225 matches
-
și echipamentul hardware. C a fost creat având drept scop important de a face ca programele mari să poată fi scrise mai ușor și cu mai puține erori în paradigma programării procedurale, dar fără a pune un obstacole în scrierea compilatorului de C, care este încărcat de caracteristicile complexe ale limbajului. C are urmatoarele caracteristici importante: Printre caracteristicile ce lipsesc în C, dar care pot fi găsite în alte limbaje de programare se enumeră: Deși lista minusurilor limbajului C este destul de
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
C, dar care pot fi găsite în alte limbaje de programare se enumeră: Deși lista minusurilor limbajului C este destul de lungă, aceasta nu reprezintă un dezavantaj suficient de mare pentru inhiba utilizarea limbajului C în practică, deoarece permite ca noi compilatoare să poată fi scrise pe noi tipuri de platforme și pentru că permite programatorului să țină bine sub control programul pe care îl scrie. Acesta este unul din motivele care face ca un cod scris în C să fie mult mai
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
dar performanța avansată a compilatoarelor, combinată cu complexitatea noilor tipuri de procesoare, a făcut ca limbajul C să fie preferat și să fie acceptat din ce în ce mai mult de programatori. Una din consecințele acceptării și eficienței C-ului este aceea că multe compilatoare, biblioteci și interpretoare ale limbajelor de nivel înalt sunt adesea implementate în C. O variantă a următorului exemplu de program a apărut în prima ediție a cărții lui Brian Kernighan și Dennis Ritchie și a devenit un exemplu standard de
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
cărora au fost declarate. O variabilă alocată static are avantajul că își păstrează valoarea, chiar dacă funcțiile care accesează acea valoare nu mai sunt active. Acolo unde este posibil, alocarea automată sau statică este preferată deoarece alocarea memoriei este coordonată de compilator, nemaifiind nevoie ca programatorul să aloce iar apoi să elibereze memoria - operație ce adesea generează erori. Totuși, multe structuri de date sunt variabile în dimensini și deoarece alocarea automată și cea statică trebuie să fie de dimensiune fixă în momentul
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
un mijloc de informare asupra specificațiilor limbajului C. Versiunea limbajului C descrisă este cunoscută sub numele "K&R C". "K&R" aduce în discuție următoarele caracteristici ale limbajului: "K&R C" este adesea considerat limbajul de bază pe care orice compilator C trebuie să-l suporte. Pentru mulți ani, chiar și după introducerea standardului ANSI C, a fost considerat ca fiind „cel mai mic numitor comun“ pe care programatorii în C trebuie să-l respecte atunci când se vorbește de portabiliitate maximă
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
care returnau o valoare non-integer trebuiau să fie definite sau declarate înainte de folosire. Despre o funcție folosită fără ca aceasta să fi fost declarată în prealabil se presupunea că întoarce un întreg. Parametrii funcțiilor nu erau verificați după tip, totuși unele compilatoare afișau un mesaj de atenționare dacă o funcție era apelată cu un număr greșit de argumente. În anii ce au urmat publicației " K&C R", câteva caracteristici „neoficiale“ au fost adăugate limbajului C, fiind suportate de compilatoarele celor de la AT
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
C. Orice program scris exclusiv în standardul C este garantat să funcționeze corect pe orice platformă cu o implementare C conformă. Totuși, multe programe sunt scrise astfel încât aceste vor putea fi compilate numai pe anumite platforme, sau folosind un anumit compilator, deoarece (i) se folosesc biblioteci non-standard, de exemplu pentru interfața grafică, (ii) unele compilatoare ce nu respectă standardul ANSI C, deci și urmașii lor în mod implicit sau (iii) bazarea pe dimensiunea unui anumit tip de date pe anumite platforme
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
orice platformă cu o implementare C conformă. Totuși, multe programe sunt scrise astfel încât aceste vor putea fi compilate numai pe anumite platforme, sau folosind un anumit compilator, deoarece (i) se folosesc biblioteci non-standard, de exemplu pentru interfața grafică, (ii) unele compilatoare ce nu respectă standardul ANSI C, deci și urmașii lor în mod implicit sau (iii) bazarea pe dimensiunea unui anumit tip de date pe anumite platforme. După procesul de standardizare ANSI, specificațiile limbajului de programare C au rămas nemodificate pentru
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
standardului "ISO 9899:1999" în anul 1999. Acest standard este cunoscut sub numele „C99“. A fost adoptat ca standard ANSI în martie 2000. Noile aspecte ale limbajului C includ: În ceea ce privește interesul în adoptarea noului standard C99, dacă GCC și alte compilatoare suportă noile caracteristici C99, compilatoarele celor de la Microsoft și Borland nu suportă C99 și cele două companii nu par interesate în a oferi nici un fel de suport. Limbajul de programare C++ a fost inițial derivat din C. Totuși, nu absolut
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
vechi ale acestui limbaj erau cunoscute drept FORTRAN, dar după 90 numele nu a mai fost scris în întregime cu majuscule. Deși la început a fost un limbaj procedural, cele mai recente versiuni au inclus suport pentru programarea obiectuală. Primul compilator FORTRAN a fost dezvoltat pentru IBM 704 în 1954-57 de o echipă IBM condusă de John W. Backus. Acesta a fost un compilator de optimizare, deoarece autorii considerau că nimeni nu ar fi folosit limbajul dacă performanțele sale nu ar
Fortran () [Corola-website/Science/298922_a_300251]
-
început a fost un limbaj procedural, cele mai recente versiuni au inclus suport pentru programarea obiectuală. Primul compilator FORTRAN a fost dezvoltat pentru IBM 704 în 1954-57 de o echipă IBM condusă de John W. Backus. Acesta a fost un compilator de optimizare, deoarece autorii considerau că nimeni nu ar fi folosit limbajul dacă performanțele sale nu ar fi fost comparabile cu Assemblerul. Limbajul a fost adoptat pe scară largă de către oamenii de știință pentru scrierea programelor ce foloseau numere în
Fortran () [Corola-website/Science/298922_a_300251]
-
prin furnizare de date personale antecedente simptomatologie eronate revenirea a urmat același traseu ca și dispariția intervalul continuu este înlocuit cu mulțimea discretă cea mai mare creștere provine din zona în care se produc bunuri de folosință îndelungată munca multor compilatori și autori asupra unei perioade atât de îndelungate a complicat procesul de creare a edițiilor pentru studiu din fericire are un prea bun prieten câinele piroluzitul și rodocrozitul sunt cele mai răspândite minereuri de mangan spre uimirea lui constată că
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
suplimentare. Aceasta este o trăsătură comună a nucleelor UNIX începând cu System 5 și până în ziua de astăzi în distribuțiile Linux și BSD. UNIX are un mediu suficient pentru a reconstrui tot sistemul direct din codul sursă. Canonice sunt un compilator de C (cc), un assembler (as) , un linker pentru combinarea fișierelor obiect (ld), un set tipic de biblioteci pentru limbaj (lib), un sistem de automatizare a compilării (make), și eventual alte limbaje de programare și scripting (C, C++, Java, Perl
UNIX () [Corola-website/Science/296561_a_297890]
-
biblioteci pentru limbaj (lib), un sistem de automatizare a compilării (make), și eventual alte limbaje de programare și scripting (C, C++, Java, Perl, Python, Fortran, COBOL, Pascal), programe de arhivare (ar, tar, bz2, gzip, zip, rar), unelte pentru dezvoltarea de compilatoare etc. În UNIX comenzile se introduc într-un anumit program intitulat shell. Acesta este pornit automat de sistem în momentul în care utilizatorul este autentificat. În general, nu se face o distincție între aplicații de sistem și aplicații de uz
UNIX () [Corola-website/Science/296561_a_297890]
-
Are un set mai largă de instrumente de linie de comandă pentru gestionarea serverelor de fisiere SMB (Windows). Kernel-ului sprijină IPv6 și IPSec. A fost inclus Common Unix Printing System (CUPS).Mac OS X 10.2 a trecut de la o compilatorul C++ la gcc versiunea 3.1. Alte caracteristici sunt partajarea de fișiere Windows și partajarea de imprimante USB. Rendezvous este un standard deschis care pune în aplicare tehnologiile propuse de Networking Zero Configuration (zeroconf) al grupului de lucru Internet Engineering
Mac OS X () [Corola-website/Science/296562_a_297891]
-
astfel încât în anul 1977 Bill Joy de la Berkeley a asamblat și început să distribuie primele benzi magnetice conținând noul sistem numit Berkeley Software Distribution (1BSD). 1BSD era bazat pe Sixth Edition Unix de la AT&T și conținea în plus un compilator Pascal și editorul de text "ex". A doua versiune BSD (2BSD) a apărut în anul 1978, incluzând o versiune îmbunătățită a sistemului, editorul de text vi și C shell. Versiunea 2.9BSD a apărut în 1983 și a fost bazată
BSD () [Corola-website/Science/296570_a_297899]
-
cele mai cunoscute astăzi fiind Objective Caml și Standard ML. Limbajul de programare Haskell a fost standardizat în 1998 la capătul a 10 ani de muncă devenind de atunci limbajul standard de cercetare si productie in din domeniul programării funcționale. Compilatorul de Haskell GHC este un proiect cu sursa deschisa si cu o licenta tip BSD. Odată cu apariția unor cărti cum este Real World Haskell el a intrat definitiv în practica producției profesionale de software. Există o serie de concepte și
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
expresiile pur funcționale nu au memorie sau efecte laterale, dacă nu se ia în considerare calcularea rezultatului ca efect lateral. Aceasta înseamnă că funcțiile pure au câteva proprietăți utile, dintre care multe pot fi folosite pentru optimizarea codului: Deși multe compilatoare pentru limbaje de programare imperative detectează funcțiile pure, și efectuează eliminarea de subexpresii comune la apelul funcțiilor pure, ele nu pot să facă acest lucru întotdeauna pentru bibliotecile precompilate, care în general nu expun această informație, împiedicând astfel optimizările ce
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
detectează funcțiile pure, și efectuează eliminarea de subexpresii comune la apelul funcțiilor pure, ele nu pot să facă acest lucru întotdeauna pentru bibliotecile precompilate, care în general nu expun această informație, împiedicând astfel optimizările ce implică aceste funcții externe. Unele compilatoare, cum ar fi gcc, adaugă cuvinte cheie suplimentare pentru ca un programator să poată marca explicit funcțiile externe ca pure, permițând astfel aceste optimizări. Fortran 95 permite declararea funcțiilor ca fiind "pure". Iterarea, în limbajele funcționale, se realizează de regulă prin
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
funcțiilor ca fiind "pure". Iterarea, în limbajele funcționale, se realizează de regulă prin recursivitate. Funcțiile recursive se autoapelează, permițând efectuarea unei operații în mod repetat. Recursivitatea poate necesita reținerea unei stive, dar tail recursion poate fi recunoscută și optimizată de compilator prin transformarea ei într-un cod similar cu cel utilizat pentru iterații în limbajele imperative. Standardul limbajului Scheme necesită recunoașterea de către implementări și optimizarea tail recursion. Șabloanele de recursivitate des întâlnite pot fi luate în considerare prin utilizarea de funcții
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
atenție sporită pentru optimizări. Limbajele de programare funcțională au fost percepute ca fiind mai puțin eficiente în utilizarea procesorului și a memoriei decât cele imperative. Totuși, imuabilitatea datelor poate, în multe cazuri, să conducă la eficiență a execuției, deoarece permite compilatorului să facă presupuneri care nu pot fi făcute cu certitudine într-un limbaj imperativ. Cea mai gravă pierdere de performanță este exponențială. Situații în care asemenea pierderi de performanță apar foarte rar în practică. Programele imperative tind să pună accent
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
apartenență atașate similare cu funcțiile de apartenență pentru termenii lingvistici. Să considerăm acum inițializarea valorilor datelor cu valori de adevăr. În limbaje precum C, există doi pasi în crearea unei date. În primul pas este declarat un șablon care informează compilatorul ce tip de data poate pretinde. În C, de exemplu, o astfel de declarare de date poate fi: flt x[20]; Această declarație spune compilatorului să pretindă un vector x de 20 de numere în virgulă mobilă, iar calculatorul va
Sistem expert cu logică fuzzy () [Corola-website/Science/307750_a_309079]
-
doi pasi în crearea unei date. În primul pas este declarat un șablon care informează compilatorul ce tip de data poate pretinde. În C, de exemplu, o astfel de declarare de date poate fi: flt x[20]; Această declarație spune compilatorului să pretindă un vector x de 20 de numere în virgulă mobilă, iar calculatorul va aloca memorie suficientă în care să încapă vectorul. O declarare mai complexă avem pentru o structură. O astfel de structură poate fi în C: struct
Sistem expert cu logică fuzzy () [Corola-website/Science/307750_a_309079]
-
de 20 de numere în virgulă mobilă, iar calculatorul va aloca memorie suficientă în care să încapă vectorul. O declarare mai complexă avem pentru o structură. O astfel de structură poate fi în C: struct Date<br> Această declarație informează compilatorul ce să pretindă în structura Date, dar nu aloca memorie încă. FLOPS utilizează declarații de date în mod similar, dar nu identic. O declarare tipică FLOPS a unui element Region ar putea fi: declare Region<br> rnum int<br> Area
Sistem expert cu logică fuzzy () [Corola-website/Science/307750_a_309079]
-
nu înseamnă deloc o înjumătățire automată a timpului de rezolvare. Viteza totală de calcul care se poate atinge depinde, pe lângă numărul de procesoare ale supercomputerului, și de arhitectura sa internă precum și de problema însăși, de metoda de programare utilizată, de compilator și de alți factori. Rezultatele măsurătorilor vitezei și capacității de calcul se actualizează anual și sunt publicate pe la mijlocul anului. Pe lângă următorii campioni anuali există desigur și multe alte companii și modele de supercomputere. Sisteme viitoare:
Supercomputer () [Corola-website/Science/298991_a_300320]