208 matches
-
atribut este asigurată în parte de natura lexico-gramaticală a componenților sintagmei (regent și determinant) și marcată de articol, elemente prozodice și elemente de relație. Când substantivul regent provine dintr-un infinitiv lung, funcția de atribut se realizează ca atribut de complinire: „Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o liniștește Ca răsărirea stelei în tăcere.” (M. Eminescu, I, 120) Când substantivul regent se articulează cu articol hotărât, funcția atributivă se realizează ca atribut de identificare: „Atât
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ales ambasador)-facultativ („...iată-ne înconjurați numai de spioni...” L.Rebreanu, Îl credeam profesor., Se închipuie Napoleon.). Chiar din aceste exemple se poate vedea că, în procesul de constituire a sensului enunțului sau și de stabilizare a sensului verbului regent, complinirile numite Predicativ suplimentar nu sunt facultative. De altfel, unele exemple cu care se ilustrează cele "două" funcții reprezintă același model: complement predicativ: M-a luat drept tine/ drept altcineva. ( p.292) - predicativ suplimentar: Ne-am regăsit alții. (p.301) Termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și funcționarea enunțului sintactic, a două dimensiuni funcționale, complementare: • de complement semantic obligator, în anumite condiții lexicale, morfologice și sintactice ale verbului regent; • de asumare implicită a predicației, printr-o perspectivă secundară de actualizare. Cer în mod obligator o asemenea complinire semantică verbe de simțire, apreciere etc. care, întrebuințate cu un pronume reflexiv, dezvoltă un sens gramatical categorial între reflexiv (obiectiv) și dinamic: a se considera, a se simți, a se crede, a se ști etc.: „El se consideră/crede/simte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
teme de răsunet, cel ce te-mpresori cu cripte.” (T. Arghezi, I, 262) 2. Enunțul de bază, primar, descrie o primă direcție, principală, în construirea planului semantic global al enunțului complex. Enunțul secund dezvoltă o direcție nouă, care poate aduce: • compliniri, precizări, nuanțarea etc. planului semantic al enunțului primar: „Dumneata... dumneata... mi-a răspuns el clar și afectat (afectare cu care se plimba și printre rânduri, cu raglanul pe el și se uita la noi fără să ne vadă), dumneata nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îngăimat: - D-apoi ai să-l poți face, dragul tatei?!” (I. Creangă, 153). Apartenența ambelor structuri la categoria enunțurilor complexe, întemeiate pe o relație de incidență este determinată de raportul semantic dintre cele două enunțuri înglobate; enunțul-dialog (enunțul personajului) reprezintă complinirea semantică a verbului zicerii, predicat al enunțului narativ (enunțul naratorului): „Dacă-i așa, hai și tu cu noi, zise Harap Alb, că doar n-am a te duce în spinare.” (I. Creangă, 214) „Harap Alb atunci se bate cu mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a fi, În majoritate, dependenți. Știința bizantină merită să fie corect evaluată, tot așa cum se cuvine să fie prețuite efectele adnotărilor medievale sau măiestria emendărilor Renașterii. Biblio grafia recentă și recurgerea la mijloacele moderne de cercetare reprezintă pentru editor o complinire a stu dierii cîmpului general al tradiției manuscriselor de care dispune. Șapte manuscrise din Eschil pot sugera un stemma, alte șaptesprezece Îl pot distruge, la acestea urmînd să se adauge și alte manuscrise eschiliene. Con cluziile se formulează doar după ce
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
sintagmă care de obicei notează o modalitate, tinde să se preschimbe Într-o stare. Fragmentarea poemului Îi promulgă autonomia, dar, nefiind un simplu nume (un substantiv) cu ambiții de Închidere conceptuală, sintagma Își păstrează incompletitudinea, deschiderea, tremurul, aspirația către posibile compliniri. Așa cum este, este plină de așteptări imprecise care-i creează un halou emoțional, un caier amorf din care nu se pot toarce nicicum notele limpezi ale unei noțiuni. Cheia poemului rămîne relația, e adevărat, puțin confuză, dintre așteptare și așezare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
secolele următoare (cf. Vasiliu, 1965). Pierderea acordului în caz este mult mai frecventă la adjectivul participial (decât la cel propriu-zis) datorită caracterului verbal al acestuia. O explicație bună a acestui fenomen găsim la Gruiță (1981). Frecvent, adjectivul participial are și compliniri de tip verbal (complement de agent, cirumstanțiale temporale, locale etc.), care "slăbesc sudura grupului nominal, în sensul că sustrag participiul de sub controlul substantivului, segmentează sintagma, creând un al doilea centru sintactic, în care participiul e regent [...]. În plus, el poate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea) conține date suplimentare referitoare la acest aspect administrativ deloc de neglijat: Codul civil general austriac, introdus prin patentă imperială din 29 mai 1853 și Legea despre complinirea armatei în Imperiul Austriac din 29 sempembrie 1858 interziceau categoric tinerilor sub 22 de ani să se căsătorească. Datoria de a efectua serviciul militar era generală și intra în vigoare în anul împlinirii vârstei de 20 de ani. Erau scutiți
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
față de ceea ce noi credem sau simțim, a-i pregăti sensibilitatea pentru a se acorda cu un alt mod de a fi, a-l face să vibreze și să empatizeze cu felul nostru de a crede sunt alte obiective ale așteptatei compliniri. Efectul acestor strategii de marcare a prezenței poate fi imediat sau de perspectivă. În nici un caz nu ar trebui să ne mulțumească aspectele vizibile, statistice (câte persoane se convertesc la ortodoxie, câte parohii noi apar În anumite țări europene - cu toate că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și ceea ce nu vrem să știm sau să vedem. Înțelegerea presupune și această acceptare a realității, a unor evidențe ce țin de desfășurarea oricărei ființe normale. Viața alături de celălalt presupune o seamă de oportune derealizări, de Înțelepte treziri, de corecte compliniri. Iar ceea ce „iese” nu poate fi judecat Întotdeauna „din mers”, mai tot timpul „după”, iar câteodată... „prea târziu”. Jocul dintre prezență și absență, dintre revelare și ascundere, dintre ceea ce e spus și ceea ce e tăinuit face parte din metamorfoza acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Matei, Dumitru Ciocoi-Pop, Vasile Chifor ș.a.), cărora li se vor adăuga acum, între alții, Eugène van Itterbeek, Rodica Grigore, Carmen Popa, Diana Câmpan, Daniel Deleanu și Ioana-Narcisa Crețu. De altfel, structura rubricilor seamănă cu aceea din perioada 1972-2000, cu unele compliniri. De pildă, un centru de interes îl constituie rubrica „Un poet pe lună”, inaugurată, în numărul 1/2000, cu Mircea Ivănescu (despre care scriu Mircea Tomuș, Ștefan Stoenescu, Vasile Avram și Ioan Mariș) și continuată cu grupaje similare, dintre care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290241_a_291570]
-
Aceasta îl incită să distingă două întrebuințări ale PC: un aspect încheiat al prezentului (PC1) și o "formă temporală de trecut" sau "aorist de discurs" (PC2): În sine, am făcut este un perfect care furnizează prezentului fac fie forma de complinire, fie forma de anterioritate. Însă, atunci cînd am făcut, formă compusă, devine "aoristul discursului", va primi funcția de formă simplă, astfel încît am făcut poate deveni cînd perfect, timp compus, cînd aorist, timp simplu. (id.) Posibilitatea unei narațiuni la PC
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o minoritate conștientă de valorile și de interesele sale, când, în sfârșit, ca un sinonim eufemistic pentru noțiunea de clasă dominantă. O teorie a elitelor va fi prezentată fie ca un substitut al teoriei luptei de clasă, fie ca o complinire binevenită a acesteia, fie chiar ca un instrument ideologic de neutralizare a gândirii marxiste sau neomarxiste. Oricum, sociologii care și-au ales ca obiect studierea elitei - sau a elitelor - s-au crezut îndreptățiți să constate că orice societate empiric observabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și viitor, chiar dacă mulți au ocolit-o, au ignorat-o, au stigmatizat-o, au batjocorit-o. O întreagă republică a intelectualilor se purifică, acceptând ideea de cetățean al lumii. De aici izvorăște și pledoaria paginilor de față. O tentație spre complinire, fără a nega însă caracteristicile firii umane, limitele și impulsurile care o stăpânesc. Atenție însă! Nu în egoismul ei se vor regăsi vreodată speranțele de bine și frumos, ci în autodepășirea condiției, în altruismul de care e capabilă, în transcomuniunea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
întrevăd nenumăratele drumuri noi, nebătătorite și, deci, neînscrise încă în marea istorie a Europei. Frământata epocă ar fi de dorit să o analizăm și din perspectiva istoricului central-european, ceea ce nu înseamnă nicidecum o contestare a meritelor istoriografiei occidentale, ci doar complinirea imaginii istoriei Luminilor, astfel încât, măcar și parțial, să ratașăm anumite forme de expresie geografiei culturale a acelui timp. În sensul demersului braudelian sau în sensul discursului lui Pierre Chaunu, vom aprofunda situația politică și aceea a mentalităților, insistând (atunci când va
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Izvoare și mărturii, II, 1, doc. nr. 103, pp. 87-88. Ibidem, doc. nr. 100, p. 83. Ibidem, doc. nr. 91, pp. 72-73; doc. nr. 96, pp. 76-78; vezi Monumenta Hungariae Judaica, XVII, Budapesta, 1977, document nr. 290, p. 207; pentru complinirea datelor, ca și pentru numele nobililor protectori ai evreilor, vezi în special prima parte din acest Extractus judaeorum hospitum dominam suam terrestrem intra regnum habentium numerum ac eorundem dominos terrestres nominatim et specifice indigitans. Monumenta Hungariae Judaica, XVII, pp. 207-226
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
etc. (b) Grupul nominal cu articol nehotărât superfluu poate include, pe lângă substantiv, diverși constituenți strâns legați sintactic și semantic de acesta: modificatori restrictivi (cu rol de categorizare, care participă semantic la denotația întregului grup nominal), cuantificatori, constituenți cu rol de complinire sintactico-semantică a substantivului etc. Structurile de acest tip apar atât în poziție sintactică predicativă (vezi supra (a)), cât și în poziție argumentală (complement, grup nominal aflat în recțiunea unei prepoziții). Prezența articolului subliniază valoarea nedeterminată a substantivului și sugerează că
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
denotă o proprietate/o senzație fizică]. De asemenea, sunt verbe care, printr-o recategorizare semantică pot exprima simultan două tipuri de percepție. Funcționează astfel verbul a vedea, care poate reda atât percepția nointențională, cât și percepția intențională, prin selecția unor compliniri nominale cu proprietăți semantice interne diferite. Trei tipuri distincte de percepție nonintențională - tactilă, olfactivă și gustativă - pot fi exprimate prin structuri care conțin verbul neutru senzorial a simți, urmat de un substantiv abstract care codifică o proprietate fizică 26. Această
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
contextelor de utilizare se observă că valorile lor sunt explicitate în mai multe moduri: perifrastric, prin enumerarea de sinonime contextuale, comparativ cu alte verbe din aceeași sferă semantică etc.; doar în cazul unor sensuri se specifică tipul de determinări, de compliniri, prepozițiile impuse de verb, variația tranzitiv - reflexiv etc. Prima separare a sensurilor distinge, în sens larg, între domeniile semantice la care se raportează sensurile verbelor de percepție; astfel, sensurile verbului a vedea sunt clasificate în funcție de trei domenii semantice cărora li
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
exprimate mai sus pot fi redate în termeni de trăsături semantice astfel: * a vedea "a percepe" [+Vizual], [+Concret]; * a vedea "a-și imagina; a-și închipui" [+Vizual], [- Concret]; * a vedea "a înțelege" [-Vizual], [- Concret]. Verbul a vedea poate primi, deci, compliniri nominale care, din punct de vedere semantico-referențial, se pot realiza prin nominale concrete sau abstracte, care fie la nivel perceptual fizic, fie la nivel mental, au o reprezentare vizuală. Gradual, verbul a vedea înregistrează trecerea dinspre domeniul semantic vizual spre
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
53) poate fi reformulat ca mai jos: (53') Părinții cred că nu există nicio legătură între cele două evenimente, dar nu sunt convinși de acest lucru. 4.2.2.3. Tiparul [a vedea +Gcompldacă]99 A vedea poate primi drept complinire o subordonată interogativă indirectă introdusă prin complementizatorul dacă. A vedea la conjunctiv sau la indicativ prezent/viitor exprimă o percepție indirectă cognitivă (a vedea "a afla; a se gândi"), ca în (55)-(56), sau o percepție directă fizică (a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
percepția directă a unui eveniment în desfășurare: (68) Văd [căzând frunzele]OD. 4.2.4. A auzi, cu obiect direct realizat printr-un GN Spre deosebire de verbul a vedea, verbul prototipic percepției auditive, a auzi, impune mai multe constrângeri selecționale asupra complinirilor sale nominale: complementele verbului de percepție auditivă a auzi se pot realiza doar prin nume din clasa semantică "sunet" ca în exemplele (69)-(71), sau prin nume cu referință concretă, ca în exemplul (72), în care proprietățile [+Sonor]/[+Emisie de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
dacă. Fiecare tip de construcție se poate actualiza în prezența unor constrângeri aspectuale sau de polaritate [+Negativ]/[+Afirmativ] care acționează asupra verbului de percepție din matrice. 4.2.5.1. Tiparul [a auzi +Gcomplcă] Verbul a auzi poate primi drept complinire o subordonată introdusă prin complementizatorul că. Percepțiile exprimate în astfel de structuri cu verbul a auzi în matrice sunt percepții directe, ca în contextul (73), sau mediate 104, ca în exemplele (74)-(75), în care se redă indirect un mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
vorbitorului în ceea ce privește conținutul subordonatei. Enunțul de la (76) se poate parafraza astfel: (77) [...] nu cred că s-a întâmplat, dar nu știu sigur. 4.2.5.3. Tiparul [a auzi + GCompldacă] Ca și verbul a vedea, a auzi poate primi drept complinire o subordonată interogativă indirectă introdusă prin complementizatorul dacă. În această configurație se exprimă o percepție senzorială directă: (78) Nu aud [dacă sună telefonul]. ("Nu aud sunetul telefonului") Configurația este posibilă și cu un verb la viitor, sensul verbului glisând către
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]