130 matches
-
propune excerptarea metaforei nu atât sub raport informațional, cât din perspectiva funcției conative a limbajului, numită și funcție imperativ-persuasivă (R. Jakobson, 1963) sau funcție de apel (K. Buhler, 1934). Roman Jakobson aborda această funcție din perspectiva destinatarului. Caracteristica "persuasiv" a funcției conative este cu precădere cultivată în limbajul jurnalistic. Înțelegem prin funcția persuasivă capacitatea limbajului de a influența, în diferite grade - în cadrul procesului de cunoaștere/ informare - gândurile și conduita unui grup-țintă, a unor grupuri mari de oameni, într-un anumit moment. Dintr-
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
al domeniului cunoașterii abstracte. Metafora-titlu a devenit instrument logic de operare, de selectare și individualizare a informației la nivelul macrostructurii limbajelor specializate. Operația de organizare/ de reglementare a raporturilor dintre metafora-titlu și domeniu/ ramură nu poate fi realizată înafara funcției conative a celei dintâi, a "titlului", în general (L. Hoek, 1972: 291). Faptul presupune centrarea mesajului pe destinatar: denumirea generică de Cardiologie devine element individualizator, cvasiindependent al subdomeniului medical - care permite selectarea ariei de preocupări de către cercetător/ practician și care mediază
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Stati 1988: 43) se referă la suma factorilor de conținut relevanți pentru exprimarea și înțelegerea relației interlocutive. 2.2. Unitatea de analiză lingvistică a alocutivității este indicele de alocutivitate (IA). Indicii de alocutivitate se definesc ca mărci lingvistice ale funcției conative (de apel) și ale funcției fatice (de menținere a contactului între interlocutori), reprezentând dovezi ale atenției pe care interlocutorii și-o acordă unul altuia pe durata interacțiunii. 2.2.1. Alcătuiesc clase de indici de alocutivitate: vocative nominale și pronominale
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
în felul următor (glosare DEX online): "Cuvânt care exprimă un îndemn la o acțiune (comună) cu interlocutorul". Hai(de) "exprimă, în esență, necesitatea și nerăbdarea locutorului de implicare a alocutorului într-o acțiune verbală sau nonverbală" (situație în care funcția conativă și cea emotivă se suprapun). 3.2.1.2. Încadrare gramaticală Lucrările de gramatică 27 repartizează termenul hai în clasa morfologică a interjecției, clasându-l "în funcție de sursa referențială și de natura semnificației" ca interjecție propriu-zisă, alcătuită dintr-o singură componentă
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de alocutive, vezi, între altele, GALR II: 883−897, precum și (Manu) Magda (2004). 5 Pornind de la funcțiile pe care le îndeplinesc in comunicare, interjectiile au fost clasificate, în general, în următoarele categorii: − expresive: simptomatice pentru starea mentală a vorbitorului; − alocutive (conative/ fatice) direcționate către alocutor, utilizate pentru stabilirea și menținerea contactului comunicativ; cf. între altele, Thun (1989) și Wierjbicka (1992). 6 Cf. GALR I: 665. 7 S-a arătat că interjecția constituie un suport verbal în general preferat de româna vorbită
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]