1,199 matches
-
posibilitatea infectării cu viruși. Chiar și cele mai bune programe realizate de programatorii unei firme trebuie observate cu mare atenție; • se vor ridica bariere fizice și logice acolo unde este posibil, pentru a stopa pătrunderea virușilor, cum ar fi folosirea comutatoarelor de protejare la scriere a dischetelor, a firewall-urilor ș.a.; • stabilirea unor standarde de control la programare și respectarea lor în orice moment. Cu toate aceste măsuri, nici un sistem nu este complet imun la viruși. De oricâtă grijă s-ar da
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
grețos. Nu se auzea nici un zgomot, absolut nici unul. Apoi ochii mi s-au obișnuit cu întunericul și am văzut ceva pe jos, în fața mea, un lucru care n-ar fi trebuit să fie acolo. M-am dat înapoi, am apăsat comutatorul cu degetul mare și am aprins lumina. Patul era desfăcut. Cineva chicotea în el. Pe pernă era cufundat un cap blond. Două brațe goale se încrucișaseră, iar mâinile care le aparțineau stăteau încleștate pe pernă ca și cum ar fi fost așezate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
oscilații. Depozitați grupat, într-un loc bine cunoscut, o rezervă specială de alimente uscate și conserve, apă de băut, o trusă de prim-ajutor, lanterne, un radio cu baterii de rezervă, utilizabile pentru 2-3 zile. Rețineți locul de amplasare a comutatoarelor, siguranțelor, robinetelor generale și locale pentru electricitate, apă și gaze, și modul de manevrare. Păstrați la îndemână o trusă cu scule adecvată. Consultați un specialist în structuri de rezistență, cu privire la starea locuinței în care domiciliați. Ce trebuie să faceți în timpul
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
a cărui durere nu știam dacă era provocată de excesul de rău sau de o prea mare bucurie. Te-am tras spre mine și chiar atunci, ca printr-o deriziune idioată și agresivă, a revenit lumina. M-am năpustit spre comutatoare - prin geamurile fără perdele, siluetele noastre ar fi fost vizibile în tot orașul. Dar magnetofonul, ascuns în spatele barului, a rămas în priză, așa că ascultam în întuneric fluxul și refluxul unui saxofon, a cărui melodie nu avea nimic agresiv. Era o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Jim Gregory decisese că mașina trebuia revizuită, atunci așa era. Clic! făcu mașina cincisprezece minute mai târziu. Zumzetul gros și continuu al motorului își schimbă tonul; mașina încetini și se opri. Craig se încruntă la tabloul de bord. Apoi acționă comutatorul principal. Era cuplat. Apăsă din nou pe accelerație. Nici un răspuns. Craig dădu din cap. Era pentru prima dată când se întâmpla așa ceva. Și încă după ce Gregory verificase motorul. Se gândi la asta puțin mai atent și, încet, fu cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că te consideră scos din circulație?" Exprimarea apăsat colocvială ține de aceeași plăcere a autopedepsirii discreditatoare. Nepotrivirea de vârstă are, așadar, o funcție triplă în roman: - mascarea complexului neputinței prin acest argument de bun-simț, cu lustru de onorabilitate; - e un comutator epic, întrerupînd orice electrizare erotică; - e un pretext de divagații și interpretare. Despre imposibilitatea unei relații erotice între parteneri de vârste diferite, Ibrăileanu se exprimă într-un articol din 1925, intitulat Idealism. Sunt ironizate "aranjamentele" scriitorilor de a-și crea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar fi bătut prin Încăpere și ar fi făcut vraiște tot ce a Întâlnit În cale. Inclusiv ar fi mișcat pereții sau, adunându-i ghemotoc, i-ar fi rostogolit În neant. În sfârșit, tot bâjbâind cu mâna, Ippolit dădu peste comutator. Era atât de bucuros, Încât scoase un sunet pe care probabil că l-a scos Cristofor Columb atunci când a descoperit America! Exagerez, desigur, dar aceasta a fost totuși senzația pe care a Încercat-o Ippolit după ce o bună bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
America! Exagerez, desigur, dar aceasta a fost totuși senzația pe care a Încercat-o Ippolit după ce o bună bucată de timp a navigat clătinându-se de-a lungul pereților, care păreau când solizi, când de consistența valurilor... Abia când deschise comutatorul realiză totuși că nu se află În dormitorul lui, ci În depozit. „Prin urmare, iar am făcut-o lată. Să vedem acum cum vom drege busuiocul“, Își spuse brigadierul, gândindu-se la strategia pe care urma s-o adopte față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el, unde am rămas? - Nu Înțeleg ce vreți să spuneți. - Am rămas la bec, exclamă musafirul. Am să Încerc să-ți spun povestea până la capăt și apoi plec. Nu mai e mult. Deci, bâjbâind cu mâinile prin Întuneric, Ippolit răsuci comutatorul. Luna aproape că-l orbi. Subotin Își Închise ochii și apoi Îi deschise, privind cu precauție În jur. Și atunci ce-i fu dat să vadă? În mijlocul Încăperii se Înălța o namilă cenușie, un șobolan imens, cât un cal, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mirosuri stătute de săpun și colonie. Nimeni nu aerisise În ultima vreme. Auzi un zgomot de apă, o ușoară mișcare Într-o cadă plină. Un lipăit. Întinse mâna Înăuntru, cu Încheietura Îndoită, alunecând pe peretele acoperit de faianță până găsi comutatorul. La lumină o văzu pe Shula Încercând să-și acopere sânii cu cârpa cu care se spăla. Cada uriașă era numai pe jumătate ocupată de trupul ei scund. Tălpile picioarelor albe, observă, triunghiul feminin negru și umflăturile albe cu inele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în 1941, imediat după aceea din nou în camera aceasta, acum la început de septembrie 1955, dar timpii nu contează. Ea mă îmbrățișă încă o dată, camera cu luminile ei stinse ne cuprindea în cenușiu, iar eu nu îndrăzneam să învârt comutatorul. „Cum ai putut să spui că nu știi dacă ai iubit vreodată cu adevărat? Dacă e așa, ce-a fost atunci, în 1941? Și tu și eu știam. Cum nu știi?” - „Mă gândeam la Ana”. - „Da, dar noi, suntem absolutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
gheretă și tocmai răsturnase ceva, o găleată sau o foaie de tablă proptită de perete. Cam așa suna zgomotul care fu urmat imediat de o Înjurătură scurtă și de lumină. Cel dinăuntru găsise În sfârșit ce se dusese să caute, comutatorul. Deci aveau posibilitatea să aprindă lumina și preferau să stea pe Întuneric. Era Încă aprilie și deci nu se temeau de țânțari; Popescu ghici ă cei doi stăteau acolo și fumau pe Întuneric pentru că asta le făcea plăcere și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ansamblul. Am observat, după litera G argintie, că erau Gucci. Era șic fără să facă vreun efort și am avut impresia că m-aș fi putut uita la ea o veșnicie. Elisa se Îndreptă spre capătul mesei și apăsă pe comutator de trei ori, Într-o succesiune rapidă. Am auzit imediat un cor de voci, anunțând În căști că o persoană foarte importantă Îi suna pe cealaltă linie și că vor reveni cu un telefon peste câteva minute. Aproape simultan, șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dacă exista vreun martor, dar, cum nu văzu pe nimeni, deschise ușa și o închise în urma lui. Mirosul îl lovi de la bun început: metalic, acid. Danny puse încet jos trusa pentru probe, scoase pistolul și pipăi peretele, în căutarea unui comutator. Degetul mare dădu peste unul și apăsă pe el brusc înainte de a-și calma nervii. Apoi se uită. Văzu o nenorocire de cameră transformată în abator. Sânge pe pereți. Dungi lungi, uriașe, inconfundabile, cu urme de scuipat exemplare, de manual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puține conexiuni. Își privi voluminosul cadran fosforescent al ceasului de mână, străduindu-se să rămână treaz. Tocmai trecuse de 3.11 când auzi cum cineva umblă la încuietoarea de la intrare. Se ridică în picioare și se trase după draperiile de lângă comutator, la un pas de ușă, cu brațul întins, degetul pe trăgaciul pistolului și mâna stângă drept reazem. Broasca cedă cu un scrâșnet metalic. Ușa se deschise. Danny aprinse lumina. Un bărbat gras, de vreo patruzeci de ani, încremeni la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu-i dai ce smântânești lui Mickey C., la schimb pentru referințele lui? Doar știi bine că ăia de la oraș îl urăsc pe Mickey! Lux se înclină în direcția troleului. Buzz o luă înainte și urcă. Doctorul apăsă pe un comutator, iar dintre cabluri săriră câteva scântei. Prinseră a se mișca încet în sus, apoi opriră pe o rampă suspendată lângă un portic cu o priveliște spectaculoasă asupra oceanului. Lux îl conduse pe Buzz printr-o serie de coridoare albe, antiseptice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de proiecție. O canapea lungă de piele stătea cu fața la ecran, un aparat de proiecție stătea pe un trepied, cam la un metru în spatele canapelei, iar în el se găsea deja o rolă de film. Danny se așeză. Claire apăsă pe comutatoare, reduse din intensitatea luminii și se cuibări lângă el, cu picioarele adunate sub tivul fustei. Ecranul se lumină și începu filmul. Un test de filmare. Fade-in în alb-negru. O blondă platinată și un mexican cu o tunsoare ca la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de o duzină de ori: animale arătoase reprezentând luna ianuarie pentru atelierele locale de taxidermie. Tânăra îi zâmbi și spuse: — Da? Danny se legitimă. — LASD. Aș dori să vorbesc cu șeful dumitale. În legătură cu ce? — În legătură cu dinții de animale. Tânăra atinse comutatorul interfonului și spuse: — E aici un polițist care dorește să vă vorbească, domnule Carmichael. Danny trecu în revistă fotografiile cu elani, lupi și bizoni. Remarcă o panteră suplă și se gândi cum ar încolți-o wolverinele, omorând-o prin pura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru a produce efecte pe care să le atribuie spiritelor; i-a vorbit despre avantajele unei constituții ușoare în încercarea de a realiza levitația mesei. Cu oarecare mândrie, a ridicat colțul unui covor, ca să-i arate sistemul de sonerii și comutatoare electrice, pe care l-a instalat pentru manifestările mai complexe. Ambalându-se asupra subiectului, femeia a schițat chiar (din fericire fără demonstrație) unele metode de reținere și producere a ectoplasmei, tehnici, care explică de ce au femeile întâietate în acest domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pâine. De acolo, călătorul se întoarce vreo sută de metri, cum scrie pe biletul pe care îl ține în mână, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO, închis pentru inventar. Străduță la dreapta, până la blocul vechi, cenușiu. Urcă până la etajul doi, bâjbâie până la comutator. Apasă, se aprinde un bec chior, da, acum își vede pașii. Nu-i decât unul, un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul, se aude soneria, dincolo de ușă. Lung, lung, lung scurt lung. Nimic, nimeni, neant. Din nou, lung lung lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
butonul, se aude soneria, dincolo de ușă. Lung, lung, lung scurt lung. Nimic, nimeni, neant. Din nou, lung lung lung scurt lung. Liniște, pustiu. Așteaptă, așteaptă răbdător să apară, în ușă, zâmbetul lui Scaraoțchi. Nici o mișcare. Un pas înapoi, apasă iarăși comutatorul. Se aprinde filamentul, se vede scara spre stradă. Pipăie prudent, coboară. Strada, magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși stația, iarăși tramvaiul. Aventuri, expedițiile cotidianului. Destul să atingi muchiile concretului ca totul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tramvai îl aruncă, nepăsător. Traversează strada, ia autobuzul până la fabrica de pâine. Coboară din autobuz, se întoarce vreo sută de metri, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO. Magazinul e închis: Inventar. Străduța cotește la dreapta. Blocul vechi, cenușiu. Etajul doi. Bâjbâie, cauta comutator, apasă. Se aprinde un filament. Un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul. Soneria sună, sunetul năvălește în apartamentul de după ușă. Nimic. Încă o dată. Așteaptă, nici o mișcare. Mai sună o dată. Pas înapoi, apasă comutatorul, se aprinde filamentul, lumina slabă, abia devezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Blocul vechi, cenușiu. Etajul doi. Bâjbâie, cauta comutator, apasă. Se aprinde un filament. Un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul. Soneria sună, sunetul năvălește în apartamentul de după ușă. Nimic. Încă o dată. Așteaptă, nici o mișcare. Mai sună o dată. Pas înapoi, apasă comutatorul, se aprinde filamentul, lumina slabă, abia devezi scara, bara metalică, acoperită cu plastic verde, murdar de atâtea mâini și tocit de vreme. Pipăie prudent, coboară, regăsește străduța, magazinul SCAMPOLO, stația de autobuz, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul. Intoarcerea din aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se îngăduie, nici nu vrem, avansăm în neștire, ca și cum am sta pe loc. Aici e un cub, o casă, o treaptă de beton, un comutator, filamentul, soneria, e vineri, ca și mâine, ca acum o sută de ani, alt veac, parcă nici n-am fost. Ușa se întredeschide sfios. Se deschide, iată, cu totul. În ramă, femeia. Privire spălăcită, cocul strâns, trupul îndesat, înclinat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
astfel vorbi, abia acum cu sinceritate, despre fantoma absentă care ne-a marcat pe amândoi. Astea erau neliniștile cu care urcam, scumpă prietenă, treaptă cu treaptă, spre acest privilegiat refugiu... Dom’ Dominic numără tacticos treptele. Ajunsese la etajul doi, la comutator. Filamentul pâlpâi, imediat se stinse, dar soneria se declanșă. Doamna Venera se mișca greu, de data asta, ocupată cu bucătăria sau cu lecturile sau cu igiena santinelei Tavi. Adolescentul Dominic își permise o nouă apăsare pe butonul soneriei. Nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]