14,667 matches
-
cum merge, dar am fost crescut să fac tot-dea-una tot ce pot ca să fie bine, să nu supăr pe nimeni, să mă străduiesc cât pot. Am fost peste toată compania și m-am încrezut un pic atunci când m-a lăudat colonelul. M-am gândit că «doară acuma ești cătană, mă, ce dracului», chiar dacă de-abia împlinisem șapte-spre-zece ani. Am vrut să par mai copt, mai viteaz, și-am aprins o țigară, am pus-o în gură, am tras un fum și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
și comandantul l-a lăudat - „A, sehr gut! sehr gut!” ( foarte bine!), i-a zis și l-a trimis ca ordonanță pe lângă un ofițer superior, pe care-l chema Otto. „Îi pregăteam hainele, îi lustruiam cizmele, și după câteva zile, colonelul meu, Otto, mi-a făcut delegație, ca să mă duc cu el acolo unde lucra. Mi-a spus că va trebui să curăț și alte cizme, pentru că ale lui au fost tare lăudate de când mă ocupam eu de ele. Ofițerii germani
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
intru în bunkerul în care lucra Otto și-n care s-a ascuns Hitler în ultimele luni de război. Nu știam eu atunci, în zilele acelea, mare lucru, mai târziu am înțeles ce s-a întâmplat, când mi-a explicat colonelul Otto. El m-a pus la curent cu toate. Mergeam în fiecare zi în bunkerul lui Hitler, luam de acolo un cufăr în care erau cizme, mergeam acasă la Otto, le curățam, le lustruiam și le aduceam înapoi. Habar n-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
pe topoare, care cum poate, să nu lase rușii să vie în țară. Am fost emoționat, mi-am dat seama că e sfârșitul aproape. Fuga Cu cizmele făcute de el „Io, la noapte, plec cu Führerul. Suntem 24 de ofițeri”. Colonelul Otto avea un frate care lucra și el în bunker, era direct lângă Füh-rer, între cei mai a-propiați de el. Îl che-ma Walter, era fecior neînsurat, avea vreo 28 de ani, purta ochelari. Era înalt și frumos, îl cunoșteam bine
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
am spus, și așa a fost. Am tăcut până azi”. Sfârșitul războiului Cu caietul de amintiri După seara aceea, Johann n-a mai avut cui curăța cizmele în bunker. Rușii se apropiau tot mai mult și a fost trimis, împreună cu colonelul Otto, la lupte, în linia întâi, care ajunsese deja în Berlin. „Să vezi tu, co-pil fiind, armata fugind disperată, dezor--ganizată, cu moartea pe urmele ei! O catiu-șă rusească o retezat capul unui soldat de lângă mine și el a mai mers
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
fiu indiferent dacă mai trăiesc sau nu, nu mă mai interesa nimica, atâta spaimă și jale erau în jurul meu. N-am cuvinte să-i mulțumesc Creatorului că am scăpat cu viață din măcelul care a urmat”. La sfârșitul lui aprilie, colonelul Otto a murit în timpul unui asediu, Johann a fost mutat în divizia generalului Strauss, care a primit ordin să-i scoată pe nemți din Viena. Au pornit înspre Austria, dar n-au mai ajuns, pentru că „dintr-o dată, s-or oprit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
În timpul regimului comunist, scriitorul Ion Ochinciuc și-a completat CV-ul și cu o carte despre gruparea de rezistență anticomunista “Haiducii Muscelului”, condusă de Lt. colonelul câmpulungean Gheorghe Arsenescu. Probabil că-l rodea invidia, i-o luase înainte Petre Dumitriu, cu “Vânătoare de vulpi”. Putea să scrie liniștit, Dumitriu își luase demult tălpășița din țară. Documentaristul de odinioară de la ARLUS (organism ironizat în taină ca reprezentând
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
reprezentând acronimul de la “Alipirea României la Uniunea Sovietică”) oferea Securității încrederea necesară și i s-a permis,îin 1973, accesul la voluminoasele dosare, astăzi la CNSAS. O acțiune “benevolă”, ca și “Cartea albă a Securității”, scrisă de Mihai Pelin. “Nopțile colonelului Bârsan” prezintă cititorilor imaginea edulcorata a Securității, “Eroi ai Poporului”, ce se confruntă cu bandiții, cu “Dușmani ai Poporului”. Cartea apărea la aproape 10 ani de la eliberarea, în 1964, a ultimilor deținuți politici, printre care se aflau numeroși bărbați și
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
Capitală. Recent am vizitat, pe strada Jean Louis Calderon, expoziția temporară (aprilie-mai) realizată împreună cu Doamna Ioana Raluca Voicu-Arnautoiu, la comemorarea a 55 de ani de la procesul și execuția membrilor grupării de la Arnatoiu, expoziție în care nu apărea nicăieri fotografia Lt. colonelului Gheorghe Arsenescu, în definitiv fondator și prim lider al organizației de la Nucșoara, așa cum reiese și din extrem de bine documentata carte a Doamnei Arnautoiu. Spre marea mea deziluzie, mi-a fost dat să constat recent existența unor erori mai mult sau
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
patru secții ce cuprindeu 31 de membri interni și 46 externi: prima secție a fost Secția de Informații și Contra informații și a fost condusă de medicul Carol I. Sotel; a doua secție era cea militară - Secția Militară condusă de colonelul Emilian Savu; Secția de Propagandă (al cărei șef era căpitanul inginer Gheorghe Chelemen) ; Secția Muncitorească (condusă de preotul militar dr. Iuliu Florian). Pentru o bună funcționare Biroul de Informații a emis la 16 decembrie 1918 Intrucțiunile pentru ofițerii de informații
Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari [Corola-blog/BlogPost/93941_a_95233]
-
cu extinderea rețelei de învățământ și cu generalizarea învățământului de 10 clase, s-a dezvoltat si activitatea de culturalizare a maselor sătești. Acest lucru s-a realizat cu mare succes in cadrul Căminului Cultural, construit in anul 1933, la inițiativa colonelului doctor Florian Ulmeanu, fiu al comunei,stabilit in București. Născut la Ulmeni, la 3 noiembrie 1903, doctor docent Florian Ulmeanu, a fost unul din fondatorii si animatorii Facultății de Medicină sportivă din București. Lucrările sale de specialitate au fost recunoscute
CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE LA ULMENI-MARAMUREȘ [Corola-blog/BlogPost/93961_a_95253]
-
colțurile țării că au auzit ei că pe-aici sunt niște medici aflați într-o continuă campanie de strângere a răniților de pe câmpul de bătălie (și ca atare să-i "adune" și pe ei), unii dintre medici cu grad de colonei chiar și de generali, dar înregimentați într-o extraordinară oaste a Sănătății Domnului. Vom descoperi aici nu numai saloane întregi cu femei (care nu știu ce-i aia cătănie) dar chiar și saloane cu copii aduși pentru a li se face complicate
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
însăși cînta. La saxofon, la pian, la vioară. Aceeași melodie, mereu, iarăși și iarăși, iară și iară. Ceilalți intrau, beau ce beau și plecau. Aveau scopuri în viață. Erau frumoși, pîntecoși, purtau pe umeri mătreață. în formă de stele. Erau coloneii trupului meu, generalii vieții mele. De la o vreme, însă, o dădusem pe moarte. Iar ei se holbau prin binocluri și tot nu puteau pătrunde atît de departe. Pînă unde tot ce era de sfîrșit se sfîrșea. Și tot ce era
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
ochii cititorilor unsprezece subiecte din imediatul citadin și acum aștept măcar să-mi facă hatîrul unui zîmbet. În "Bazar bizar" își dau întîlnire George Bush și Florin Călinescu, Monica Bellucci și Mitică Dragomir, SPP-ul și CIA-ul, aurolacul și curva, colonelul dobitoc și pasagerul clandestin din autobuz, romancierul ratat și panglicarul soios, ce mai, o galerie în fața căreia comuți rapid de la un sentiment la altul. Culegerea asta de povestiri este radiografia unei urbe alienate și alienante, pe care însă e prea
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Brăileanul Grigore Filodor era fratele diplomatului Nicolae Filodor și al Nataliei Filodor căsătorită cu Alexandru Florescu, frate cu tatăl istoricului și genealogistului George D. Florescu. Fiica lui Alexandru Florescu și a Nataliei Filodor, Elsa Florescu, sculptoriță, a fost căsătorită cu colonelul Radu Miclescu, nepot de soră al doctorului Ioan Cantacuzino. Cine erau Filodorii? Ioan C. Filitti nota în Excursul despre câteva familii grecești din Principatele Române, capitol din cartea sa Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino (1919) (nu mai citez aici notele infrapaginale
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
loc, dar bănui că trebuia să fie unul din băieții ceasornicarului. Mișu Leibovici interveni, ca să-l lămurească. “El e Aronică. Băiatul meu care-a stat la Moscova pe timpuri, după ce autoritățile române l-au schimbat cu niște basarabeni. Acum e colonel în Securitate. Poate-ai auzit de el?”...” “Colonelul Sticlaru”, completă binevoitor cel vizat. “N-am avut ocazia”, negă Stelian. Acum însă reușise să-și amintească bine. Aronică trecuse pe vremuri drept oaia neagră a familiei. În glumă ai lui îi
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
din băieții ceasornicarului. Mișu Leibovici interveni, ca să-l lămurească. “El e Aronică. Băiatul meu care-a stat la Moscova pe timpuri, după ce autoritățile române l-au schimbat cu niște basarabeni. Acum e colonel în Securitate. Poate-ai auzit de el?”...” “Colonelul Sticlaru”, completă binevoitor cel vizat. “N-am avut ocazia”, negă Stelian. Acum însă reușise să-și amintească bine. Aronică trecuse pe vremuri drept oaia neagră a familiei. În glumă ai lui îi spuneau acasă Belzebut. Colonelul își săltă statura masivă
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
-ai auzit de el?”...” “Colonelul Sticlaru”, completă binevoitor cel vizat. “N-am avut ocazia”, negă Stelian. Acum însă reușise să-și amintească bine. Aronică trecuse pe vremuri drept oaia neagră a familiei. În glumă ai lui îi spuneau acasă Belzebut. Colonelul își săltă statura masivă și întinse spre Stelian o mână vânjoasă și lungă. Glasul îi suna oficios, dar în ochi avea un licăr de zâmbet. “Spuneți că n-ați avut ocazia? E bine că n-ați avut”, vorbi insul, tocându
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
pe cale de a deveni victima unor funcționari incapabili ai sfatului popular, indivizi care, fără discernământ și fără bun simț, voiau să-i ia jumătate din locuință, ba chiar îl amenințaseră cu evacuarea forțată, în cazul că s-ar fi opus... Colonelul îl ascultă răbdător până la capăt, notându-și ceva într-un carnet, iar la sfârșit îi declară scurt și sec că avea să se intereseze personal de acest caz. “Dar cu sioniștii pe care i-ați arestat voi, ce facem? Când
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
și-l alcătuiește Sadoveanu însuși. Părinții tatălui au fost pribegi olteni, veniți la Iași după revoluția din 1821. Bunicul era gorjan și se numea chiar . Tatăl (Alexandru) învățase la Academia Mihăileană și avusese dintr-o căsătorie anterioară un fiu ajuns colonel, devenit soțul Izabelei Sadoveanu, prolificul publicist și critic literar. Alexandru întemeiase gospodărie la Pașcani, fiind bun cunoscător în ale pomiculturii și agriculturii. Era, îl caracterizează fiul, "un boiernaș voltairian și sceptic". Nu-i simpatiza pe țărani și nici "formele" religiei
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
de-a lungul rîndurilor încercînd să-i determine să facă stînga-mprejur. Într-un tîrziu se puseră din nou în mișcare ca niște somnambuli, pornind îndărăt în pas alergător. Aflînd că însuși generalul Teodorescu, comandantul garnizoanei, fugise la bordul unei vedete, colonelul lor îi mîna înapoi în tren. Îi era teamă ca nu cumva acesta să fie ocupat de altă unitate ori de mulțimea refugiaților și a răniților. Una după alta companiile urcară iarăși buluc în vagoane. Oamenii aveau privirile aiurite de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
înghesuit neamțul și bulgarul? Dar erau mulți, mulți, ar fi putut să se-ngroape în pămînt și să reziste ori să se repeadă ei înainte, cu baionetele. Poate ar fi răzbit! Și noi acum ce facem? Încotro ne duce domnul colonel? O fi primejdie și dinspre munți? Dacă e așa înseamnă că ne-au înconjurat și trebuie să ne rugăm rușilor să ne-ajute..." Se gîndea, își făcea toate aceste socoteli, dar în adîncul lui nu se tulburase. Parcă nenorocirea la
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
neamț. Rupeți rîndurile..." Chiar dacă nu-l prindea, o asemenea purtare era prea obișnuită și prea pe placul soldaților ca ei să se mire. Lui însă, lui îi venea să-și bage unghia în beregată de furie. Se duse direct la colonel. Destins, acesta își bea ceaiul de plante care-i curăța rinichii. Ascultîndu-l, mustața blajină i se zburli. Dar îi căzu înapoi la loc, treptat, fir cu fir. Deși nu era cu nimic vinovat, prin ochii bătrînului trecu o licărire gălbuie
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ceaunul și praful să se aleagă de toți. însă ceaunul nu explodase, nu fusese suficient pentru asta punctul de fierbere al cartofilor cu tărâțe. Iar după câteva luni, când arma și muniția au ajuns totuși pe alte căi în Făgăraș, "colonelul" s-a mirat cum de străluceau "pistoletul ca argintul" și "cartușele de alamă, ca aurul"? Nu mă "țineam tare", de la o vreme, nu mai practicam premoniția, făceam pe orbul, voiam să mai și trăiesc, nu doar să parcurg niște partituri
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
e militar. S-a simțit întotdeauna fericită să se afle între soldați și ofițeri încă din 1896, când la ziua de naștere a prințului moștenitor Carol, știind-o călăreață pasionată, "Unchiul" (Carol I), spre marea ei bucurie, a făcut-o colonel, comandant al Regimentului 4 Roșiori. Mai târziu, e decorată de Regele Ferdinand și primește epoleții de general. Regina iubește atât de mult armata, încât, după încoronare, la întoarcerea în București, și-a pus uniforma de Roșiori. La paradă, când a
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]