10,974 matches
-
din Lyon. Comentarii de un excepțional interes în ce privește raporturile dintre mitologia scandinavă și libretele operelor scrise de Wagner însuși au fost realizate de muzicologul Alice Mavrodin. Prezentări și comentarii cu totul pertinente, unele cu totul originale, au fost susținute de compozitorul Aurel Stroe de la Mannheim, de romancierul și filozoful Ion Vianu de la Lausanne, de o întreagă pleiadă de protagoniști ai actualei serii a spectacolelor wagneriene, artiști care au acceptat dialogul cu realizatorul Irina Hasnaș, din partea redacțiilor muzicale, iar aceasta în cadrul unor
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
înțeleg că ființa lui e rănită de faptul că sub numele său e încrustată doar ipostaza de violinist. Iată cum din neglijență, nepăsare, nepricepere, dilema enesciană se perpetuează și în mormânt. Căci și-a dorit să fie (re)cunoscut drept compozitor, nu numai ca interpret. Se pare însă că posibilitatea lui de a opta, cu alte cuvinte, divina lui libertate este în continuare încălcată de diletantismul celor cu creierele colbuite, mândri vrăjmași ai memoriei și demnității spiritului, mulțumiți de a face
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
prioritatea de a face să intre în vibrație coarda care ești. Am fost de acord ca vibrația propriului eu, cu cât este mai puternică, mai tare, cu atât postulatul existențial al compoziției este mai solid motivat. într-un fel poziția compozitorului francez m-a mirat, căci Malherbe este un constructivist înrăit, un informatician al traseelor sonore, întemeind actul creației aidoma unui ritual în care softurile, programele, fișierele sunt formanți imperios necesari, de parcă ar fi personajele unui dans magic, inițiatic și, într-
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
gestului componistic, precum și de finețea alcătuirilor armonice și contrapunctice. Mi-l imaginez pe Claudy în fața ordinatorului: nemișcat și mut în așteptarea configurațiilor pe care memoria artificială le exhibă prompt, și sec, în fracțiuni de secundă. Niciodată nu se simte mai compozitor ca atunci când tace, cercetează, judecă și selectează. în acele momente, partitura pe care tocmai o elaborează devine mai sonoră și mai întinsă decât marea.
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti, de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu: ŤMomente, schițe, amintiriť". Ciudată întîlnire de sensibilități: un sonetist de secol XVIII, baroc, un clasic tată de moftangii de XIX, cu frazarea compozitorului de simfonii întrerupte și, în fine, un ascultător din XX, ispitit de un marteau sans maître pus cumva în ordine, de echilibrul ca exces. Sonatine-le consacră un stil. Stilul unui roman făcut din tăieturi de almanah, al unui film
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
Dumitru Avakian Poate părea straniu dar e adevărat, cu o jumătate de secol în urmă, sosit la București în fruntea unei delegații de compozitori sovietici, spre stupoarea unei asistențe din elita de atunci, instituționalizată, a compozitorilor de la noi, un vârstnic muzician sosit de la Moscova a emis un veritabil statement menționând că nivelul, calitatea vieții muzicale a unei colectivități, depinde în importantă măsură de numărul
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
Dumitru Avakian Poate părea straniu dar e adevărat, cu o jumătate de secol în urmă, sosit la București în fruntea unei delegații de compozitori sovietici, spre stupoarea unei asistențe din elita de atunci, instituționalizată, a compozitorilor de la noi, un vârstnic muzician sosit de la Moscova a emis un veritabil statement menționând că nivelul, calitatea vieții muzicale a unei colectivități, depinde în importantă măsură de numărul cvartetelor de coarde ce activează în spațiul muzical artistic dat. Intuiam acest
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
într-un efort continuu al autodepășirii. Grație demersurilor stăruitoare ale Institutului Cultural Român i-am putut audia pe tinerii cvartetiști britanici pentru prima oară în spațiul vieții noastre muzicale. Au prezentat un program închinat în exclusivitate creației lui Bela Bartok, compozitor pe care lumea muzicală mondială îl omagiază în acest an cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la nașterea acestui mare artist al secolului trecut, un apropiat prieten al vieții muzicale românești. Unitatea de acțiune, acordajul interior al membrilor formației
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
specifice fiecărei creații în parte, fie că este vorba de Cvartetul al 2-lea de George Enescu, de Cvartetul de Maurice Ravel sau de primele lucrări de acest gen datorate lui Gyorgy Ligeti sau, respectiv, Sofiei Gubaidulina, de lucrarea tânărului compozitor elvețian Gregorio Zanon sau de unul dintre ultimele cvartete scrise de Beethoven. Am audiat cea mai entuziasmantă versiune live, în concert, a cvartetului ravelian. Prospețimea, luminozitatea solară a sonorităților, vitalitatea cu care a fost investită evoluția muzicală cvartetistică, sunt entuziasmante
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
dovedește a fi echilibrul interior, stabilitatea acestuia. Decantările planurilor sonore se dovedesc a fi eficient formulate, determinate atent de complexitatea planurilor gândirii muzicale. Am în vedere de asemenea pătrunderea înțeleaptă a textului, a substanței ideatice a cvartetului datorat compatriotului nostru, compozitorul Lucian Mețianu. Este drept, prin natura însăși a domeniului, zona muzicii de cameră nu-i solicită pe funii prezenți îndeobște pe stadioane. Nici nu este nevoie. Se adresează celor dispuși spre aplecarea introspectivă privind pătrunderea actului muzical artistic. Tocmai din
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
Sonoro" este numele mai puțin inspirat al acestuia. Căci în spatele denominației fizice a fenomenului, valorile muzicale camerale promovate etalează consistențe spirituale de autentică atracțiozitate, lucrări de Schubert și Brahms, de asemenea, în primă audiție la noi, Cvartetul cu pian datorat compozitorului lituanian contemporan Peteris Vasks. Pentru toamnă ni se promite, printre altele, marea creație enesciană de tinerețe, anume "Octuor"-ul pentru dublu cvartet de coarde. Formație de structură variabilă, "Sonoro" este animat de strădaniile a doi bravi tineri muzicieni români, violonistul
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
elevi sau absolvenți ai instituțiilor noastre de învățământ muzical, a fost cu totul modestă. Este, poate, o dovadă a faptului că avem, în schimb, vocația atitudinii solistice exprimată în toate domeniile la nivelul de masă. Sunt dator să amintesc numele compozitorului rus la care am făcut referire, care vizitase Bucureștiul în urmă cu mai bine de o jumătate de veac. Cum se explică aprecierea specială pe care Reinhold Glier o acorda semnificațiilor valorilor muzicale camerale? La sfârșit de secol XIX, la
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
un dialog componistic purtat între personalități distincte, posibile fragmente ale aceluiași deziderat. Costin Miereanu ar fi putut însemna un început al acestui dialog. Iar dacă nu a fost să fie, asta ține și de plăcerea monologului pe care în general compozitorul român, oriunde s-ar afla, o poartă cu sine ca un viciu sau poate ca un substitut al împlinirii prin achiziționarea visului unui lucru atunci când nu dispune de mijloacele necesare dobândirii lucrului visat. Să râvnești la un început de horă
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
oriunde s-ar afla, o poartă cu sine ca un viciu sau poate ca un substitut al împlinirii prin achiziționarea visului unui lucru atunci când nu dispune de mijloacele necesare dobândirii lucrului visat. Să râvnești la un început de horă a compozitorilor români din diaspora: asta aș fi vrut să-i destăinuiesc lui Costin Miereanu. Din păcate nu ne-am (re)văzut decât preț de nici două ceasuri. Născut în 1957, Damien Charron aparține generației pestrițe, post-seriale, pentru care cuvântul de ordine
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
le trimit în conștiința, iar pe de altă parte canavaua pe care se brodează principalele manifestări ale personalității. Deficitul de individualitate se estompează astfel odată cu senzația funcționării și a reîntregirii. Damien Charron știe acest lucru. Știe și că a fi compozitor este o povară mult mai grea decât a exersa meseria de tălmăcitor al sincretismului artistic. Și va afla, sunt convins, că povara compozitorului devine cu atât mai suportabilă cu cât ea se supune mai vârtos reiterării. O reiterare de multe
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
astfel odată cu senzația funcționării și a reîntregirii. Damien Charron știe acest lucru. Știe și că a fi compozitor este o povară mult mai grea decât a exersa meseria de tălmăcitor al sincretismului artistic. Și va afla, sunt convins, că povara compozitorului devine cu atât mai suportabilă cu cât ea se supune mai vârtos reiterării. O reiterare de multe ori ameliorată. Și, uneori, chiar absolvitoare. De mult nu am mai râs cu atâta poftă. Un râs ca o supapă de siguranță a
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
obstacole tehnice anevoie de escaladat, obstacole înălțate parcă de o tristețe incomensurabilă, lucrarea fiind o reacție și, totodată, un omagiu la dispariția confratelui Gérard Grisey. De altfel, punctul ei de plecare se identifică în cadența pianului din Vortex Temporum a compozitorului prematur plecat dintre noi, cadență ce împrumută muzicii lui Hurel gestul apologetic, tranșant, deosebit de nervos, dispus în straturi tari, bolovanoase. Frazele sunt scurte, incisive, dense în evenimente, ca niște ciorchini de plumb ce atĺrnă pe tastaturile pianului și vibrafonului, și
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
virtuozității tehnice. Limite ce sunt greu de apreciat atunci când e vorba de interpreții ansamblului "Intercontemporaine": Dmitri Vassilakis (pian), Samuel Favre (percuție), Emmanuelle Ophčle (flaut), Alain Billard (clarinet), Jeanne-Marie Conquer (vioară), Christophe Desjardins (violă) și Eric-Maria Couturier (violoncel). Alături de ei orice compozitor nu poate avea decât insomnii de argint ori reverii colorate și line, prin care umblă, în vârful aripilor, îngeri cu taste, coarde, ancii și baghete miraculoase. Cu ei un creator contemporan poate simți cu adevărat că trăiește. Că e viu
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
Dan Dediu Cultura muzicală occidentală are la bază personalitatea muzicianului complet, definit prin contopirea creatorului de muzică cu interpretul. Compozitorul a fost întotdeauna interpret: el producea lucrări pe care le cânta fie singur, fie cu un grup de prieteni muzicieni, care la rândul lor erau de multe ori compozitori-interpreți. Odată cu apariția dirijorului în Baroc, fațetă mai rafinată a interpretului, compozitorul
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
Compozitorul a fost întotdeauna interpret: el producea lucrări pe care le cânta fie singur, fie cu un grup de prieteni muzicieni, care la rândul lor erau de multe ori compozitori-interpreți. Odată cu apariția dirijorului în Baroc, fațetă mai rafinată a interpretului, compozitorul se adaptează, preluând și acest rol. Cu cât înaintăm spre și în secolul 21, cu atât observăm cum compozitorii încep să piardă contactul cu actul interpretării și ethosul lui. Acest lucru declanșează marea criză a conștiinței creatoare de muzică. Desprinsă
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
prieteni muzicieni, care la rândul lor erau de multe ori compozitori-interpreți. Odată cu apariția dirijorului în Baroc, fațetă mai rafinată a interpretului, compozitorul se adaptează, preluând și acest rol. Cu cât înaintăm spre și în secolul 21, cu atât observăm cum compozitorii încep să piardă contactul cu actul interpretării și ethosul lui. Acest lucru declanșează marea criză a conștiinței creatoare de muzică. Desprinsă de actul redării și păstrată în mediul steril al unei mecanici abstracte, compoziția devine tehnologie: un fenomen elitist, lipsit
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
înnoi. Contactul cu realitatea interpretativă, cu muzica în stadiul de formare, de izbucnire din suflet, în fapt singurul mijloc care poate asigura acel influx de supraomenesc, acea sclipire care ne face nebuni pentru o clipă - este anulat cu precizie chirurgicală. Compozitorul scrie ceva și așteaptă ca interpretul să cânte ceea ce a scris. Relația se mărginește la binomul "eu scriu-tu cânți". Dar acest lucru e prea puțin. Interpretul nu e o mașină: el are propriile sale idei, vrea să fie iubit
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
asistăm în contemporaneitate la un fenomen interesant. Interpretul preia inițiativa și propune o cale de ieșire din impas. El devine creator, căci nu se mai mulțumește cu rolul pasiv al celui obligat doar să redea cu acuratețe ce a scris compozitorul. El nu e un mecanism de redare, asemenea calculatorului, ci dorește din toată inima să și simtă muzica pe care o cântă. Din acest punct de vedere, caută diverse opțiuni de a-și satisface apetitul. În căutarea sa, interpretul descoperă
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
calculatorului, ci dorește din toată inima să și simtă muzica pe care o cântă. Din acest punct de vedere, caută diverse opțiuni de a-și satisface apetitul. În căutarea sa, interpretul descoperă că sursa creativității se află în el însuși. Compozitorul nu îi mai spune mare lucru: în mare parte compozitorul de azi e lipsit de real curaj muzical și, lucrul cel mai grav, și-a pierdut viziunea. De ce? Datorită lipsei contactului cu publicul și ruperii legăturii cu muzica. Or, interpretul
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
pe care o cântă. Din acest punct de vedere, caută diverse opțiuni de a-și satisface apetitul. În căutarea sa, interpretul descoperă că sursa creativității se află în el însuși. Compozitorul nu îi mai spune mare lucru: în mare parte compozitorul de azi e lipsit de real curaj muzical și, lucrul cel mai grav, și-a pierdut viziunea. De ce? Datorită lipsei contactului cu publicul și ruperii legăturii cu muzica. Or, interpretul are nevoie de acestea două ca de aer: fără recunoașterea
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]