309 matches
-
Tot lari și penați? Nu prea seamănă. Războinici mai degrabă. Dar au stele în jurul capetelor. Dioscurii deci. Stau așezați, cu lancea în mână și un câine între ei. Vigilența întruchipată. Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire compătimitoare. Care e deosebirea între stăpânii lumii și triburile barbare în curul gol care venerează idoli ciopliți? Nici una. Se fu rișează de-a-ndăratelea, încercând să iasă din înghesuială. S-a simțit obligat să accepte rugămintea de a participa la rugăciunea de dimineață
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
eu... sunt încredințat că putem șterge ura japonezilor față de creștini pe care voi le-ați trezit-o! Velasco strigă din toate puterile, uitând că de față erau și episcopii. Văzând obrajii aprinși ai lui Velasco, părintele Valente arboră același surâs compătimitor de adineauri. — Oare putem să le ștergem ura? Nu cred că va fi chiar așa de lesne. — De ce? Pentru că după atâția ani de zile trăiți în Japonia... mi-am dat seama că... din întreaga lume japonezii sunt poporul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nueva España, solii s-au simțit jigniți. Ne bucurăm să primim vizita unor japonezi care s-au lepădat de superstițiile budiste și de zeii păgâni și acum cred în Dumnezeul nostru. Când oamenii bisericii spuneau asemenea cuvinte cu un aer compătimitor, samuraiul avea impresia că era ca și cum un om bogat își arăta dărnicia față de un cerșetor. Nu prea îi plăcea când Buddha în care credeau tatăl, unchiul și soția sa era batjocorit felul ăsta. „Eu nu sunt creștin”, își zise samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca tine. — Chiar dacă vouă nu vă pasă de El... Lui întotdeauna îi va păsa de voi. — Pot să-mi văd mai departe de viața mea și fără să mă gândesc la El. — Oare așa să fie ? Fostul călugăr se uita compătimitor la samurai mărunțind o frunză de porumb. Arșița soarelui se întețise și mai mult, iar printre trestiile de pe lac gâzele își începuseră zumzăitul înăbușitor. — Dacă oamenii ar putea să trăiască singuri, atunci de ce se aud glasuri de jale pretutindeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a-i tremura. Matsuki își întoarse fața ca să nu-l vadă: — Ei, Nishi. Și acum te socotești tot sol? Nu ți-ai dat seama că n-ați fost decât niște momeli îmbrăcate în haine de soli? murmură el mai degrabă compătimitor. — Cum adică momeli? spuse fără să vrea samuraiul uimit peste măsură. Matsuki zise șovăitor: — Nici Edo, nici domeniul nostru n-au urmărit vreodată negoțul cu Nueva España mai presus de orice. Mi-am dat seama de asta după ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe neputincios precum omul acela sfrijit și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după o clipă de tăcere. Ei... pesemne că ți-e tare greu. Samuraiul se străduia din răsputeri să-și stăpânească șuvoiul de simțăminte. Era prima dată când auzea cuvinte blânde și compătimitoare de când se întorsese acasă. Ar fi vrut să plângă în hohote. „Mi-e tare greu...” Își înfrână această pornire și își înclină capul punându-și mâinile pe genunchi. — Dar... n-avem ce face. Cât timp ai fost plecat, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care a primit botezul lucrează o putere tainică dincolo de voința omenească. Văzându-mă că tac, slujbașul a scris ceva pe o foaie. — Ascultă... nu ți se pare o neghiobie? zise slujbașul în drum spre ieșire iscodindu-mă cu o privire compătimitoare. Dacă ai fi rămas cuminte la Luzon, poate că ai fi fost mai de folos creștinilor sau oamenilor... Dar să vii în Japonia ca să fi prins și omorât fără rost... Asta e nebunie curată! — Nu e deloc nebunie, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spre cimitir cu buchețelul de flori... S-a deschis ușa și a apărut, pe neașteptate, după obiceiul lui, amicul Coco. Sprinten, zvelt, grațios. Coco este un tânăr agreabil, superficial, ușor paradoxal, serviabil când nu i se cer servicii prea complicate, compătimitor pentru durerile vizibile, spiritual și amuzant întotdeauna. Poartă costume ultima modă, nu lipsește de la plajă vara, și la cazino este un punct luminos, de la ceaiuri dansante, iarna. Știe perfect toate dansurile noi, la nevoie chiar acompaniază la piano, improvizează cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
albastre, roșii și mai păstrând o urmă din mirosul corpului... La "Carul cu bere" mi-am povestit toate durerile lui Radu. Radu este un adolescent, dar cu umerii destul de puternici ca să suporte o astfel de povestire. Tandru, fără întrebări iscoditoare, compătimitor. Căpătase obiceiul să mă caute săptămânal la gară, cum făcuse odinioară Ioana, și venirea mea nu mi se mai arăta așa de pustie, aveam pe cineva ca să mă sprijine. Cum îmi devenise imposibil să mai tac, confidențele către el nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
drept vorbind, Eminentissime, batalionul meu nu cere decât să lupte. încetând din nou să se joace cu pumnalul pe care îl folosise pentru a concentra privirile generalilor către diversele puncte ale hărții, Etius îi adresă un zâmbet ironic și totodată compătimitor. — Batalionul... așa-i spui? „Legiunea Mâța Moartă“! Cu însemnul acel ridicol! Rănit de sarcasmul său, Metronius păru să se tulbure pentru o clipă, dar își reveni repede. Stând nemișcat în poziție de drepți, preciză: — Cu siguranță, însemnul lor e destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfânt. Și îmi mai aduc aminte că, la un moment dat, muzica de orgă vira ciudat, aproape cu disperare, de la Bach la Rodgers și Hart. În ansamblu, mi-e teamă că mi-am petrecut timpul adresându-mi mici apeluri spitalicești, compătimitoare, pentru faptul că eram nevoit să-mi înfrânez accesele de tuse. Tot timpul cât m-am aflat în acea încăpere, am fost stăpânit de impresia clară, lașă, că sunt pe punctul de a izbucni într-o hemoragie sau, în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
emisă cu mult sarcasm, când cineva îndrăznește să se supere pe ea, și „marfă“. Sheba a făcut o pauză, căutând alte dovezi ale răutății fiicei ei. — Oh, și acum fumează jointuri la ea în cameră, noaptea. Am dat din cap compătimitor. — I-am interzis, a continuat ea, dar e inutil. Nu mai avem nici o autoritate asupra ei. Richard a încercat să ajungă la un compromis - a inventat regula că nu are voie să fumeze chestii decât afară în grădină. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-o adormim chiar acum? — Ei bine... S-a deschis ușa și a intrat asistenta veterinarului. Portia s-a întors ușor la auzul sunetului. — Lasă-ne un minut, i-a zis veterinarul asistentei, iar asistenta mi-a aruncat o privire compătimitoare și a ieșit. Probabil că îi spusese. A urmat o pauză. — Înțeleg, am zis. N-ar fi drept s-o mai ținem. Știu. Doar că mă întreb... adevărul e că, n-aș vrea pur și simplu, știți... s-o facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Pe ea o făcuse mereu să se simtă o ratată. — Nu m-am dus la Oxford, iar apoi am stricat totul complet măritându-mă cu cineva care n-a fost la Oxford. Mama vorbea mereu despre Richard cu un ton compătimitor, de parcă ar fi fost de la sine înțeles că în cursa unei bune alianțe, el ar fi obținut cam premiul trei. Mama e o imensă snoabă intelectuală. Așa sunt majoritatea nevestelor de profesori universitari, dar, în cazul mamei, e cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nevăzută a spus: —Bun-venit înapoi, Anna. Mi-a sărit inima. Era Lauryn Pike, șefa mea, și arăta de parcă ar fi stat toată noaptea acolo să mă aștepte. A întins mâna timid, ca și cum ar fi avut de gând să mă mângâie compătimitor, apoi s-a răzgândit. Mi-a părut bine. Nu voiam să fiu atinsă. Nici să fiu consolată. —Arăți grozav! a zis. Foarte odihnită. Ți-a crescut părul. Deci! Ești gata de acțiune, da? Arătam groaznic, dar, dacă recunoștea asta, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
suspinat. E doar impresia mea sau ți se pare și ție puțin... dusă cu capul? Nu mai mult decât de obicei. Dar s-ar putea să nu fiu persoana cea mai în măsură să judece acum. A adoptat o figură compătimitoare. —Știu, dulceață. Zi-mi, deci, cum o duci tu? —Bine. Nu avea rost să spun mai mult de-atât. Nu-l interesau câtuși de puțin problemele altora. Dar era foarte sincer în privința asta, ceea ce însemna că nu puteam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu ochii umflați? - Aruncați-le peste bord. Riduri de suprafață și accentuate? - În mare cu ele. Papagalul de pe umăr? - Ne pare rău, asta e problema ta“. Teenie s-a uitat la monitor peste umărul meu. —Yo, ho, ho, a zis, compătimitor. Ar trebui să vezi celelalte încercări. —E prima săptămână de când te-ai întors, ți-ai ieșit din mână. Și iau medicamente forte. —O să fie mai ușor. Vrei să încerc și eu? Teenie și-a dat silința să mă ajute, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
repede. Cineva care spunea că e medium, dar era o impostoare. A zis că există un blestem asupra mea și că poate să-l dezlege pentru o mie de dolari. Oh, frate, trebuie să ai grijă. A clătinat din cap compătimitor. Există mulți escroci care profită de persoanele vulnerabile. Leisl nu cere decât atâția bani cât să-și plătească chiria. Și uite-o chiar pe ea. Leisl era o femeie scundă, cu picioarele în paranteze, încărcată cu pungi de cumpărături, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fiți mentorul meu? Tessie (studiindu-mă): Promiți puțin. Dacă ai fi împușcat câinii atunci când te-au mușcat, aș fi fost interesată s-o fac. Eu: Am fost cât pe-aci. Dar încercam să-mi împlinesc misiunea. Tessie (cu o figură compătimitoare): Înțeleg ce vrei să spui. Dar adevăratului psihopat nu i-ar fi păsat de misiune. Apoi s-au auzit tropote de pași pe scări. Detta: La naiba! A tras în mine și a ratat cam cu o milă. Tessie: Potolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nepătruns nu aveau conturi bancare de neimaginat? Ce ocazie se ivise de nicăieri! Deja apăruse o schimbare în felul în care oamenii îl priveau pe Sampath: nu mai râdeau pe înfundate, nu mai rânjeau prefăcut și nici nu mai plescăiau compătimitori din limbă. El, domnul Chawla, trebuia să acționeze cât se putea de repede ca să fructifice posibilitățile acestea pentru familia sa, posibilități care, era convins, se întindeau mai departe de cel mai îndepărtat punct de pe linia orizontului pe care-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
da. Dar nu te lupți cu un bătrân. Nu în felul ăsta. Nu cu pumnii. Și dacă ai fi bătut? Ce ai zice? Sau dacă i-ai trage una-n cap cu o cheie de mașină? Se uită la mine compătimitor, cu gura posacă deasupra bărbiei mari. — Așa ceva nu se va întâmpla niciodată, spuse el. Îl voi scoate din acțiune altfel. Există alte tehnici... hipnoză, puterea minții. Oricum, putem aranja împreună chestia asta. Herrick mi-a spus că veți face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a zărit în locurile de pe față care încă nu căzuseră pradă sentimentalismului. — Extraordinar! a spus. Am început să scriu niște sonete. Nu este nimic mai frumos decât a fi îndrăgostit, Sam. Ar trebui să încerci. S-a uitat la mine compătimitor. — Adevărata comunicare ce poate exista între două persoane care se unesc cu mintea, cu sufletul... — Dar cum rămâne cu trupurile? am bolborosit. S-au întâlnit deja? Dar, din fericire, Tom nu a auzit. —Uite, duminică mergem la un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
partid a Capitalei, promitea să facă rost de-o finanțare de la C.C. al U.T.C. Am dat să-i povestesc lui Argeșanu despre legăturile mele tradiționale cu bodega aceea, apoi am renunțat. Nu voiam să-l complexez. La despărțire, surâde compătimitor. „Vă păstrez o amintire plăcută. Au fost interesante discuțiile cu dumneavoastră.“ (Îi explicasem, între altele, în plimbările noastre, unde se află Biblioteca.) „Am regretat că nu v-ați orientat cu răspunsurile. Cine știe, poate acum făceați altceva... Puneați de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar asta-i datoria.“ N-aveam chef să-i răspund. Mă și dureau glezna și talpa piciorului stâng. O criză de gută. Mergeam târându-mi piciorul. S-a prefăcut interesat de suferința mea. I-am spus de gută. A râs compătimitor: „Boier, de. Ca viața pe care o duceți... Creați, creați, ce vă pasă. Iar poporul la datorie“. Nu duceam nici un fel de viață. Știam și eu tâmpenia că guta e o boală boierească. „Și Ștefan cel Mare, nu?“, a precizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]