4,781 matches
-
nici pînă la jumătate, a aruncat-o în praf, de unde a pescuit-o chiar jandarmul Țepordei și care seara la crîșma lui Stavarache și-a aprins-o și privind așa în zare a ținut să spună: Puah, nici nu se compară...! Nimeni nu a înțeles cu ce ar fi trebuit să se compare, de vreme ce jandarmul nu fumase niciodată pînă atunci. Era luna mai și bătea spre iunie. Doamna Ana și cu rusul au stat la sanatoriu cam două săptămîni. Sau poate
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
torii socotesc că, Shakespeare fiind un mare poet, e, vai, obligatoriu să fie și complicat. Dacă însă piesele lui sunt bine jucate, Shakespeare are un aer perfect natural.” A doua remarcă este că Shakespeare nu judecă, ci constată. Brook îl compară cu Brecht: „Am o enormă admirație față de Brecht, dar el îmi pune o problemă: își dă seama de ce nu merge în lume și știe ce e de făcut. Asta l-a condus la stalinism”. Shakespeare, în schimb, se mărginește să
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
li se adaugă pecetea unicității, „un roman fără formulă, o operă ce iese din rânduri, un poem de expresie”, dar nu doar cele din 1936, de când datează exemplul citat, ci încă din 1928, dinainte de apariția sa în volum, când îl compară cu succesul factice al Medelenilor și-l declară „un roman de geniu” și „o formidabilă realizare de epică românească”. În fine, nu pot să mă opresc și asupra altor locuri din volumul Danei Pîrvan- Jenaru pentru a pune în lumină
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
de fragilitatea ideii de libertate și pus pe fapte, sau măcar pe gânduri, pentru apărarea făpturii sale precare, ca un bănuț deja pierdut în buzunarul descusut? Poate, cred, fi ceva mai bun: să citești cartea cu creionul în mână, să compari conceptele și să intri în laborator. La a doua vedere, cartea nu face doar un exercițiu de convingere: ea dă un concept prin care gândește libertatea și candorile, iluziile și formidabilele ei mecanisme de autodistrugere. Ca să argumentez acest lucru, îl
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
stilul postfeței la Femeia în roșu, o deconspirare amicală a subtextelor din care s-a hrănit textul, despre moartea unui poet. A lui Nichita Stănescu. Vestea, aflată pe tren, provoacă emoție. Este scriitorul pe care îl știe toată lumea, e ca și cum, compară Murivale (Vasile Mureșan), eroul, Eminescu ar mai fi murit încă o dată. Dincolo de peripețiile care impresionează, chiar dacă ușor patetice, ale unui artist premiat pe la concursuri și deghizat, de nevoie, ba în muncitor, ba în soldat, mica istorisire cu trei secvențe care
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
ne mai existînd decît ori turnători, ori fierari, strungari, ciocănari, făcea ea cu dispreț ne mai păsîndu-i de urechile regimului,... "ăilalți fiind toți la pușcărie", - bărbații de condiția ei. Am uitat să adaug că fantastică de ea,... de Elvira, se compară des cu regina Maria, avînd tot ochi umezi, albaștri. v v v Generalul, (nu-i mai spun numele) ieșit la pensie de mult de tot și care a luptat că sublocotenent în cel dintîi război mondial, un bătrîn de aproape
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
cine-i asta, ce-o să facă unul venit din România cu Opera din Viena etc., etc., etc. Și sava m-a intrebat la Serata de la TVR cum este să vii director după Strauss, după Mahler, după Karajan... Eu nu mă compar nici cu Karajan, nici cu Mahler, e altceva, e altfel. Și nici nu ma gandesc în urmă, eu ma gandesc înainte." Cine va da deșteptarea? Ziarele începutului de an abundă în prognoze despre ceea ce ne așteaptă în 1999. Pînă la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18203_a_19528]
-
pe Caragiale îl întrecu însăși viața, viața noastră de azi politică, prin apariția acestui succesor îmbogățit, cu umor în loc de uraniu, al personajului Coriolan Drăgănescu, rămas clasic în literatura română datorită Monstrului ce vedea și auzea enorm. Întîi, că nu se compară. Despre eminentul student în drept de pe timpuri, Caragiale scrie așa: Acum cîțiva ani, unul dintre cei mai de seamă studenți ai Universității era și tînărul Coriolan Drăgănescu. Avea inteligență vie, caracter de bronz, temperament de erou; pe lîngă acestea, natura
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
au lucrat spectacolul, cît și pentru cei care au avut privilegiul de a-l vedea. De aceea, mi-a venit greu să privesc recenta premieră de la Teatrul Odeon fără să mă gîndesc la aceea de la Brașov și, vrînd-nevrînd, să le compar. Miza spectacolului stă pe relația dintre cei doi frați, acum bătrîni, pe felul în care viața a vrut ca ei să devină, finalmente, un cuplu. Pătrunderea treptată în intimitatea banală a lumii lor, modul de a vorbi, de a-și
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
găsească și să trăiască "viața de după moarte" a poemului, Gass consideră că posteritatea trebuie inventată. Ea este produsul celui care o inventează, traducătorul, pe tot atît pe cît este al autorului inițial. Apelînd la o analogie mai curînd stîngace, Gass compară marile poeme cu hambare oricînd pregătite să găzduiască noi și noi recolte. Fără a-și asuma neapărat implicațiile metafizice, scriitorul american definește traducerea ca act de reîntrupare a poetului în persoana traducătorului. Poate de aceea impresia pe care o creează
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
enormă strălucind de lumină; alături, pusă la vedere, perechea de cizme croite de însuși autorul Anei Karenina, meșterită între un capitol și altul, hobby-ul său, cizme folosite cînd trebuia să înfrunte noroaiele de la Iasnaia Poliana. Curios. Locul nu se compară cu ce văd și ce simt aici, în Franța. Loc descris de Balzac într-o frază celebră. "Saché - povestește el - este un castel dărăpănat așezat într-o vale fermecătoare din Turena. Stăpînul, un om de cincizeci și cinci de ani
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
cu mulți ani înainte, încă din 1934, cînd s-a trezit implicat (și pentru că acceptase, la propunerea lui C.Z. Codreanu, să candideze la deputăție pe listele mișcării legionare) drept autor moral al asasinării primului ministru I.G. Duca și a compărut, ca acuzat, în procesul nicadorilor, scăpînd de condamnare cum se spune neacademic "la buză", patru judecători pronunțîndu-se pentru achitare și trei judecători pentru condamnare). De atunci s-a ținut la distanță de mișcarea legionară nu numai în 1935 la crearea
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
Mariana Neț 1. Povestea omului ce nu-și găsește locul fiindcă mult prea rar scapă de sine... Subiectul este pînă într-atîta de banal, că încă fascinează. Vargas Llosa, în eseurile dedicate Adevărului minciunilor, îi tot compară, din acest punct de vedere, pe Don Quijote și pe Emma Bovary. De altfel, nu e singurul care s-o fi făcut. Lui Llosa pare însă să îi scape o fundamentală diferență între cei doi. Sau poate că nu-l interesează
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
fie interzisă comparația dintre cele două sisteme totalitare pe care persoane ca, recent, Edgar Reichmann din Paris o resping drept o încercare de "amalgam hidos"? Cum să știi dacă un anumit lucru este diferit de toate celelalte dacă nu-l compari cu nimic? Comparația permite să descoperi asemănări și deosebiri, ea pune în relație niște fapte, ceea ce înseamnă, după părerea mea, nu a le relativiza (procese de intenție mai mult sau mai puțin sofisticate pot desigur fi edificate oricînd, dar asta
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
un festival liber și debarasat de orice complexe provinciale. Spre deosebire de festivalul moscovit cvasidefunct, Karlovy Vary apare înfloritor, inclus în scripte la "categoria A", deci în primul eșalon valoric al festivalurilor internaționale de film, alături de Cannes, Veneția, Berlin. Sigur că, să compari Karlovy Vary cu Cannes-ul, e ca și cum ai compara o Skoda (fie și model nou) cu un Mercedes. Și totuși, Karlovy Vary are un farmec unic, inconfundabil. Spre deosebire de alte festivaluri,"hiperindustrializate", Karlovy Vary, deși de categoria A, are un aer
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
cu oglinzi, cărți, hărți și divanuri elastice, masa era acoperită cu mîncări aburinde, fructe și vin, totul la bord era bun și în ordine"(147). în afară de geografie cu care am fost se pare mereu europeni și pe care scriitorul o compară deseori cu aceea a Danemarcei, autentic admirativ, probabil cel mai interesant pasaj pentru noi este cel care descrie întîlnirea cu copilul valah, Adam Marcu (întîmplătoare omonimie patronimică cu recenzentul de după 160 de ani!), cel care vrea să devină ofițer și
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
pierdut în secolul al nouăsprezecelea... Dacă l-ar redobîndi, să zicem, ar fi cum am cădea din lac în puț: în loc de atîtea premii Oscar, n-am mai avea pe unde să întoarcem de atîtea telenovele. Știu că asta nu se compară cu mașinăria uriașă de industrializare a peliculei. Totuși, o singură figurină maya sau incașe bate de departe Hollywood-ul cu fabrica lui artificială de iluzii cu tot. Harta universală a marilor culturi nu coincide cu frontierele prezente. Noroc cu Parthenonul. Turcii
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
un moment dat un țap care să ia asupra sa toate păcatele tribului sau populației, să fie pus pe goană și ucis". Un asemenea țap ispășitor ar fi fost și Stalin (bine că nu și Hitler), cu care, deși se compară, poetul susține a nu fi avut nimic comun, arătîndu-se revoltat de epitetul de "stalinist" ce i s-a atribuit: "Părerea mea personală este că nici Stalin nu e, în mare măsură decît un țap ispășitor al numeroaselor crime pe care
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
poate abține de a trimite săgeți împotriva unor autori din altă clasă (Unamuno, Cioran), ilustrînd parcă o vorbă a lui Villiers de L'Isle-Adam, pe care o citează: "Je m'estime peu quand je m'examine, beaucoup quand je me compare". Dar hermeneutul nu întîrzie a se înălța cu vigoare în văzduhul unei foarte înalte considerații de sine. Socotindu-se mereu minimalizat, suspectat, respins, ține a-și sublinia la fiecare pas meritele - numărul volumelor apărute, în primul rînd - precum un drept
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
și să mă distrez de faptul că se decernează premiul Nobel la... București". Ca și, iarăși în manieră "comparatistă": "Un om a publicat 12 volume în străinătate sau în limbi străine și trebuie să iei cunoștință de existența lor. Cînd compari mai ales - și aici vine partea cea mai dramatică a existenței mele - cu marii critici români, Lovinescu și Călinescu, care nu au asemenea rezultate". Succesele d-sale au o valoare națională pe care dorește a o afirma personal: "Înainte era
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
luat sfârșit o epocă din viața revistei noastre, Baconky a fost înlocuit din funcția de redactor-șef" (p. 28). Această plecare îl va întrista îndelung, mai ales după ce prietenul admirat va părăsi Clujul, câteva luni mai târziu: Totdeauna când mă compar cu el, mă găsesc sărac, de o sărăcie îngrozitoare. Versurile mele sunt ca niște scaieți pe lângă o pădure care vuiește." (Comparația amintește oarecum de un alt poet, Edgar Lee Masters, tradus de cineva, cu acel "mic poet" care scria insignifiante
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
s-au rupt. Polarizarea intelectuală a făcut loc unor vrăjmășii personale. Sub comunism, tocmai acesta din urmă a fost modelul curent, mai ales cînd erau la mijloc intelectuali care colaborau în chip nerușinat cu regimul sau care cedaseră presiunilor și compăruseră, de exemplu, ca martori ai acuzării în procese înscenate de autorități. Imediat după 1989 lucrurile au stat la fel. Abia spre mijlocul deceniului ultim al secolului, tensiunile scăzînd, s-au reapropriat oameni cu opțiuni politice diferite sau opuse. Limita la
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
Cei opt ani chinuitori pe care îi mărturisea Cioran ca pe un fel de asediu al unei franceze ostile și mîndre par să se fi dizolvat în cazul lui Codrescu într-o ușurință copilăroasă și poetică, cu totul specială. Culianu compară această performanță lingvistică cu aceea a unor Nabokov sau Joseph Conrad. Din păcate, în românește nu s-au editat pînă acum decît cinci cărți, două romane, o culegere de proză și două antologii bilingve de poezie. Cea mai recentă a
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
însă în urmă atunci cînd Andersen sosește la Constanța și se îndreaptă spre Cernavodă pentru a lua un vapor către Viena. Semnificativă schimbare de direcție pe "eternul drum către Orient": ochiul călătorului percepe opoziția dintre țărmul valah, pe care-l compară, încântat, cu peisajele daneze, si țărmul bulgăresc unde minaretele îi semnalează drept-credincioși. Chiar și așa, ceea ce vede Andersen nu e tocmai plăcut pentru orgoliul nostru: Constanța, distrusă de ruși în 1809, e un oraș încă în ruină, la fel Cernavodă
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
cu simpatie și cu recunoșaterea purtărilor sale civilizate. Unii invidioși pretindeau că ar fi fost, de fapt, 'un reacționar de stânga' și că regimul se folosea de el ca să pătrundă în lumea foștilor exploatatori, dezarmați, de altfel. Fără să mă compar cu Liviu Ciulei, făcând parte dintr-o cu totul altă clasă, și mie mi se întâmpla câteodată să întâlnesc astfel de inși ai regimului, derutați de aerul meu, superior probabil, în ochii lor, și totuși însoțit de o bine mascată
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]