288 matches
-
a se ocupa de operă ca rezultat al unei „elaborări spirituale care se cere urmărită în toate etapele sale și în toate elementele puse la contribuție”, autorul cursului ajunge să o integreze firesc în sfera literaturii comparate. El preconizează un comparatism modern, în consonanță cu ultimele achiziții teoretice occidentale, care mutau accentul de pe factorul extern pe metabolizarea influenței și originalitate, evidențiind rolul personalității: „istoria literară va căuta să determine cu toată preciziunea posibilă materialul exterior: izvoare, influențe, dar ea va trebui
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
semiologia lecturii, dimensiunea pragmatică a narațiunii sau relația dintre referință și intertextualitate. Informația bibliografică este riguros controlată și sistematizată, aplicațiile critice având în vedere, de exemplu, gradele autoreferențialității în literatura exilului (ilustrate de scrisul lui Vintilă Horia). Adeptă a unui comparatism modern, refuzând pozitivismul, autoarea reconsideră „istorismul clasic” prin prisma lui René Étiemble și propune o abordare aprofundată a „influenței”. Este, între altele, fundamentul exegezei Eminescu și intertextul romantic (1990), contribuție importantă la definirea caracteristicilor romantice ale operei poetului român și
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
la Universitatea „Karl Marx” din Leipzig. Insistând asupra acelorași probleme, aria cercetării se va lărgi considerabil în Literatura europeană în epoca luminilor (1971), la rândul ei revizuită integral și adăugită în Cultura europeană în epoca luminilor (1974). Exegetul utilizează metodele comparatismului și tinde să sublinieze particularul național incluzându-l în spațiul filosofiei culturii. Literatura ocupă locul privilegiat, dar este studiată în conexiune cu gândirea filosofică, social-politică, estetică și critică. Dacă în filosofie afirmarea spiritului critic determină predominanța sistemelor practice, cu funcții
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
Universității din Cluj-Napoca. Din 1987 este membru în Association Internationale des Études Sud-Est Européennes. Debutează în 1967 la „Tribuna”, iar editorial, în 1972, cu volumul Orientări critice. Alte cărți dezbat și adâncesc preocupări de istorie literară și mai ales de comparatism, cu atenție pentru spațiul balcanic și zona sud-estică a Europei. Versurile din Esențe (1994), Făt-Frumos și „vremea uitată” (1998, în colaborare cu Maria Muthu) și eseul Dinspre Sud-Est (1999) completează armonios o arie largă de interese culturale și literare. A
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
lume. Panorama... a devenit astfel o carte de referință, indispensabilă pentru orice cercetare literară serioasă care își propune să investigheze fenomenul literar românesc. M. este, poate, cel mai ales exemplar al criticii constructive pe care literatura noastră l-a oferit comparatismului european. SCRIERI: Le Problème du retour à la nature dans les premiers ouvrages de Senancour, Paris, 1924; Panorama de la littérature roumaine contemporaine, Paris, 1938; De la metodă la cunoașterea literară, București, 1941; Literatura românească în perspectivă europeană, Sibiu, 1942; Un vizionar
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
coordonarea științifică a mai multor lucrări colective, precum Studii de istorie a literaturii române. De la C.A. Rosetti la G. Călinescu (1968), Izvoare folclorice și creația originală (1970), Temelii folclorice și orizont european în literatura română (1971), Istoria și teoria comparatismului în România (1972, în colaborare cu Al. Dima) ș.a. SCRIERI: O viziune românească a lumii, București, 1941; ed. postfață I. Oprișan, București, 1995; Neam, sat, oraș în poezia lui Octavian Goga, București, 1942; ed. (Octavian Goga), București, 1944; Creatorii și
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
acela al lui D. Popovici, care caută să plaseze literatura națională într-un context comparatist mai larg. Teza de doctorat aduce numeroase exemple de influențe venite dinspre preromantismul englez, german, maghiar și italian, autorul dovedind o bună stăpânire a mijloacelor comparatismului. Sub auspiciile lui Ion Breazu și D. Popovici, colaborează la redactarea Bibliografiei literare inițiate de „Dacoromania”, fiind apoi cooptat de aceștia în Secția de istorie literară și folclor de la Institutul de Istorie Literară și Folclor din Cluj, unde este încadrat
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
la el o dramă a erudiției ce nu se poate elibera de arcanele analizei și de „cultul mărunțișului literar”, cum observase încă Pompiliu Constantinescu. Sunt evidențiate contribuția lui Bogdan-Duică pe terenul istoriei („adevărata vocație”) și meritele lui de pionierat în comparatism, relevând accentul pus pe receptarea activă a influențelor. Un studiu echilibrat și restitutiv este și cel despre Nicolae Petrașcu, prezentat ca disident maiorescian, dar și ca precursor al lui E. Lovinescu în teoria culturii. Sunt subliniate meritele de pionier în
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
în 1974, cu teza Relații culturale româno- polone. I se acordă în 1970 Ordinul Meritul Cultural Polonez. P. debutează în presă în 1952, iar editorial în 1976, cu lucrarea Confluențe culturale româno-polone, în care se întrepătrund istoria, istoria literară și comparatismul, acoperind cronologic a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Primele capitole sunt dominate de informații privitoare la viața politică, gravitând în jurul a două evenimente cruciale: revoluția de la 1848 și răscoala de eliberare națională a Poloniei din 1863. Legăturile care
PETRICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
diferențele ce pot fi descifrate între scrierile lui Mihai Eminescu și Madách Imre, Liviu Rebreanu și Móricz Zsigmond, Ion Budai-Deleanu și Arany János etc. Colaborează la revistele „Acta Linguistica”, „Filológiay közlöny”, „Foaia noastră”, „Helikon”, „Irodalomtörténeti közlemények”, „Kortárs”, „Nagyvilág”. Depășind stadiul comparatismului de prim palier, P. s-a străduit să scoată la iveală interferențele filosofice și ideatice care apar între cele două literaturi și, în general, între literaturile est-europene, ca efect al dezvoltării lor în condiții socio-culturale foarte apropiate. Dintr-o astfel
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
în „Tribuna”. Prima carte, Ion Budai-Deleanu și eposul comic, consacră un istoric literar cu o solidă formație teoretică și comparatistă, interesat de dinamica formelor literare, capabil să însuflețească erudiția și să problematizeze dosare de creație ce păreau ireversibil clasate. Utilizând comparatismul pe scară largă și morfologia genurilor, lucrarea vizează recontextualizarea Țiganiadei în plan european, scoțând în relief originalitatea scriitorului român. Primită entuziast de critică, monografia a devenit un reper în domeniu. În 1978 P. publică studiul Eminescu. Modele cosmologice și viziune
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
și romantici, a coordonat și a elaborat articole pentru Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente (1979) și a inițiat volumele colective Eminescu după Eminescu (1978), în care sunt incluse comunicările prezentate la Colocviul organizat în 1975 la Paris, și Comparatismul azi (2000). Din 1990 perspectiva comparatistă se extinde și se adâncește în lucrările lui P. În Teme, motive, mituri și metamorfoza lor (1990; Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române) el abordează, mai întâi din punct de vedere teoretic, problematica unei ramuri
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
I-II, București, 1981-1984; Teme, motive, mituri și metamorfoza lor, București, 1990; Despre timp și spațiu în literatură, București, 1994; Curente literare românești și context european, București, 1998; Din povestirile lui Anton păduraru, Craiova, 1998; Poeme simple (1942-1945), Craiova, 2000; Comparatismul azi - Le Comparatisme aujourd’hui - The Comparatism Today (în colaborare), București, 2000. Ediții: Ion Ghica, Documente literare inedite, pref. edit., București, 1959; Andrei Mureșanu, Poezii și articole, pref. edit., București, 1963; D. Bolintineanu interpretat de..., pref. edit., București, 1974; Eminescu
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
și metamorfoza lor, București, 1990; Despre timp și spațiu în literatură, București, 1994; Curente literare românești și context european, București, 1998; Din povestirile lui Anton păduraru, Craiova, 1998; Poeme simple (1942-1945), Craiova, 2000; Comparatismul azi - Le Comparatisme aujourd’hui - The Comparatism Today (în colaborare), București, 2000. Ediții: Ion Ghica, Documente literare inedite, pref. edit., București, 1959; Andrei Mureșanu, Poezii și articole, pref. edit., București, 1963; D. Bolintineanu interpretat de..., pref. edit., București, 1974; Eminescu după Eminescu, pref. edit., Iași, 1978. Traduceri
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
ale Academiei Române: „Timotei Cipariu” (1979) și „N. Iorga” (1985). Direcția principală a cercetărilor întreprinse de P.-D., ilustrate de lucrările Intelectualii români din Principate și cultura greacă (1821-1859) (1979), Literatura în limba greacă din Principatele Române (1774-1830) (1982) ș.a., este comparatismul: cultura română și iluminismul grec, laicizarea literaturii române și textele grecești, istoria relațiilor culturale româno-grecești, relațiile între popoarele balcanice, diaspora greacă în Țările Române. Autoarea urmărește dezvoltarea simțului critic în cultura română și înflorirea literaturii sentimentale în paralel cu identificarea
PAPACOSTEA-DANIELOPOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288665_a_289994]
-
Vasile Alecsandri, însă într-o expresie la nivelul poeticii parnasian-simboliste. În Crucea împușcaților. 1907 (1982) versul de factură populară coexistă cu rezonanțe din Tudor Arghezi și Aron Cotruș. Studiile istoricului literar P. nu sunt străine de înclinațiile poetului. Atras de comparatism, este preocupat, în texte rămase în reviste de profil academic, de influența lui Lucrețiu asupra literaturii franceze, de tematizarea naturii în același spațiu literar ori de poezia lui Émile Verhaeren. Și cercetările sale pe teren românesc mărturisesc afinitatea pentru o
PAPASTATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
pe elementele poeticilor clasice, aristotelice sau poststructuraliste, având toate ca punct de convergență ceea ce autorul numește „cap de serie axiologică”, indeterminatul „frumos”, categorie supremă a idealului și a valorii. Textele în care se analizează metodele școlii formale ruse și ale comparatismului lui D. Caracostea sunt pledoarii pentru actualitatea unor mai vechi concepte, pornindu-se de la întemeierea lor științifică. Un studiu comparatist este dedicat influenței lui Tristan Tzara în literatura maghiară, un altul poeticii futuriste a lui Vladimir Maiakovski în relație cu
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
asupra romantismului), Nicolae Bagdasar (Asupra culturii europene). În mai multe numere Andrei Oțetea se ocupă de problemele Renașterii, iar Cezar Papacostea studiază Antichitatea, făcând și trimitere la literatura română (Filosofia antică în opera lui Eminescu). Șt. Zeletin e preocupat de comparatism: Romantismul german și cultura critică română, iar În jurul teoriei genurilor literare se numește cercetarea lui Octav Botez. Nu absentează nici domeniul lingvistic, ilustrat prin studiul Fonetică istorică, fonetică generală și fonetică experimentală, semnat de Al. Rosetti. Recenziile și notele sunt
MINERVA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288158_a_289487]
-
bună tradiție nu numai universitară. Investigația la obiect combină posibilitățile oferite de critica, teoria și istoria literara, literatura universală și comparată, lingvistică, sociologie și istorie. Consistentă îndeosebi este a doua secțiune - Relații culturale și literare -, cercetarea trimițând aici exclusiv spre comparatismul binar, româno-polon. Demersul istorico-literar are drept scop principal completarea unor date referitoare la personalități reprezentative ale culturii și literaturii române (Gh. Asachi, M. Kogălniceanu, B.P. Hasdeu, I. Bianu ș.a.) în relație cu spațiul polonez. Nu o dată informațiile comunicate corectează fizionomia
MITU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]
-
de asemenea, în Franța o carte simptomatică, Étiemble ou Le Comparatisme militant (1982). Textul a contribuit la reanimarea comparatisticii într-un moment în care disciplina se urnea cu greu dintr-o letargie prelungită. Prin această lucrare, în chiar termenii autorului, comparatismul însuși dobândește un sens militant, de spargere a unei blocade, de ieșire din izolarea totalitară, de evadare în lumea liberă. Sinteza despre René Étiemble este prelungită de o alta, având același statut (de circulație externă exclusivă), Comparatisme et théorie de la
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
este folosită pentru universalizarea experienței macedonskiene, dar poate fi extinsă profitabil și la Mircea Eliade sau la Étiemble. Reducția categorială presupune frecvent proiecția universaliilor în sfera morală. E cazul categoriilor de macedonskianism, de hermeneutică militantă a lui Eliade sau de comparatism militant al lui Étiemble, dar și cel al conceptului de provincialism, a cărui veritabilă anatomie o întreprinde M. în toate cărțile sale. Coloana vertebrală a lucrărilor este însă ideologia culturală care ia în primul rând înfățișarea criticii de idei, concretizându
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
de lecție. Din unghiul în care se situează autorul în vasta sa sinteză ideologică, se văd foarte clar drumurile care se deschid în fața unor discipline cum sunt critica, literatura comparată sau teoria literaturii. În matricea ideologică pe care o schițează, comparatismul are o pistă de decolare spre un nou ecumenism și pentru depășirea teoretofobiei. Critica se vede impulsionată în efortul de a integra și a sili la cooperare tehnici preluate din cele mai eclectice direcții. Iar teoriile literaturii își descoperă rațiuni
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
tr. Annie Bentoiu, București, 1982; Étiemble ou Le Comparatisme militant, Paris, 1982; Tendances esthétiques, în Les Avant-gardes littéraires au XX-ième siècle, vol. II: Théorie, Budapesta, 1984; Hermeneutica ideii de literatură, Cluj-Napoca, 1987; Comparatisme et théorie de la littérature, Paris, 1988; ed. (Comparatism și teoria literaturii), Iași, 1998; Biografia ideii de literatură, I-VI, Cluj-Napoca, 1991-2000; Evadări în lumea liberă, Iași, 1993; Teoria della letteratura, tr. și îngr. Marco Cugno, Bologna, 1994; Pentru Europa: integrarea României. Aspecte ideologice și culturale, Iași, 1995; Politică
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Ulici, Dialectica literaturii, CNT, 1987, 30, 31; Constantin Noica, Hermeneutica după Adrian Marino, TR, 1987, 32; Carl Olson, The Fore-structure of Eliade’s Hermeneutics, „Philosophy Today”, 1988, 1-4; Marian Papahagi, O teorie comparată a literaturii, TR, 1988, 41; Al. Călinescu, Comparatism și poetică, CL, 1988, 11; Andrei Corbea, Poetică și comparatism, CL, 1989, 5; Cornel Moraru, Nominalism critic, VTRA, 1991, 11; Radu G. Țeposu, Un model românesc pentru ideea de literatură, „Euphorion”, 1992, 9-11; Sorin Antohi, Pentru cine scrie Adrian Marino
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
după Adrian Marino, TR, 1987, 32; Carl Olson, The Fore-structure of Eliade’s Hermeneutics, „Philosophy Today”, 1988, 1-4; Marian Papahagi, O teorie comparată a literaturii, TR, 1988, 41; Al. Călinescu, Comparatism și poetică, CL, 1988, 11; Andrei Corbea, Poetică și comparatism, CL, 1989, 5; Cornel Moraru, Nominalism critic, VTRA, 1991, 11; Radu G. Țeposu, Un model românesc pentru ideea de literatură, „Euphorion”, 1992, 9-11; Sorin Antohi, Pentru cine scrie Adrian Marino?, „22”, 1993, 32; Gheoghe Crăciun, Itinerar spiritual, F, 1993, 12
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]