242 matches
-
-n jug.” (M. Eminescu, I, 59) „Ajungând seara acasă am fost întâmpinat de ai mei...” ((I.L. Caragiale, II, 151) b. analitic: „... Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ.” (M. Eminescu, I, 162) c. propozițional (propoziția completivă de agent): „Poate că ofițerul a înțeles că e mai bună afacerea pentru el să se facă la noapte că doarme decât să mai meargă așa până la Semlin, hărțuit mereu că se află în țară străină...” (C. Petrescu, Un om
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poți să vorbești cu ai tăi, chiar dacă n-ai pe nimeni...” (O. Paler, Viața..., 210), „Zadarnic se plimbase de la un capăt la altul al digului, așteptând să apară cineva cu care să intre în vorbă.” (M. Eliade, 86) b. propozițional (completiva corelativă sociativă): „Sunt pregătită. Am și vorbit cu cine trebuie.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 182) c. multiplu: „Trebuie să știi că d-lui îi lunatec și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
povești, proverbe și locuțiuni, adevărate nestimate ale gândirei poporului românesc.” (M.Eminescu, Despre cultură, 64), „A! Dar nu numai d. Costică Petrăchescu, controlorul, are imaginație! și, afară de asta, în fiecare an e câte un 1 aprilie.” (I.L.Caragiale) b. propozițional (completiva cumulativă): „Nu ți-e destul că sunt cinstită, după ce că-ți rabd, ca o nenorocită, toate ticăloșiile și murdăriile dumitale...? (I.L. Caragiale) c. multiplu: „În afară de San Marco și de Palatul dogilor, Veneția e plină de amintirile trecutului și de opere de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
franceză, noi turiștii suntem ținuți să cunoaștem și limbile orientale...” (C. Hogaș, 320), „Numai că de data aceasta descoperisem și altceva dincolo de faptul că-mi doream numerele câștigătoare pentru a mă apăra de o resemnare sălcie.” (O. Paler, Viața..., 38) Completiva cumulativă se introduce în frază prin: • locuțiuni conjuncționale: în afară că, după ce (că), lasă că, plus că, pe lângă că: „Lasă că tatăl său era, în gândul lui, vinovat de toate, dar el se mai și temea, ca nu cumva acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sale: „De asemeni în magie, posedând simbolurile, ajutați și de faptul că omul-microcosm e o monadă concordantă în totul Divinității (exceptând o anume obtenebrare de origine materială) (...) putem provoca schimbări de poziții cosmice.” (G. Călinescu, U.P., 236) c. propozițional (completiva de excepție): „Am crezut chiar că reușisem, la un moment dat nu se mai auzea nimic afară de ceea ce era firesc într-o pădure.” (O. Paler, Galilei, 87) d. multiplu: „Eteriștii nu făcură altă vitejie decât să prindă pe Tudor și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Galilei, 94), „Atunci mă gândesc că această lume îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta.” (O.Paler, Galilei, 148) • adverbul decât (întrebuințat prepozițional): „Nu mai puteam face alte eforturi decât cele minime”. (O. Paler, Viața, 283) Completiva de excepție este introdusă în frază prin: • locuțiunile conjuncționale în afară că și decât să: „Ce să le facem altceva decât să le interzicem să mai crească atâtea vite?” (M.Preda, Cel mai iubit ..., III, 177) • pronume relative precedate de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
implicați subiectul, complementul, complementul sociativ sau circumstanțialul se desfășoară direct, între complementul corelativ și complementul primar (sau subiectul): „Aprinsei, în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș, 198) sau se desfășoară prin intermediul verbului-predicat reluat în completiva de opoziție; aceasta din urmă este situația cea mai frecventă: „În loc să mă adresez păianjenului din sala de așteptare, ori vântului care suflă dinspre pădure spre mlaștină, mă adresez unor oameni pe care nu-i văd, nu-i cunosc.” (O. Paler
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Venind acuma rândul să scoată și pe Făt Frumos, el care era năzdrăvan știa că tovarășii lui vreu să-l piardă și, de aceea, în loc să se puie el, puse un bolovan mare în hârzob.” (I. Creangă, 277); subiectul el, din completiva de opoziție, se opune complementului direct un bolovan. Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Pe cap poartă în loc de coif cizelat un fel de țeastă cu ochi de bufniță. Înțelegi „ideea”. Războiul e nocturn și dement.” (G.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dimineața, el a început să-și facă plimbările lui obișnuite seara. b. analitic: În loc de a ajunge medic, el a devenit un foarte bun pianist. c. complex: În loc de a ajunge ceea ce doriseră părinții lui, el s-a dedicat picturii. d. propozițional (completiva opozițională): „Poezia e ca o margaretă care, în loc să atace cobra, îi cântă.” (O. Paler, Viața..., 58) e. multiplu: Vino, tinere / ia țărnă în pumn și mi-o presură pe cap în loc de apă și vin. / Botează-mă cu pământ.” (L. Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trapeză borș de știr, pentru ca apoi în chiliile lor să se înfrupte cu plachie de crap, sunt niște ipocrite.” (G. Călinescu, C.O., 177) Când se introduce prin această din urmă serie de conjuncții și locuțiuni conjuncționale, identitatea specifică a completivei opoziționale rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Preferi tăcerea, așa cum o preferă cei mai mulți, uitând că dacă duce la autoconservare, nici într-un caz ea nu înseamnă viață.” (P. Sălcudeanu, 310) Identitatea sintactică a completivei opoziționale poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitatea specifică a completivei opoziționale rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Preferi tăcerea, așa cum o preferă cei mai mulți, uitând că dacă duce la autoconservare, nici într-un caz ea nu înseamnă viață.” (P. Sălcudeanu, 310) Identitatea sintactică a completivei opoziționale poate fi asigurată atunci de existența unor opoziții semantic-lexicale între componente ale celor două propoziții (regenta și opoziționala): „Totdeauna am fost încredințat că furnica este o ființă harnică, strângând, în vreme ce greierul ușuratec, cântă.” (G. Călinescu, C.O., 43), „Mă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt furnizate de cineva care curând se dovedește a fi fost o lepădătură.” (M. Preda, M. Sg., I, 62) d. complex: Nu l-am bănuit niciodată a fi așa cum mi s-a dezvăluit ieri, un individ fără scrupule. e. propozițional (completiva predicativă nominală): „La versurile nesubliniate Eminescu a renunțat, găsindu-le cu drept cuvânt că nu merită să intre în opera sa definitivă...” (G.Ibrăileanu, Scriitori, 126) f. multiplu: „Așa de spărieți și de nedumeriți mi-nchipui că trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate.” (M. Eliade, 409), „S-a luat după el, așa pe departe ca să-l urmărească nebăgat în seamă, apoi să se apropie...” (I. Slavici, Mara, 219) b. propozițional (completiva predicativă verbală): „... Eu așa am bătut găina și iacătă-o cum se ouă.” (I. Creangă, 144) c. multiplu: „Îl vedeam ridicându-se încet ca o cobră, legănându-și trupul șerpuitor, sprijinindu-se pe coadă, lățindu-și capul și fluturând-o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bine, bunăoară, / Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii se scutură jos în chip de cenușă, devenind pământ.” (G.Călinescu, U.P., 103), „Ședea și privea locul cu palmele la spate.” (E. Barbu, 7). Propoziția completivă predicativă se introduce în frază prin: • conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, ca să, ca și când, ca și cum: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața..., 60), „... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie...” (Al. Odobescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și adverbul întrebuințat prepozițional drept, în propoziție: „Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.” (M. Eminescu, I, 69) sau în frază, când precede pronumele relativ prin care se introduce o completivă predicativă: „Pentru ce, adică, m-aș gâtui cu îmboldirile propriei mele firi (...) și aș trece în ochii... celor proști drept ceea ce nu sunt?” (C. Hogaș, 304) Topica Expresie a celei de a doua direcții în desfășurarea relației de dependență, topica
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce-a zis femeia.” (M. Eminescu, I, 113) $subiect$$ „Câțiva au ucis, Câțiva ispășesc ori un furt ori un vis.” (T. Arghezi, 122) $complement direct$$, „Totuna-i ce faci: Sau culci pe bogați sau scoli pe săraci.” (T. Arghezi, 22) $completive directe, prin relația de apoziție cu pronumele ce, complement direct$$, „Până la soluționarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul.” (C.P.P., art. 109) $compl
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apozitivă: S-au întâmplat în dimineața aceea lucruri incredibile, cu mult sub limita umanului, ceea ce nu va putea uita niciodată. • subiect propozițional: Ceea ce s-a întâmplat în dimineața aceea de vineri, cu mult sub limita umanului, nu poate fi uitat. • completivă directă: Nu va putea uita niciodată ceea ce s-a întâmplat în dimineața aceea de vineri; era sub limita de jos a umanului. V. RELAȚIA DE INCIDENȚĂTC "V. RELA}IA DE INCIDEN}|" G.A. discută în partea finală a vol.II
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
baza formei, afirmativă sau negativă, a verbului-predicat și, de aceea, identitatea lor e inversată. 40. În G.A., II, p. 333, pe când și de unde sunt considerate elemente relaționale care introduc circumstanțiale de timp și, de loc, ceea ce ar determina situarea completivelor opoziționale, pe care le introduc, în categoria falselor temporale și, respectiv, locale. De fapt, devenind locuțiuni conjuncționale, adverbele pe când și de unde nu pot introduce decât completive opoziționale, marcându-le astfel identitatea sintactică specifică: „Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elemente relaționale care introduc circumstanțiale de timp și, de loc, ceea ce ar determina situarea completivelor opoziționale, pe care le introduc, în categoria falselor temporale și, respectiv, locale. De fapt, devenind locuțiuni conjuncționale, adverbele pe când și de unde nu pot introduce decât completive opoziționale, marcându-le astfel identitatea sintactică specifică: „Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul, când trăia bărbatu-său, acuma s-a plătit de datorii, a dres acaretul, și încă spun
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
participanții își pot modifica sau chiar schimba total părerile până la finalul discuțiilor. Acest fapt ne semnalează importanța armonizării și optimizării relației dintre obiectivele pe care le propunem și modul de integrare a acestei tehnici cu altele, în vederea realizării unei structuri completive, a unei maniere integratoare de a privi activitatea de învățare. Este importantă, de asemenea, folosirea unui număr suficient de mare de grupuri (pentru că ne putem confrunta cu multe nuanțe, pornind de la grupuri „pasionale” sau, dimpotrivă, „inerte”). De altfel, în scop
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
S. Bloom) ; Teoria interdependenței proceselor cognitive, dinamice și reacționale (J. Nuttin); Teoria integratorie, plurideterministă (J. Linhart); Teoria integrativ-interdisciplinară (J. Nisbert); Teoria alosterică (A. Giordan; Y. Girault; G.D. Vecchi); Teoria structural sinergetică (H. Haken; A. Whitehead). • Paradigma Autodidaxologică/autoformativă: Teoria învățării completive, perfective și de autoinstruire (H. Lowe, J. Kidd, L. Thomas, C. Olivier, F. Robinson). • Paradigma învățării sociale și personale creative: Teoria problem-solvingului/ rezolvării de probleme (W. Glaser; J. Connor; S. Finkle; L. Torp; J. Savoie; A. Hughes); Teoria jocului de
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
noțiune a logicii care viza entitățile, reprezentate în enunț prin sintagme nominale, ce se raportează la un predicat și contribuie la realizarea unei predicații complete. Transferat pe terenul gramaticii, argumentul corespunde oricăruia dintre actanții verbului (predicat), adică subiectului ori determinanților completivi și circumstanțiali. În epoca actuală, argumentul reprezintă, în literatură, rezumatul unei piese de teatru sau al unui roman în care se precizează firul director al intrigii și scopul. Cu această accepție, termenul argument se aplică unui text (discurs) care aduce
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propoziții regente impune, atît prin proprietățile lexicale, cît și prin timpul redat de forma flexionară, restricții asupra timpului pe care-l poate exprima verbul din propoziția subordonată. De exemplu, verbe de influență, ca a cere și a ordona, presupun o completivă directă care reprezintă un eveniment viitor, nu unul realizat, în momentul în care se formulează cererea sau ordinul, iar limba are capacitatea de a îmbina valorile modale cu cele temporale (conjunctivul dezvoltînd un sens de viitor), pe cînd verbele de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau ordinul, iar limba are capacitatea de a îmbina valorile modale cu cele temporale (conjunctivul dezvoltînd un sens de viitor), pe cînd verbele de aserțiune ca a zice sau a afirma nu impun limite atît de stricte în realizarea temporalității completivei. În lingvistica europeană, termenul concordanță are, pe lîngă accepția anterior prezentată, cel puțin două alte semnificații, una funcțională în descrierea nivelului morfologic, iar alta vizînd domeniul lexical, și, prin extindere, analiza discursului. Orice ajustare a morfemelor specifice categoriilor gramaticale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]