401 matches
-
a aparținut unei familii înstărite. Pe podea se află un covor asemănător cu scoarțele oltenești, cu motive geometrice, în mijloc o masă rotundă acoperită cu o față de masă de culoare albă, din pânză țesută în război, scaune, o canapea, o comodă, oglindă mare de toaletă, sfeșnice, o lampă tradițională. Un manechin poartă vestimentația unei doamne tinere, foarte elegante: rochie albă, lungă, din pânză, cambrată, bolerou de catifea, pălărie, poșetă, pantofi. O altă cameră este mobilată tot în stil rustic, reușind să
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > STAREA NAȚIUNII E... COMODĂ! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului popor naiv, de credincioși, cu limba plescăind în pofte, așteaptă numai de la moși cadouri puse în... ciubote! starea națiunii nu contează; mai este loc și
STAREA NAŢIUNII E... COMODĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363597_a_364926]
-
nu contează; mai este loc și de mai rău, dar cât românii speră și votează, din cer îi vede dumnezeu! însă, azi, cum peste tot, a coabita este la modă, ne-o vor trage peste bot, căci starea națiunii e... comodă! Referință Bibliografică: starea națiunii e... comodă! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1087, Anul III, 22 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
STAREA NAŢIUNII E... COMODĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363597_a_364926]
-
profeție necesară. Din acest punct de vedere Adrian Botez își asumă riscul de a merge la limită, acolo unde poemul poate exploda în vocale sau consoane. Există la acest poet energii pozitive, dar și unele negative, profeția nu este una comodă, scriitorul are menirea de a zice, de a tăcea, de a mărturisi cumva adevărul și frumosul, de a accepta judecata divină, ca ultimă instanță, depășind instanțele umane... Se pune o presiune extraordinară asupra celui care trebuie să zică lumii taine
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
Shakka în pat... Ea preferă să doarmă strâns lipită de mine cu capul pe mâna mea. Într-o noapte a început să latre violent. Am aprins veioza și am văzut-o cu ochii ațintiți spre un punct de deasupa unei comode. Lătra de se dădea de ceasul morții. Eu nu vedeam nimic, dar ea vedea ceva. Pe interfon, l-am chemat pe Daniel nepotul meu care atunci avea 15 ani și jumătate i-am spus: „Daniel vino te rog în dormitorul
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
distanță în larg. Rareori, câte o barcă cu pânze se mai aventura prin zonă. Mi-am ales un loc în care să nu fim deranjați de privirile curioase. Între timp, cât ne îndepărtam de mal, musafira mea s-a făcut comodă în prova bărcii, și-a aruncat sutienul inutil în fundul genții de plajă, confecționată dintr-un pai exotic, împletit frumos și viu colorat, piesă achiziționată de pe piața sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. Albul sânilor acoperiți cândva de cupele sutienului
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
Shakka în pat... Ea preferă să doarmă strâns lipită de mine cu capul pe mâna mea. Într-o noapte a început să latre violent. Am aprins veioza și am văzut-o cu ochii ațintiți spre un punct de deasupa unei comode. Lătra de se dădea de ceasul morții. Eu nu vedeam nimic, dar ea vedea ceva. Pe interfon, l-am chemat pe Daniel nepotul meu care atunci avea 15 ani și jumătate i-am spus: „Daniel vino te rog în dormitorul
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
privit apoi șocați bucățile de carne și sângele răspândit prin camera. Ochii li se îndreptară instinctiv către fotografia unei blonde superbe, cu fața de păpușă, ochii albaștri și ten de porțelan, ce îi privea zâmbind candid, din rama de pe o comodă. - Este soția dumneavoastră, Violeta? ceru lămuriri unul dintre ei. - Da! răspunse Ly. - Și , acum...acum, unde este? întrebă atunci celălalt. Ly nu scoase nicio vorbă câteva secunde. Apoi făcu semn cu degetul spre stomac. Milițianul mai înalt se albi la
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
care cadse prăvălesc apoiviselece ne izbesc... VIII. MÂNTUIREA IV, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1142 din 15 februarie 2014. Regulile Tot timpul mă pun pe mine să fac tâmpenia asta de anamneza - gândi stagiarul în timp ce își pregătea poziția comoda de scris. Colegul meu de grupa, gândi, stă la dreapta șefului de salon și eu .. uhhh îmi vine să ... ce minunat era la seminar când eu eram vioară întâi și el copia de la mine ... off ... a trecut tot fără să
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
nu o cunosc după nume, eu o cunosc după al ei potențial. Nah comunica cu un astfel de individ - ... Citește mai mult RegulileTot timpul mă pun pe mine să fac tâmpenia asta de anamneza - gândi stagiarul în timp ce își pregătea poziția comoda de scris. Colegul meu de grupa, gândi, stă la dreapta șefului de salon și eu .. uhhh îmi vine să ... ce minunat era la seminar când eu eram vioară întâi și el copia de la mine ... off ... a trecut tot fără să
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
mai lesne. Iată, nici nu intră bine în pădure, că și găsi niște urme de cal și sanie plecate la tăiat lemne. De la o vreme, chiar ciuli urechile, deoarece i se păru că aude tăieturi de topor. Părăsi cărarea cea comodă de pădure, și se afundă într-o râpă mai greu de coborât, până în apropierea locului de unde se auzeau tăieturile de topor. Pășind tiptil, se apropie de locul de unde veneau zgomotele. Iată, printre ramurile tufișului, chiar a început să vadă un
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
de mahon de mărimea unui om, minifrigiderul plin cu răcoritoare, bere și dulciuri ambalate în cutii colorate și raftul pentru încălțăminte. Televizorul era montat pe un suport prins pe perete în camera propriu zisă, unde mai erau două paturi, o comodă cu telefonul pe ea și două tamburele tapițate complet. Pereții camerei aveau tapet lavabil într-o nuanță de turcoaz, cu desene geometrice imprimate pe el. Baia era încăpătoare, cu toată faianța și gresia de culoare azurie. Chiar și interiorul căzii
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
lăfăiau prosoape plușate de culoare albastră, groase și pufoase iar pe cuier atârnau două halate de baie la aceeași culoare. De aceea i se spunea garsoniera turcoaz. Sosind în cameră, Gloria se ocupă cu desfacerea geamantanelor și aranjatul lucrurile în comodă și în dresing, iar Dalia a intrat să facă un duș pentru a se debarasa de nisipul lipit pe corp, eliberându-se totodată de căldura sufocantă acumulată în scurtul timp cât au stat pe plajă. Cu lucrurile puse la locul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului M-am întors după-amiază - puțin după ora 17.00 - de la „pensiune” unde fusesem să-mi ridic chenzina. Mi-am scos sandalele cu talpa joasă - atât de necesare în această perioadă și atât de comode pentru starea în care mă aflam... După ce am deschis televizorul am pregătit un suc de portocale ( una din băuturile mele preferate) și m-am așezat în fotoliu. Imaginile care se derulau prin fața ochilor păreau desprinse dintr-un film de groază
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
chiar și în cele critice. Volumul apărut este pentru Carmen Tania Grigore într-un an de reper (ghiciți uitându-vă la data nașterii). O perioadă a stat departe de scrisul propriu zis și de aceea reintrarea în „mână” nu este comoda. Despre volum a spus că este o radiografie lăuntrică. A mulțumit cenaclului on line „Lira 21”. și prietenei Luminița Zaharia (poetă)venită de la București. Au participat alături de cei mai sus menționați: Nicolae Pogonaru membru USR, Dr. Oncioiu Gheorghe prozator,Ion
CARTEA CU PRIETENI XXXIII- CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358561_a_359890]
-
gară... - Nu, doamnă! Nu este nici una, nici alta. Sunt un pensionar obișnuit, i-am răspuns eu zâmbind la gândul că, având locul lângă mine și rezemată fiind cu capul aproape, auzise întregul dialog cu doamna Rodica. Lăsați fetița să stea comodă până luăm bagajele. Mai sunt vreo 15 minute... - Frumos din partea doamnei! a intervenit Silvia. S-a trezit așa de dimineață cu grija asta, sărăcuța de ea... Așa oameni, da! Mai rar se întâlnesc. Am fost de acord cu remarca ei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
distanță în larg. Rareori, câte o barcă cu pânze se mai aventura prin zonă. Mi-am ales un loc în care să nu fim deranjați de privirile curioase. Între timp, cât ne îndepărtam de mal, musafira mea s-a făcut comodă în prova bărcii, și-a aruncat sutienul inutil în fundul genții de plajă, confecționată dintr-un pai exotic, împletit frumos și viu colorat, piesă achiziționată de pe piața sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. Albul sânilor acoperiți cândva de cupele sutienului
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
informației descinde pentru noi, oamenii acestor zile, catre vizual, oricât de mult ne-am mai strădui să fie altfel, impunerea și impozantiunea informațiilor prin imagini, face ca alte simțuri să ajungă destul de ‘oarbe’. Este cea mai rapidă și cea mai comoda ‘captare’ a informației, pe lângă auzit și vorbit, dar nu neapărat că n-am asista la coruperea informației pure - pe cât mai multe căi se face cu atat mai coruptă -- și nu e cea care rezistă cel mai mult, ba bine că
FACEBOOK BUCLUCAŞ...(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360056_a_361385]
-
în lemn de mahon, de mărimea unui om, minifrigiderul plin cu răcoritoare, bere si dulciuri ambalate în cutii, raftul pentru încălțăminte. Televizorul era montat pe un suport prins pe perete în camera propriu zisă, unde mai erau două paturi, o comodă cu telefonul pe ea și două tamburele tapițate complet. Pereții camerei aveau tapet lavabil într-o nuanță de crem, cu desene geometrice imprimate pe el. Baia era încăpătoare, cu toată faianța și gresia de culoare azurie. Doar interiorul căzii albe
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
relaxantă, odihnitoare. Până și lămpile fluorescente de neon erau azurii. Pe suporți metalici, nichelați, prinși în pereții băii, se lăfăiau prosoape plușate de culoare albăstruie, groase și pufoase. Sosite în cameră, cât timp Minela desfăcea geamantanele și aranja lucrurile în comodă și în dulap, Dalia a intrat să facă duș pentru a scăpa de nisipul lipit pe corp, eliberându-se totodată de căldura sufocantă acumulată în scurtul timp stat plajă. Cu lucrurile puse la locul lor și relaxate după duș, fetele
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
sub formă de supozitoare. Nu că n-aș fi prost, dar modestia mă obligă să vă consider un profesor desăvârșit al meu în acest domeniu. Omenirea persistă în prostie cu toata ferocitatea inteligenței ei...De ce? Pentru că prostia este atat de comoda!... Nu-mi stricăți și ziua de azi aducându-mi aminte că nu este ziua sfârșitului lumii! 25 aprilie 2012 Cu deosebit respect, Jianu Liviu-Florian PORTOCALA CU ZEAMA DE VARZĂ ȘI PUFULEȚI Politică și diplomație: Poți să împaci cel mai bine
PORTOCALĂ CU ZEAMĂ DE VARZĂ ŞI PUFULEŢI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359202_a_360531]
-
sub formă de supozitoare. Nu că n-aș fi prost, dar modestia mă obligă să vă consider un profesor desăvârșit al meu în acest domeniu. Omenirea persistă în prostie cu toata ferocitatea inteligenței ei...De ce? Pentru că prostia este atat de comoda!... Nu-mi stricăți și ziua de azi aducandu-mi aminte că nu este ziua sfârșitului lumii! 25 aprilie 2012 Cu deosebit respect, Jianu Liviu-Florian Referință Bibliografica: PORTOCALA CU ZEAMA DE VARZĂ ȘI PUFULEȚI / Jianu Liviu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PORTOCALĂ CU ZEAMĂ DE VARZĂ ŞI PUFULEŢI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359202_a_360531]
-
emergentă, prezența FMI și a instituțiilor conexe întărind această impresie. Cred că trebuie să ne luăm destinul în propriile mâini și să nu mai căutăm acest aparent sprijin extern. Iluzia că dacă suntem asistați de FMI suntem mai credibili e comodă pentru toată lumea. Politicienii au pe cine da vina dacă lucrurile merg prost sau dacă trebuie aplicate măsuri corective mai dure. Trebuie să ieșim din acest "club" deloc select și să conectăm România mai degrabă la capitalurile private autentice și nu
Principalele priorități macroeconomice ale noului Guvern () [Corola-blog/BlogPost/338362_a_339691]
-
gentleman. Nu știa continuarea gestului său dacă ea ar fi rămas lângă el.Ochii ei aveau nu numai o culoare specială ci și un mod de a-l privi deschis, direct.Denota încredere în sine și o personalitate nu prea comodă pentru domnii din înalta societate. El gândea altfel. Îl incita și îi trezea spiritul competitiv.Inteligența și frumusețea făceau casă bună. Și ținuta ... trupul. Afacerile erau binevenite. Va sta departe de conac și va vedea ce este de făcut. Copiii
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
care să îmi ofere un material demn de o expoziție. Mă simțeam entuziasmat, ca în fața unui alt început, cu toate că, într-un colț al sufletului meu se născuse îndoiala că procedasem bine lăsând în urmă viața atât de organizată și de comodă dusă alături de Adina. S-ar fi putut ca, până la urmă, tendința ei de a pune totul în ordine, de la lucrurile din casă și până la amănuntele vieților noastre, să nu fie o tragedie, ci un lucru bun, chiar admirabil. Alungând sentimental
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]