588 matches
-
întotdeauna și-i povestesc soției. Eu însă n-am primit nici un fel de avertisment. Absolut nimic. Scrisoarea lui a venit ca o lovitură de trăsnet. Îl credeam foarte fericit și mulțumit. Începu să plângă, biata de ea, și-mi stârni compătimirea. Dar peste puțin se mai calmă. — N-are nici un rost să mă fac de râs, zise ea ștergându-se la ochi. Singurul lucru necesar este să hotărăsc ce-i cel mai bine să fac. Și continuă să vorbească puțin alandala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar fi putut el s-o facă. — Ai să faci tot ce poți pentru mine? mă întrebă ea pe un ton aproape jalnic. Spune-i în ce stare sunt. Am văzut că dorește să fac apel prin toate mijloacele la compătimirea lui. Îi șiroiau ochii de lacrimi. Am fost teribil de înduioșat. Eram indignat pur și simplu de cruzimea glacială a lui Strickland, și i-am făgăduit că o să fac tot ce-o să pot ca să-l aduc îndărăt. Am convenit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu destulă îndoială misiunea. Acum că eram eliberat de spectacolul chinurilor dnei Strickland, puteam să evaluez mai calm toată chestiunea. Eram nedumerit de contradicțiile pe care le-am observat în comportarea ei. Era foarte nefericită, dar pentru a-mi stârni compătimirea fusese în stare să facă din nefericirea ei un adevărat spectacol. Era evident că se pregătise să plângă, deoarece își luase o provizie suficientă de batiste. I-am admirat prevederea căci, privind retrospectiv, lacrimile ei păreau poate mai puțin înduioșătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de o dansatoare franțuzoaică pe care a văzut-o mai întâi la un balet la Empire, iar pe urmă a însoțit-o la Paris. N-am putut descoperi de unde a pornit această poveste, dar - lucru destul de ciudat - a generat multă compătimire pentru dna Strickland și totodată i-a sporit într-o măsură destul de mare prestigiul. Lucrul acesta i-a fost de folos în profesia pe care s-a hotărât s-o urmeze. Colonelul MacAndrew nu exagerase când spusese că o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Căminul lui avea ceva de-a dreptul fermecător. Alcătuia împreună cu nevastă-sa un tablou asupra căruia imaginația revenea cu recunoștință, iar iubirea lui simplă pentru ea avea o grație aparte. Rămânea un om absurd, dar sinceritatea pasiunii lui îți stârnea compătimirea și înduioșarea. Nu-mi venea deloc greu să înțeleg sentimentele nevesti-sii pentru el și mă bucuram că afecțiunea ei e atât de tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dacă aș fi avut măcar răbdare să aștept, poate că ar fi plecat. Nu trebuia să mă grăbesc. Ah, biata copilă, la ce am împins-o! Am dat din umeri, dar n-am zis nimic. Nu aveam nici un fel de compătimire ori înțelegere pentru Blanche Stroeve, dar știam că n-aș face decât să-l întristez pe bietul Dirk dacă i-aș fi spus exact ce părere am despre ea. Ajunsese în halul acela de istovire în care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în cabina portarului și portăreasa i-a spus că Blanche a ieșit. Nu cred că a izbutit să se împotrivească ispitei de a-i relata portăresei toate necazurile lui. Am constatat că și le depăna tuturor cunoștințelor. Se aștepta la compătimire, dar nu reușea decât să fie ridicol. Se purta într-un mod cu totul nepotrivit. Știind la ce oră își face nevastă-sa cumpărăturile, într-o zi, nemaiputând îndura chinul de a n-o vedea, i-a aținut calea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
n-aș fi prin preajmă. Dar ce crezi tu că o să se întâmple? l-am întrebat. — Nu știu, dar mi-e frică. Am dat din umeri. Cu toată suferința lui, Dirk Stroeve rămânea un obiect ridicol. Ar fi putut stârni compătimirea dacă ar fi slăbit și s-ar fi uscat. Dar nici urmă de așa ceva. Rămânea la fel de gras și obrajii lui roșii și rotunzi străluceau ca niște mere pârguite. Era foarte îngrijit ca înfățișare și continua să-și poarte haina neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fericită. Sora îl privi cu ochii calmi și blânzi care văzuseră toate ororile și suferințele de pe lume și totuși, copleșiți de vederea unei lumi pline de păcate, rămâneau senini. Am să-i spun când s-o mai calma. Plin de compătimire, Dirk o imploră să-i ducă imediat mesajul: — Poate o vindecă. Vă rog în genunchi s-o întrebați chiar acum. Cu un vag zâmbet de milă, infirmiera reveni în salon. Îi auzirăm glasul scăzut, iar apoi răspunsul rostit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Mai curând sau mai târziu ai să ajungi bolnav, și obosit, și bătrân și atunci ai să te târăști în patru labe înapoi în turmă. N-o să-ți fie rușine atunci când vei simți în adâncul inimii dorința de mângâiere și compătimire? Încerci un lucru imposibil. Mai curând sau mai târziu ființa omenească din tine va tânji după legăturile obișnuite din sânul omenirii. Vino să te uiți la tablourile mele. — Te-ai gândit vreodată la moarte? — Ce rost ar avea? Nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și mă încurcau, nu puteam să nu fiu mișcat de emoția evidentă în ele. Și fără să știu de ce, am descoperit în mine un sentiment pe care cel mai puțin mă așteptam să-l am față de Strickland. Am simțit o compătimire copleșitoare. — Cred că acum știu de ce ai cedat simțământului tău pentru Blanche Stroeve, i-am zis. — De ce? Cred că te-a părăsit curajul. Slăbiciunea trupului tău s-a transmis și sufletului. Nu știu ce dorință nemărginită pune stăpânire pe tine și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aș putea arăta nedoborât de eșecuri și ținând în șah disperarea - printr-un mare efort al curajului -, încăpățânat în insistența de a înfrunta îndoiala de sine care constituie cel mai cumplit dușman al artistului, aș putea stârni oarecare înțelegere și compătimire pentru o personalitate despre care sunt mult prea conștient că trebuie să le apară cititorilor teribil de lipsită de farmec. Dar nu am pe ce să mă bizui. Nu l-am văzut niciodată pe Strickland lucrând și nici nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iar râsul îl întrista. Brueghel mi-a făcut impresia unui om care se străduiește să exprime printr-o anumită artă sentimente care s-ar fi pretat la exprimare prin alta și poate că, tocmai conștiința vagă a acestui fapt stârnea compătimirea binevoitoare a lui Strickland. Poate că amândoi se străduiau să exprime prin culoare idei care erau mai potrivite pentru literatură. Pe vremea aceea Strickland trebuie să fi avut aproape patruzeci și șapte de ani. XLV Am spus deja că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gândeam la o împrejurare asupra căreia îmi atrăsese atenția tot ceea ce auzisem în ultima vreme despre Strickland. Aici pe insula asta îndepărtată s-ar părea că nu stârnise antipatia și dezgustul cu care era detestat în țară, ci mai degrabă compătimire. Iar ciudățeniile lui erau acceptate cu îngăduință. Pentru acești oameni - băștinași și europeni deopotrivă - era un tip ciudat, dar ei erau deprinși cu tot soiul de ciudățenii așa că nu se mirau câtuși de puțin de ce făcea el. Lumea întreaga era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
favorabile. Dacă și-ar fi petrecut toată viața în aceste locuri, poate că nimeni nu l-ar fi socotit mai rău decât alții. Primea aici ceea ce nici nu aștepta nici nu cerea de la proprii lui semeni - și anume, înțelegere și compătimire. Am încercat să-i vorbesc căpitanului Brunot despre uimirea care mă cuprindea auzind ce povestește, și o vreme nu mi-a răspuns. — Nu este chiar așa de ciudat că eu cel puțin am avut înțelegere și simpatie pentru Strickland, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e atât de mare, încât pentru a-l dobândi sunt în stare să zdruncine înseși temeliile lumii lor. Așa era și Strickland, numai că în cazul lui frumusețea lua locul adevărului. Nu puteam simți pentru el altceva decât o profundă compătimire. — Și asta e foarte ciudat. Un om căruia el i-a făcut un mare rău mi-a spus că simte o milă profundă pentru Strickland. Am tăcut un moment, apoi am reluat: Mă întreb dacă aici ați găsit explicația unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sărutăm mâna aceea gingașă.. Nu același sentiment ne încearcă în momentul în care privim cu nostalgie mâinile noastre, care îmbătrâtrânite de timp uităm să le îngrijim sau să le lăsăm ca să se odihneasă. Obișnuim să le privim cu milă sau compătimire și uneori fără interes, deși știm că ele au trudit mult pentru noi în viață și ne-au ajutat. Să nu uităm că fără mâinile noastre, ar fi greu să trăim, să iubim și să să supravețuim în cele mai
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
-Unde ești, fată? -Aici, zic, ridicându-mă în vârful picioarelor. Banca fiind mai înaltă de-cât mine. Învățătoarea mi-a zărit doar nasul. -Dar mică mai ești, fată! Zice învățătoarea cu un glas în care am simțit puțină ironie și compătimire. -Toată clasa a început să râdă de mine.Imi jucau ochii în lacrimi. Abia am așteptat să se termine ziua aceea de școală și să mă duc acasă. Nu am mai dat bună ziua la nimeni. Eram supărată foc.M-am
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
bisericii că se gândește numai la sfânta unire politică a tuturor Românilor. Încercarea Preasfințitului de la Baia Mare de a întuneca măreața figură a lui Vasile Lucaciu făcându-l ceea ce n-a fost: un agent al prozelitismului papistășesc, a fost acoperită de compătimirea unora și de indignarea altora. Preasfințitul de la Baia Mare a făcut un rău serviciu uniților când i-a mai pus în fața întregului neam și ca protestatari împotriva închipuitei învinuiri din partea fraților lor ortodocși, că ei ar fi trădători de neam. Nu
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
punct cu o privire dură. Era roșu la față. Se forța să se stăpânească. Surpriza părea că îl depășește, dar situația în sine îi provoca râsul, pe de o parte, iar pe de alta îi declanșase un sentiment real de compătimire a soțului încornorat. Își întoarse privirea către reclamant, după ce se reinstaură liniștea în sală și, după ce-l privi lung, îi vorbi: - Așa, domnule, înțeleg că ați trăit amândoi cu pârâta...așa, ca într-o prietenie... Mai este nevoie de un
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
atâtea ori, că trec și eu mai pe seară, pentru că am programul tare încărcat. - Știi bine că i-a fost afectat în condițiile acestea și creierul și apoi, la vârsta ei... putem spune că nu vorbea ea - îi răspunse cu compătimire în glas, Arina. - Știu, știu, dar... Dana tăcu, părând frământată de ceva. - Și cum, mama ta chiar nu a venit să se ocupe de bătrână, când a aflat asta? - încercă Arina să o ajute, reluând discuția. - Ba da, de venit
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
dacă noi venim iubindu‑L pe El mai mult decât confortul nostru, în care El lipsește, atunci noi suntem deschiși pentru El și El e deschis pentru noi, și distanța nu e, Domnul vine cu totul aproape, în dragoste și compătimire. Dar dacă noi stăm în fața lui Dumnezeu pironiți în cuiul mândriei noastre, întru încrederea noastră în sine, dacă noi stăm în fața Lui de parcă avem drept la acest lucru, dacă stăm și pretindem de la El răspuns, apoi distanța care desparte creatura
ÎNVAŢĂ SĂ VEZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363661_a_364990]
-
auzit? încerc eu o altă abordare. - Nu prea ... , dar n-ar trebui să aveți încredere-n vise. Sfintele Scripturi ne arată ... - Părinte, nu vreau polemică! Vreau să știu ce trebuie să fac! ... O vreme m-a măsurat cu privirea, între compătimire și reproș. - Poate sufletul mamei dumneavoastră are nevoie de-o slujbă de liniștire. Dacă doriți, veniți dimineața la prima oră, la data când v-a cerut ... Ne-om ruga și vom face o slujbă pentru liniștirea sufletului decedatei! ... Așa am
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
cunoaștem firescul din noi. Este de fapt măsura credinței noastre. Dacă „Omul” este măsura tuturor lucrurilor”, Suferința este măsura tuturor creștinilor ortodocși. Prin urmare suferința noastră trebuie să o înțelegem și ca o legătură puternică stabilită între oameni, ca o compătimire. În acest proces de solidaritate, suferințele unora pot fi binefăcătoare altora, așa cum suferințele Străbunilor noștri au constituit temeiul continuității și permanenței noastre spirituale. Toate ideile lor, toate străduințele pe care le-au impus, credința și nădejdea jertfite pe Altarul lui
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
nu contează mijlocul ales prin care se înfăptuiește mântuirea, ci duhul înfăptuirii.[9] Căutarea este însoțită de suferință. Călăuza și soția lui trec prin focul purificator al suferinței - și nu este doar o suferință proprie, ci o suferință amplificată de compătimirea suferinței semenilor. Consider că spre deosebire de personajele lui Dostoievski, personajele tarkovskiene par a fi mai conștiente de căutarea pe catre o săvârșesc, de mântuirea lor, de existența Sacrului. Afirm aceasta, aducându-l ca exemplu pe eroul principal al filmului „Călăuza”; el
AMPRENTA LUI DOSTOIEVSKI ÎN „CĂLĂUZA” LUI TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349386_a_350715]