi prin raportarea - subiectivă și inevitabil parțială - la sine. Cartea se citește cu mare plăcere, având avantajul spectaculos al unei documentări minuțioase, ca și pe cel al stilului curgător și colocvial al autorului. Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, trad. Maria Carpov, col. "Biblioteca de artă. Arte. Civilizații. Mentalități", Editura Meridiane, București, 2000, 344 pagini. Ideea de iudaitate O carte sobră și foarte solid construită (și de asemeni recentă
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
a trăsăturilor atribuite de modurile tipice de petrecere a timpului. în această privință, cred că merită să fie făcută deocamdată o observație de actualitate: un sinonim parțial, învechit și popular, al serii - chindie - (de origine turcă), a reintrat în uzul colocvial, pentru a desemna o tipică petrecere tinerească. E vorba probabil de o substituție, cu intenție stilistică, a termenilor moderni banalizați (serată, soarea) - printr-un sinonim ceva mai "balcanic" (cf. și paranghelie).
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
și cu stilul aristocratic al conversației de salon al acelorași (purtată totuși mai înainte în greacă, apoi în franceză). într-un studiu mai vechi, Al. Duțu atribuia tradiției retorice culte, implantate pe o bogată tradiție orală și populară, răspîndirea "stilului colocvial" în scrierile românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Manifestarea concretă a acestui stil, care imită oralitatea spontană, are totuși puține legături cu modelele retorice (și încă mai puține cu textele folclorice). Un exemplu pentru acest tip
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
de lucru: "Caută" - "Căutare avansată" - "Preferințe" - " Cred că am noroc" - etc. Enunțurile apar din păcate într-o grafie fără diacritice, dar într-o română corectă, ceea ce ar sugera că sînt traduse de vorbitori nativi. Mai mult: stilul tinde spre registrul colocvial, una din indicații fiind "Ponturi pentru căutare" (în engleză "Search Tips", în franceză "Astuces pour la recherche", italiană "Suggerimenti per la ricerca" etc.). Ca și limbajul jurnalistic, jargonul informatic actual manifestă o deschidere spre familiar care, dacă va continua să
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
stilul familiar - pentru care găsim acum și destule atestări scrise. În afara împrumuturilor sau a derivatelor mai vechi care continuă să circule (muțunache, de pildă, care nu e format pe teren românesc ci împrumutat din grecește, e foarte curent în limbajul colocvial: "un lanț de "argint" pe mîna stîngă, de care și-a agățat și un muțunache", Evenimentul zilei = EZ 2134, 1999, 1), sufixul apare și în alte formații, mai mult sau mai puțin recente, în orice caz neatestate în mai vechile
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
alte prepoziții admise de limba literară: de la circumstanțialele pe ștrand, pe ștrase, pe centru, pe tren - pînă la o formulare de genul "are bani pe el". O extindere asemănătoare poate fi urmărită și în cazul prepoziției la - al cărei specific colocvial se manifestă mai ales prin apariția în construcții modale. Valorile obișnuite și cele mai numeroase ale prepoziției la sînt cele spațiale; le urmează ca importanță și frecvență cele temporale, precum și cele abstracte, cu sens derivat din plasarea spațială sau temporală
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
Rodica Zafiu Primele reviste umoristice românești ar putea constitui o sursă importantă pentru cunoașterea limbajului vorbit acum un secol și jumătate, a stilului colocvial din perioada modernizării Romanei. Istoriile limbii literare le neglijează totuși, sau le iau în considerare doar prin referiri la colaboratorii lor celebri, la autorii care au fost validați estetic: astfel, stilul umoristic al presei de la sfîrșitul secolului al XIX-lea
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
lor artistice, dar chiar din cel al limbajului. S-ar părea că în Nichipercea, de pildă, revista al carui prim număr apare în 1859, oralitatea contemporană nu a pătruns într-un mod similar celui în care intră azi ultimele inovații colocviale în paginile Academiei Cațavencu. E drept că în Nichipercea apare o primă lista de cuvinte și expresii argotice, dar cazul rămîne izolat. Majoritatea dialogurilor și a textelor din revista sînt chiar mai puțin spontane decît cele din comediile epocii. O
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
bine ilustrat de producția generației '80. Ceea ce o distinge însă pe Mariana Marin de majoritatea voioasă, ludică a congenerilor este anume gravitatea ei structurală, pe care o regăsim la poeți ca Ileana Mălăncioiu și Dorin Tudoran. Chiar și atunci când stilul colocvial interferează expresiv cu cel înalt, nu avem în fața ochilor simpatice teribilisme, gasconade textuale, dar o infiltrare perceptibilă a dramei în cotidian: "Vrei să treci mai departe/ dar posibila ta moarte îți sare în față cu un pântec greoi./ Auzi: nu
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
și a celui prin intermediul căruia vorbeste; nu uită nici o clipă mijlocul de comunicare, are știința dozării - știe cât să spună (de obicei nu mai mult, dar nici mai putin decât trebuie) și mai ales cum să spună, adoptând un stil colocvial deopotrivă brutal și rafinat, implicându-l pe cititor, fără a friza spectaculosul ieftin și fiind foarte expresiv ca povestitor. Remarcabilă este și analiza concisă, pătrunzătoare și judecata de valoare, fără a se risca un ton sau o formulare patetică, doar
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
Rodica Zafiu E un fenomen cunoscut și universal: discursul publicitar contribuie la îmbogățirea inventarului de expresii și locuțiuni al limbajului colocvial (despre efectele publicității asupra frazeologiei românești a scris în ultima vreme Liviu Groza). Publicitatea beneficiază de difuzarea maximă (pe care în deceniile de dinainte de 1989 o cunoșteau la noi doar discursul politic oficial și manualele unice), dar e dezavantajată de
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
rămîne derutantă și nemotivată. "Perfect pentru familia mea" e o formulă adaptabilă la orice exprimare a aprecierii sau a acordului, cu adaosul - comic prin inadecvare - al referirii la familie. Cel puțin trei formule publicitare de succes au intrat în limbajul colocvial în ultimii ani: "Și marmota învelea ciocolata în staniol", "A înnebunit lupul!" și "Gogule, probleme?". Prima, devenită un mijloc pragmalingvistic de exprimare a neîncrederii în spusele interlocutorului, mi se pare cea mai surprinzătoare. Succesul ei este incontestabil, mai ales în
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
Rodica Zafiu Extinderea folosirii prepoziției pe în limbajul colocvial e un fenomen actual despre care am mai scris în această rubrică. Revin asupra acestei tendințe, în măsura în care exemple noi par a o confirma. De fapt, e vorba de mai multe situații diferite; în primul rînd, de întărirea unor tipare deja
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
băga argouri și jargoane devine un indiciu al atitudinii față de limbaj. E mai greu de stabilit care ar fi sursa inovației pe care o discutăm: pe de o parte, mai ales în legătură cu mijloacele electronice, putem bănui o influență a englezei colocviale, în măsura în care uzul Internetului cunoaște un asemenea abuz (pe un forum de discuții despre engleză, de pildă, apar dezbateri și explicații în legătură cu forma de plural slangs, folosită pentru a desemna nu varietăți, tipuri de slang, ci cuvinte din slang); și pluralul
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
ca tip de argou documentat istoric); în engleză s-a impus mai ales cea de a doua (de limbaj profesional); tradiția românească îi asociază mai ales semnificații sociale (jargonul franțuzit). Termenul își dovedește utilitatea mai ales cînd denumește varianta orală, colocvială a limbajelor de specialitate: cea care nu are trăsăturile culte ale unui adevărat limbaj științific, ci amestecă registre și forme, tratându-le cu destulă libertate. Unul din cele mai tipice jargoane de astăzi este cel informatic, despre care am scris
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
dar de fapt intrat de mai multă vreme, prin literatură, în limba comună) provine în română din germanul hacken. Acesta e legat direct - prin origine comună, formă și sens - de englezescul to hack, verbul care a dezvoltat sensul figurat și colocvial din informatică.
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
metamorfozează, astfel, în mâna poetului Drăghici, într-o „armonică roșie lucitoare“ (în cealaltă mână se află „păhăruțul“, paharul cu alcool de la cârciumă, de la restaurantul Casei Monteoru, „în care a scuipat deja moartea“) limbajul se intertextualizează, se democratizează postmodern, capătă accente colocviale, ludico-(auto)ironice, parodice, sarcastice ori balcanic-nastratinești. În esență, poezia devine un joc lucid cu tot felul de fantasme, personale sau livrești (negresa, lunetistul, Africa și vânătoarea de lei, Ismael, Ierusalimul), și de măști poetice, uneori animaliere (ca la Mircea
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
lui, când a provocat un scandal în mediile intelectuale argentiniene, autorul fiind acuzat că e analfabet. Nu pentru că ar fi fost cu adevărat, ci pentru că aducea pentru prima dată în literatură limba străzii, a oamenilor simpli, argoul și spaniola argentiniană colocvială, cu al său „voseo” și cu formele specifice ale verbului „a fi”. Este apoi un șoc pentru cititorul contemporan european, pentru care literatura existențialistă înseamnă Sartre și Camus, și care descoperă că în anii ’20 un sudamerican valorifica aproape toate
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
relativă a operațiunilor simple: să cumperi o franzelă; să folosești hârtia igienică; să circuli pe trotuare“), referințe livrești, culturale, istorice, firești în cazul unui intelectual, discursul personajului se „frivolizează“, dobândește umor și autoironie, nu se mai împiedică în folosirea termenilor colocviali sau, uneori, chiar a celor considerați buruienoși. De altfel, în romanul lui Ovidiu Pecican se întrevăd urmele unor lecturi exemplare, ale patternului faustic, (Dragodan dialoghează cu propriile fantasme, pe care le identifică drept ceea ce sunt, dar de a căror realitate
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
de făpturile și obiectele ei; poetul, urmărindu-l îndeaproape, purifică, decantează și esențializează. Poezia se scutură de anecdoticul suculent din La Lilieci și elimină tot ceea ce ar putea însemna un „balast”. Centrul de greutate s-a deplasat. Savoarea limbajului, epicul colocvial al unei comunități rurale, insert-urile ironice, în el, ale autorului hiperinteligent au dispărut cu totul. Rămîne în pagină un lirism fundamental; în cinci versuri foarte scurte, precum în Plecare, o poezie poate spune totul: „Mă întorc cu fața/ Spre
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
cronologic. Altminteri, autorul Scrisorii pierdute e recitit cu o vădită plăcere. Capitolul se prevalează în antifrază de comuna deja sintagmă „berarul Caragiale” pentru a o infirma strălucit. Nu, dovedește Răzvan Voncu, Caragiale n-a fost un exclusivist al acestei licori colocvial proletare (și nici măcar un împătimit al ei). Feblețea lui, și în viață, și în operă era legată tot de vin, mai precis de o varietate a acestuia: pelinul. M-am mai referit la această veritabilă revelație și atunci când am scris
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
tot 2007 marchează debutul editorial, la Amurg Sentimental, cu aliona, și premiul I pentru poezie, la Concursul Național de Creație Literară organizat de cenaclul Pavel Dan din Timișoara. își exersează cu naturalețe, în perioada 1996-1998, condeiul publicistic, acest stil direct, colocvial fiind cel mai bine servit, extinzându-se și în textele poetice. Este actualmente student în anul II la Psihologie în cadrul universității Spiru Haret din București. Autor dezinvolt de schițe umoristice, epigrame, povestiri SF. Reviste în care a apărut: Agero, Germania
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
pozitive (așteaptă un minuțel!). Folosirea lor depinde și de factori sociolingvistici: în afara contextului prototipic - vorbirea copiilor și mai ales a adulților cu copiii (baby-talk) -, diminutivele pot apărea mai mult în vorbirea femeilor sau în cea a bărbaților, exclusiv în registrul colocvial sau și în contexte mai formale. Autoarea unui studiu despre diminutivele grecești (Marianthi Makri-Tsilipakou, "Greek diminutive use problematized: gender, culture and common sense", în Discourse and Society, 2003) arăta că, în ciuda opiniei comune, cercetările statistice demonstrează că în societatea grecească
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
ori alternările naratoriale; gândește-te numai, întărește el, vorbind atât cu lectorul relaxat, cât și cu personajul istovit de "ocna de viață". Ai zice, revine vocea supraconștiinței, căutând aproximări și echivalări cât mai adecvate pentru a exprima - în acest mod colocvial - ceea ce e atât de greu exprimabil: răbdarea pe care protagonistul din edenul socialist și-o pierde încetul cu încetul, speranțele care îi lâncezesc. Eroii aceia fugitivi, picarești din proza lui Radu Aldulescu, care tot schimbă locul pentru a schimba odată
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
a normei unice în limba standard scrisă, și indiferent cît de mari ar fi asemănările de grai popular din zonele vecine - o serie de diferențe există, legate de bilingvism, de experiențele istorice, dar și de evoluții divergente normale ale uzului colocvial: urmînd mode și modele de succes într-o comunitate dată. Asemenea diferențe apar pentru orice limbă care se vorbește în țări diferite, așa cum apar și în vorbirea oamenilor culți din zone diferite, în interiorul aceleiași țări. Teama de a nu face
Monitorizări comparate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8657_a_9982]