325 matches
-
Viața e materia morții. Eryx Hierodula din templul Venerei nu mi-a dezvăluit temeiul Erosului. Pe atunci eram foarte tânăr și galanteria, profesată în Ars, îmi tutela experiența erotică. Femeia aceea nu a acceptat, oricât m-am străduit, să-mi conceadă niciodată abandonul simțurilor ei: asta m-a făcut să mă îndoiesc de știința amoroasă și de virilitatea mea. Poate că nu era deloc convinsă de autenticitatea inițierii mele. Acest lucru mă lăsase perplex, până-ntr-acolo încât am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Când ți se pune problema compromisului, ți se pune și cea a distingerii esențialului de inesențial. Trebuie să știi să alegi și să decizi ce e esențial, și deci nu poate sub nici un motiv face
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-l fi și amuzat în aceeași măsură. „Cam sătul de la un timp de savantlicuri, simțeam nevoia să petrec, să râd. Și așa cum m-a făcut atunci, de la amiezi până seara târziu, Gorică, l-a răscumpărat față de mine de toate păcatele”, concede la un moment dat naratorul. Nu e nevoie să mai citez și pasagiul din Craii în care Gorică Pirgu e suprapus destul de inechivoc cu Caragiale-tatăl. Dar dacă e așa, și dacă Gorică e absolvit pe motivul arătat, atunci e logic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
posibilitatea și capacitatea de a orienta procesul de elaborare a proiectului de Constituție sau îl redactează în exclusivitate. În cazul Constituțiilor concedate, nu se solicită acordul sau manifestarea reală de voință a poporului. Șeful statului (monarh/președinte) este cel care concede, acordă Constituția. Poporul nu participă efectiv la adoptarea legii fundamentale. Cele mai uzitate modalități sunt: poporul exercită această putere prin reprezentanții săi aleși (Adunarea Constituantă sau Convenție). Organismul desemnat să adopte Constituția este ales prin sufragiu universal, cu un mandat
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
diferit (stîngaci, incomplet) în care au intrat în viață. Timpul consumat cu altceva decît iubirea li se pare, acum, iremediabil pierdut; o eroare. * La capătul unei ședințe în care puteam să și plesnesc de cîteva ori, din cauza multelor enervări, se concede că sînt „corespunzător” ca redactor. Ce teribilă ofensă, după douăzeci și cinci de ani de muncă! *Mai bine de o oră, Marin Cosmescu-Delasabar mi-a vorbit (într-un fel mai animat, care m-a făcut să uit pisălogelile lui de altădată) despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de junho de 1995, do Projeto de Resoluçao No.102. de 1995, de autoria do deputado Tuninho Duarte, a Assembleia Legislativa do Estado do Rio de Janeiro, resolve, e eu, Presidente promulgo a seguinte Resoluçao de No. 059 de 1995 Concede o titulo de CIUDADAO DO ESTADO DO RIO DE JANEIRO ao Senhor Vasile Macovei, Consul Geral da Romenia no Rio de Janeiro. Art. 1 E concedido o titulo de CIUDADAO DO ESTADO DO RIO DE JANEIRO ao Senhor Vasile Macovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe care i-o încredința lui Radu Enescu pentru avantajul acestuia de a citi perfect „germana filozo- filor”. Directivele nu lasă nicio îndoială în ce privește rolul de lider al grupului care-i revine lui Ion Negoițescu. Dacă Radu Stanca pare să conceadă cu privire la o serie din obiecțiile formulate de Negoițescu referitor la articolul său despre Camil Petrescu, cu Caragiale „[...] lucrurile stau altfel !” Articolul său fusese desprins dintr-o expunere făcută echipei de actori cu care lucra la reprezentarea Nopții furtunoase. Avem aici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
numaidecât și nea- părat de anvergura lui, cât și de disponibilitatea pentru cunoașterea unei culturi văzută sub semnul minoratului. Pentru a ajunge la un acord parțial cu Radu Stanca, dar într-un sens care-i confirmă propriile idei, Ion Negoițescu concede acestuia justețea unei abordări morale, din afara operei, a conținutului amoral al comediilor lui Caragiale. La final, despărțirea de Maiorescu cu interpretarea sa „firească sufletului estetizant” devine paradigmatică. Ea reprezintă ultimul gong al acestei polemici, care relevă încer carea euphorionismului de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru că știe să vorbească într-un anumit fel, fiind tentați să atribuim capacitățile discursive celor statutare. Subtil și deseori ironic observator al fenomenului mediatic, Bourdieu identifica, printre diversele câmpuri de putere din spațiul social, si câmpul jurnalistic. Fără a-i concede o putere simbolică proprie, sociologul francez evidențiază criteriile comerciale care, prin intermediul câmpului jurnalistic, sunt impuse și celorlalte câmpuri sociale, a căror activitate nu mai poate fi astăzi eficientă în absență mediatizării. Fiind aproape de câmpul politic prin interesul de a ajunge
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
italieni), când rău (pentru continen talii nemediteraneeni). Teoriile mi se par la fel de bezmetice ca și sfaturile concrete. Cineva spune, de pildă, că a bea lapte după faza alăptării infantile (când suptul e legitim) e a face ceva contra naturii. Altcineva concede că se pot mânca sarmale, cu condiția să fie nefierte. Un mic dejun sănă tos e descris în termeni, după mine, apocaliptici: bei, la trezire, un litru și jumătate de lichid, după care înghiți patru mere, două pere, trei portocale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Părintele Lombardi rămâne deziluzionat de această tăcere a ierarhiei, efect al situației stagnante, blocată de starea de sănătate a lui Pius XII. În ultimii ani, papa Pacelli s-a retras în singurătate. Nu numește cardinali, nu are secretar de Stat. Concede mari audiențe colective și ține discursuri foarte frumoase, dar imediat după aceea se retrage în izolarea sa. Boala îi minează fizicul sa deja fragil. Cardinalul Schuster, scriindu-i lui don Calabria, îl îndeamnă «să se roage mult, foarte mult pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sărăcește de la o zi la alta”, abia cu numărul 100 acceptând că „prezintă ceva mai multă consistență”, pentru ca despre numărul 107 să recunoască fără rezerve că e „în sfârșit, un număr care se poate citi”, iar recenzând numărul 112 să conceadă că „se poate spera ceva”. I. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290527_a_291856]
-
sosit ziua când această comedie trebuie să înceteze și oamenii serioși să se pună pe muncă în tăcere. 28 decembrie 1940 Am ajuns mai departe decât ne temeam. Generalul Antonescu este copleșit de legionari. El credea că lingușindu-i și concedându-le toate onorurile, până a declara statul român de stat legionar, până a-și dezbrăca uniforma de general luptător la întregirea României Mari și a pune cămașa verde în ziua de 6 septembrie, până a admite la ceremonii svastica și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cumătru-meu de tămâie. Dar lasă asta... hai în oraș cu mine. Azi, intrând la starețul tău, am făcut o față cătrănită și turcească... am spus că-mi trebuiești tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de azi și ne-om uita
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de mine ca cumătru-meu de tămâie. Dar lasă asta... hai în oraș cu mine. Azi, intrând la starețul, am făcut o față turcească... am spus că-mi trebuiești tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă {EminescuOpVII 156} de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi și ne-om uita pe ferești la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cumătru-meu de tămâie. Dar lasă asta... hai în oraș cu mine. Azi, intrând la starețul tău, am făcut o față cătrănită și turcească... am spus că-mi trebuiești tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă, de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de az și ne-om uita
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viu nu poate fi mort... Două și cu două sunt patru... în metaforă vorbind... Se deschise ușa principală a paraclisului și intrară doi oameni, gesticulând și certîndu-se... - Dar omul nu numai că-i mort, dar nici a vrut să trăiască. - - Conced, conced... dar... ce-mi pasă, fapta e că nu e... - De vrea or nu vrea... nu vrea ori vrea... nu-ntreb eu de astea... O lumină-ncoace!... Paraclisul mic se împlu de oameni... - În metaforă vorbind, omul nu poate fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu poate fi mort... Două și cu două sunt patru... în metaforă vorbind... Se deschise ușa principală a paraclisului și intrară doi oameni, gesticulând și certîndu-se... - Dar omul nu numai că-i mort, dar nici a vrut să trăiască. - - Conced, conced... dar... ce-mi pasă, fapta e că nu e... - De vrea or nu vrea... nu vrea ori vrea... nu-ntreb eu de astea... O lumină-ncoace!... Paraclisul mic se împlu de oameni... - În metaforă vorbind, omul nu poate fi viu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de tristeță zugrăvite cu măiestrie sub umerii feței lui... Și cu toate astea... Ah! am prejudiții! Eu am prejudiții. Aide, demone... Nu este cel întîi, nu va fi cel din urmă, zise ea zâmbind c-un fel de ură... să concedem, zise ea cu vocea îmblînzită, să concedem, Cezara, că este unic în felul său. El se trezi a doua zi târziu... Era atât de obosit ca și când l-ar fi bătut măr și l-ar [fi] învelit apoi într-un cerșaf
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
feței lui... Și cu toate astea... Ah! am prejudiții! Eu am prejudiții. Aide, demone... Nu este cel întîi, nu va fi cel din urmă, zise ea zâmbind c-un fel de ură... să concedem, zise ea cu vocea îmblînzită, să concedem, Cezara, că este unic în felul său. El se trezi a doua zi târziu... Era atât de obosit ca și când l-ar fi bătut măr și l-ar [fi] învelit apoi într-un cerșaf ud și rece... Avea friguri... imagini turburi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dar înainte de - a-mi povesti de regele Tla aș dori să-mi spui ce-nțelegi sub Archaeus, al cărui nume l-ai rostit de - atâtea ori în astă sară? - Dragul meu... Ți-am vorbit de manuscriptul din sertar. Îmi vei concede cumcă toată comedia n-ar fi avut loc, cu planul ei, cu patimele ei, cu esteriorul de regi, popi, cavaleri, dame de curte, hetere etc., dacă nu era acel neînsemnat manuscript vechi de o sută de ani în fundul saltarului. Câtă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
isteție firească care prețuiau mai mult decât pretențiosul semidoctism de azi. Altfel vecinic la moșie, viața-l costa puțin, deși trăia ca un Vodă, căci, dacă cunoaște cineva mai de-aproape viața din curțile boierilor mari, acela va trebui să conceadă că ei știau a cristaliza împrejurul lor un fel de curte, compusă din boierănași sărăciți cari, slujind, își recâștigau pe-ncetul o avere din care să poată trăi fără grijă, din rude scăpătate, însă pline de deșertăciune, cari trăiau pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
divizări temporale a acesteia, deși intenția exista. Șerban Drutzu și Andrei Popovici acceptau, în 1926, că emigrarea românilor către America ar fi început „cam între anii 1888-1890”, pentru ca 11 ani mai târziu, Andrei Popovici, revenind asupra istoriei românilor americani, să conceadă că „emigrarea lor a început în ultimii ani ai secolului trecut”. Gerald J. Bobango, referindu-se la aceeași chestiune, adică emigrarea românilor, stabilea că „after 1895 Romanian peasants began to swell the ranks”, precizând apoi că „Romanians describe the period
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în general dezvoltarea vieții sociale, politice și intelectuale. Nu conștiința oamenilor le determină existența, ci existența socială e cea care le determină conștiința" (din Prefața la Critica economiei politice, 1859). În alte texte, Marx a exprimat concepții mai puțin radicale, concedînd în particular o mai mare autonomie factorilor non economici, în particular luptei politice. 3.7.2. Teorii pluraliste Concepțiile pluraliste sunt, probabil, mai realiste, dar mai puțin nuanțate și mai puțin tranșante. Ele sunt, de asemenea, mai puțin frapante și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ani, și după aceea să li se dea voie să stea împreună, iar de la împărtășirea Sfintei Taine celei bune să fie ținuți departe, și atunci, când vor arăta vreun rod de pocăință, să se așeze la locul împărtășirii”197. Văduvii - concede Vasile cel Mare în Canonul 87 pentru „a doua nuntă” - se puteau recăsători. Ei trebuiau să împlinească epitemia ce se dădea celor ce se însurau a doua oară. Dacă mai erau și în vârstă, îi aștepta o căință lungă („pocanie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]