952 matches
-
văzuse, dar nici nu schimbase hainele cu unele mai vesele. Știa că poate să se ridice din starea de depresie în care se izolase, dar mai știa că nu era o luptătoare, că se declara învinsă încă din start. Se complăcea, așa cum spunea și el. Îi lipsea curajul, îi lipsea ambiția, iar când reușea uneori să le găsească, evenimente neprevăzute veneau să-i strice planurile și să o întoarcă la starea inițială, de parcă totul complota împotriva ei. Adoptase neputința ca pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Această Marina mi-o pierde cu răsfățările ei." Capitolul XV Săracul Apolodoro, după zile de sărutări și mușcături ale pernei în noapte, se calmează și deja pare că nu-i mai pasă că l-a lăsat Clarita, în fața căreia se complace așa, mai mult în interior, ca să aibă o scuză pentru demisia sa din viață, secreta lui dorință. De ce, la ce mai servește, eșuând ca povestitor și ca logodnic? Ar părea că această nevoie de a muri a ghidat Destinul, Determinismul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de mult, încât să-și facă rău trupește. Nu, Kazuko, știu exact cât de tristă vei fi după moartea mea. Sunt sigur că o să plângi când vei afla vestea. Nu mă gândesc la sentimentalismul ieftin în care te-ai putea complace. Nu. Dacă vei încerca să-ți imaginezi ce bucurie simt eu că mă eliberez complet de suferința de a trăi și de această viață infernală, cred că supărarea ta va dispărea treptat. Oricine mă va condamna pentru sinucidere sau mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Ťliberiť. În absența unor interdicții categorice, se uită la orice". În cadrul civilizației optime (Vladimir Jankelévitch îl consideră pe om o ființă eminamente optică ), prosperă o superficialitate a individului, derutat de imaginile comerciale, anesteziat de spectacolul ieftin, nonstop în care se complace mass media. "M-am format, mărturisește Constantin Călin, într-un climat intelectual în care disprețul față de Ťurechiștiť era foarte mare". La ceasul de față, "urechiștii" sunt în floare. Un om de teatru ajuns deputat, îi atribuie lui Mateiu Caragiale mottoul
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
în cazul lui Caragiale. Prin supralicitarea elementelor de farsă, dilatate pentru a face loc atât unor soluții consacrate de spectacologia caragialescă, cât și unora personale, inedite, totdeauna însă discret, cu măsură, spectacolul lui Lucian Sabados e departe de a se complace într-o condiție de epigonat. D'ale Carnavalului e o restituire, aș zice, la o stare de normalitate, ale cărei merite ar fi putut fi și mai evidente dacă ritmul nu ar fi scăzut, în special în zonele rămase la
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
idei la un impresionism cu idei. Nu poate lua naștere o critică implicată în actualitate, o critică de durată, o critică deschizătoare de orizont, fără a avea idei. Acesta este fenomenul extrem de interesant: ideologizarea criticii impresioniste lui Lovinescu, ce se complăcuse în senzorialitatea și muzicalitatea împrumutate din simbolism. Trebuia căutată o ieșire din această platitudine a receptării lipsite de interogații, probleme și idei. Încotro să se îndrepte criticul în peisajul politic? Spre liberalism - răspunde E. Lovinescu, prin întreaga lui activitate din
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
de Litere din București. Va citi însă tot ce-i va cădea în mînă, după cum își amintește un fost companion, poetul Petre Stoica. Devine autodidact și încă unul prodigios, dacă avem în vedere stilul boemei absolute, extreme, în care se complace, dar și impresia bună, de "poet cu lecturi", pe care i-o lasă lui E. Lovinescu. De altfel, D. Stelaru rămîne în istoria literară ca ultimul "talent" descoperit și propulsat de mentorul din Câmpineanu. Acesta, prin prefața la volumul Ora
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
autentic. Are sensibilitate cît muntele, numai că sunetul la care ajunge, deși e unul de calitate muzicală, lasă o impresie estetică care nu e pe măsura sunetului. E ca atunci cînd un muzician, al cărui fler sonor e indubitabil, se complace în variațiuni și exerciții preliminare, nemaiajungînd să cînte cu adevărat. Critica mea pornește dintr-o admirație ultragiată, și asta fiindcă Vianu Mureșan e unul din puținii scriitori de formație filozofică care ar putea să-i îngenuncheze pe literați pe propriul
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
Direct sau indirect, ei s-au delimitat de colegii intrați fără scrupule într-o bătălie din care vor ieși iremediabil compromiși. În două articole succesive, Liviu Ornea și H.-R. Patapievici au atras atenția asupra vecinătăților compromițătoare în care se complac intelectualii care scriu și texte politice la ziarele a căror principală obsesie pare a fi demonstrarea statutului non-european al României. Nu e suficient, însă, ca ei să nu scrie josnice denunțuri în care simți patima oarbă altoită pe foșnetul adormitor
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
tot felul de agenți ai Securității, mobilizarea la baionetă a specialiștilor în diversiuni au arătat în ce măsură societatea românescă refuză să iasă din prizonieratul comunismului. Vadim Tudor și acoliții săi nu sunt decât formele patologice ale existenței larvare în care se complac mult prea mulți români. Cifra lor e în descreștere, după cum arată și recentele alegeri europarlamentare, dar asta nu înseamnă că microbii de tip "România Mare" au dispărut sau vor dispărea cu totul din societatea noastră. Pentru individul limitat, incult, dezamăgit
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
ne-nțeleasă", că îi e "dor de zări necunoscute", că fiecare idee a sa "e cu aripă", cu toate că atîrnă "pe crucea fiecărui pas". Modelul ambilor juni poeți e , neîndoielnic, rimbaldian. Aidoma marelui francez și pe urmele lui Labiș, dîrzul transilvan se complace în imaginea unui "voyou" beat de entuziasmul vîrstei, dibuindu-și drumul în complicele cadru estival: "Intrăm în vară. Soarele ajuns / Exact de-a lungul meu în continuare, / O lume luminoasă arde sus / Și umbra-nghesuită la picioare .// Eu cel de
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
și în expresia figurată a da cu zacherlină ("Dar asta-i datoria mea: / să dau cu zacher-lină-n proști", Ripostă). Expresia, preluată și de Andrei Pleșu - "Autorul acestor rînduri nu se exclude din clubul bombănitorilor. Și el, ca toata lumea, se complace, uneori, "să dea cu zacherlină-n proști", ("Spiritul critic", în Dilema, 18-24.07.1997) - rezistă probabil mai ales datorită ecourilor și a trimiterilor sale culturale.
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
Nabokov: "Am încercat să fac din voi buni cititori, care citesc cărți nu cu scopul infantil de a se identifica cu personajele, și nici cu scopul adolescentin de a învăța să trăiască, și nici cu scopul academic de a se complace în generalizări. Am încercat să vă învăț să simțiți un fior de satisfacție artistică, să împărtășiți nu numai emoțiile oamenilor din carte, ci și emoțiile autorului - bucuriile și dificultățile creației" (p. 96). Chiar și aceste convocări forțate ale unor scriitori
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
autor? Cine a continuat ceva, orice, la noi?" (pag. 22) Se deduce ușor, dincolo de ușorul ton de ieremiadă: nu există, în cultura română, o piață publică a ideilor. Și nici, se pare, deprinderea naturală de a o crea. Polemica se complace în iregularități și țintuiri ad personam, admirația se convertește în fanatism ritualic, întreținut superficial și doar din când în când. Elogiul mortificant și uitarea anulatoare sunt singurele forme de dialog intern cu valorile culturale de aici. Poate doar legitimarea occidentală
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
politic în Franța imediat după abdicarea forțată a Regelui Mihai I, ultimul fir care mai lega the brave new world de cea veche, face parte din categoria celor care își dau seama imediat ce se întâmplă în istorie și nu se complac în iluzii. Și poate că principala calitate a cărții aceasta este: luciditatea. La Denoël manuscrisul este respins politicos: prea modernist! Va fi contribuit și vârsta autoarei, și țara din care venea, și faptul că, în fond, era o necunoscută care
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
importante, este principala cauză a înapoierii României și a imposibilității noastre, a românilor, să ajungem la statutul de țară europeană. Dominația otomană și cea sovietică ne-au împins în afara țărilor avansate. Dar, ceea ce este foarte grav, și noi ne-am complăcut cu statutul de colonie, exportatoare de produse agricole. Numai că nici măcar în acest domeniu nu mai suntem competitivi. Noi, românii, avem rezervate calificative care nu ne onorează, care mă fac să mă gândesc "că trebuie să facem CEVA". Din păcate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
mort înviat, care, în loc să nu mai vrea să fie om, nu trăiește decât pentru asta. * Esența timpului? Absența ideii. * Un început al speciei marcat de suficiența beatitudinii nu ar fi acceptat nici un fel de viziune a destinului, s-ar fi complăcut în rezervația unei eternități statice, genuină în satisfacția idiotizării - o specie într-adevăr favorizată, întreținută. * Rolul materiei în planul Divinului ține de maieutica primului stadiu spiritual al ființei: omul. * Trăind sau târându-ne absenți, obligați, prin viață, lăsân du-ne
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
viscerele mirositoare/ de mir și de floare de salcîm/ cîinilor. Carcasa se vinde separat. Capetele/ se dau de pomană cerșetorilor de la/ marginea raiului în fiecare zi". Caricatura e aci însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în care se complace, bardul nu se cruță nici pe sine. Vampir ce suge sîngele Creației, d-sa vădește tactul de a-și pune în scenă propria suferință ce se împletește cu voluptatea luciferică. Privindu-se într-o "oglindă nebună", care se-apropie să
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
și Emil Ivănescu, cronicarul egiptean nu mai credea în nimic. Care vor fi fost însă mentorii săi nu vom ști - din păcate. Dacă Emil Ivănescu ar mai fi avut puțină răbdare l-ar fi cunoscut pe Sartre, s-ar fi complăcut, eventual, printre existențialiști. Cele mai multe cazuri de sinucidere nu suferă de complicații. Dependenți de presă, de televiziune, suntem copios serviți cu sinucideri la toate ceasurile zilei și nopților. Sinucideri, violuri, asasinate, scene de violență, buchete - scuze - de accidente auto și moto
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
Tăcere. Cei trei membri semnatari ai apelului au rămas tot trei. Nimeni, nici măcar un singur alt membru nu s-a adăugat. Niciunul din restul de sapte nu vrea să-și păteze conștiința cu un demers al "basiștilor". În schimb, se complac într-o solidaritate oculta cu Lăură Georgescu. La DNA sau la CNA. Între timp, ea își schimbă tactică în instituție: nu mai înjură angajații, ci se pisicește pe lângă ei. Unii se lasă impresionați. La alții, își trimite emisari cu mesaje
Narcisa Iorga, dezvăluiri de la CNA: Laura Georgescu și-a schimbat tactica by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77356_a_78681]
-
un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul îmbogățit, ce mi-i realismul socialist. Disocierea e un moft, un lux al comparației inteligente de salon între două prostii. O futilitate în care și eu mă complac.
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
hoardei". Ce loc dețin eu în "hoarda literară"? Cred că, într-o vreme m-am lăsat și eu pradă ispitei de a fi în frunte ... La alegerile din 1990, am fost ales șeful secției de proză, București. Și m-am complăcut să fiu vreo trei mandate "tatăl" micro-hoardei prozatorilor din Asociația București (vreo 300 prozatori legitimați). În romanul Turnul, pe junii optzeciști îi numeam chiar "hoarda de aur a literaturii române". Dar, drept să spun, n-am grija competiției. Scriu elaborat
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
spirituală prezumată ca un factor originar al lirismului se contrage în contemplație. Aparent, aceasta reprezintă o smulgere din context a cîte unui element, o dilatare a sa pînă la gradul la care ocupă integral ecranul unei sensibilități ce s-ar complace în fragmentarism, într-o dislocare subiacentă. De fapt, obiectul contemplației. Aparent, aceasta reprezintă o smulgere din context a cîte unui element, o dilatare a sa pînă la gradul la care ocupă integral ecranul unei sensibilități ce s-ar complace în
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
ar complace în fragmentarism, într-o dislocare subiacentă. De fapt, obiectul contemplației. Aparent, aceasta reprezintă o smulgere din context a cîte unui element, o dilatare a sa pînă la gradul la care ocupă integral ecranul unei sensibilități ce s-ar complace în fragmentarism, într-o dislocare subiacentă. De fapt, obiectul contemplației se încarcă de forțele globalității, devine un receptacol al absolutului. Cufundați în transa contemplativă, percepem nivelul absolutului marcat de obiectul în cauză. Nu sîntem nici noi, în atari circumstanțe, despărțiți
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
-a: Cum poate fi anihilată rețeaua. Soluții Rețeaua Voicu și altele pot fi distruse prin deminarea și deratizarea tunelului judiciar, prin ieșirea din letargie și lamentație stearpă. Ani de zile, politicieni, presă și societate civilă, cu câteva excepții, s-au complăcut în contemplarea Răului, s-au bucurat și s-au hrănit din prezența lui. E infinit mai comod să profețești zilnic Apocalipsa, în loc să te lupți cu ea. Presa, în special, pare dominată de școala de gândire mogulistă. Cea mai optimistă idee
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]