23,096 matches
-
e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra familiei și valorilor morale. Punctul de pornire al filmului constă în două familii dezmembrate: cea a lui Jeffrey, el ocupând locul de pater familias în lipsa tatălui său, aflat în spital, și cea a lui Dorothy, separată prin forță de
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
celor imortalizate de Vermeer în unul dintre primele lui tablouri, Curtezana, pictat la douăzeci-și-patru de ani, pe o pânză de mari dimensiuni la care nu va mai reveni apoi în picturile sale ce evocă mediul domestic. O altă aluzie e concentrată în imaginea ce redă o variantă nefinisată a tabloului Femeie la fereastră, variantă ce amintește de Van Gogh. Să fie o coincidență? Redescoperirea lui Vermeer a fost inițiată tocmai în perioada post-impresionistă. Din aceste detalii nu rezultă că filmul se
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
dictat o minimală logică a culturii române și cresc din plămada inexplicabilei lor genialități), Creangă este un "livresc" intuitiv. Total dezinteresați de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e mai tot timpul cu
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
e inspirat de o piesă a lui Tennessee Williams, așa că la ce vă așteptați? În 1975 situația e diferită, mișcarea feministă era aproape de apogeu, iar schimbările privind situația femeii se derulau cu rapiditate. Hollywoodul se dovedește reacționar - filmul Vechiul Hollywood concentrează anxietatea și teama resimțite în fața acestei mișcări. Protagonista e o anti-eroină (oricum acțiunea filmului e axată pe evoluția masculului), Faye Greener (Karen Black), o starletă în căutarea succesului la Hollywood. Au mai existat femmes fatales care făceau totul pentru a
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
la o premieră. Există și aici o relație de ură între părinte și copil: deși depinde de ea, tatăl lui Faye pare să o urască, parcă prevenind astfel bieții bărbați inocenți seduși de fiica sa. E șocant că această protagonistă concentrează toate relele reproșate naturii feminine încă din Evul Mediu: lipsa rațiunii și a autocontrolului, apetența pentru manipulare, minciună, păcatele cărnii, vorbăria goală etc. Regizorul John Schlesinger (Midnight Cowboy) e departe de a fi simplist - finalul filmului încearcă să restaureze umanitatea
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
coborâtă parcă dintr-o miniatură persană, își înalță glasul, îl frânge, pe fondul emoțional al cântecelor care, întotdeauna, ne dau sentimentul convertirii cuvântului poetic în muzică. Periplul continuă și facem din nou o escală la Casa de cultură, unde se concentrează activitățile imigranților din oraș. Aici, o indiană în exil dansează pentru noi și, privind-o, revăd trupul celei ce a fost modelul lui Eugenio, Sanjukta Panigrati, care își are propriul sanctuar, ridicat de actorii înșiși lângă Odin. (Ei au clădit
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
o dată, Maigret părea mai greoi în mișcări, mai confuz. Avea un alt fel de a strînge pipa între dinți, trăgînd fumuri scurte și rare, și se uita în jur cu o expresie aproape prefăcută, dar asta pentru că, în realitate, era concentrat asupra activității sale interioare. Ceea ce însemna, pe scurt, că personajele dramei nu mai erau pentru el niște entități, pioni sau marionete, ci deveniseră oameni. Și Maigret se punea în locul acelor oameni. Se încăpățîna să se pună în locul lor. Oare ceea ce
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
se piardă din nou. Frustrant mi s-a părut faptul că nebunia ei, care e extraordinar de acut redată în romanul lui Bowles (Cerul ocrotitor, din care e inspirat filmul), e trecută cu vederea de Bertolucci, un regizor care se concentrează tocmai pe studiul de caz al personajelor în detrimentul acțiunii. Alterarea e una de pas narativ: filmul e fidel cărții cam 80% din timp, dar condensează finalul, preferând să sugereze, nu să arate. Consolarea e că autorul romanului și-a dat
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
țintă suplimentară demonizarea unor celebrități îi diminuează impactul. Ca și Cântec pentru masacru, Prin negura războiului a obținut Oscarul pentru cel mai bun documentar (2003). Mult mai puțin flamboaiant decât cel al lui Moore, filmul regizat de Errol Morris se concentrează pe figura lui Robert McNamara, secretarul apărării în administrațiile Kennedy și Johnson; evident, nu putea fi doar o biografie: se inserează în interviu materiale filmate în al doilea război mondial și în războiul din Vietnam, convorbiri telefonice între McNamara și
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
esențiale nu este o treabă ușoară, fapt recunoscut de autor într-una dintre puținele paranteze metaliterare, de cunoaștere a cărții care tocmai se scrie: Cam lung, ar zice Joanne, trebuie să știi cum să nimerești drept la țintă, să te concentrezi pe esențial, să lași la o parte amănuntele nefolositoare, să eviți digresiunile. Concentrarea pe esențial, iată o artă pe care n-o stăpînesc deloc" (p. 60). Impecabil din punct de vedere stilistic (trebuie salutat aici și meritul traducătorului în limba
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
improvizația. O anumită severitate a judecății, rostite rece și clar, speria. Dar dincolo de ea, era întotdeauna dorința de a ajuta, de a explica, de a-l învăța pe celălalt. Mioara Avram era un spirit didactic și sistematic: toate scrierile sale concentrează incredibil de multă informație într-un mod de prezentare simplu, clar, elegant. Formula "pentru toți", în cel mai înalt sens al expresiei, semnalează nu o operă de popularizare, ci voința de a sintetiza esențialul, într-o formă clasic-accesibilă. Fiecare din
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
Ea a fost cu ideea?! E o deschizătoare de drumuri, atunci. Cum s-a întâmplat? M.D.: Da, ea a fost. S-a întâmplat cu ocazia unor manevre militare din 1938, când, pentru prima dată la noi în țară, au fost concentrate patru femei aviatoare. Manevrele s-au făcut în octombrie, toamna, la Galați, pentru că se făceau către frontiera sovietică. Aviația noastră, care a participat și ea împreună cu armata terestră la aceste manevre, era împărțită în două, ca să se simuleze o bătălie
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
platitudini, clișee, metaforizări stupide, cînd nu de-a dreptul tîmpenii, despre... suflet, așa, în general. Iată doar două exemple. La 1 iulie, sub titlul Mai multă iubire, mai puțină depresie sîntem informați că: "Depresia este felul în care omul se concentrează adînc asupra propriei sale persoane și faza în care el consideră că dorințele nu-i sînt împlinite. în depresie este inevitabil sentimentul frustrării. Depresivul a avut dorințe, dar nu s-au împlinit. A avut nevoi, dar nu i-au fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
limpede că ea nu este simpla consecință a unei rețete. Spre comparație, Portretul mamei reprezintă sigur o altă etapă, o altă percepție a modelului și o preocupare mult mai evidentă pentru viața lui interioară. Realizat în cărbune, acest portret minuscul concentrează întreaga energie a observației și toată puterea de înțelegere a relației dintre trăsăturile aparente ale fizionomiei și cele inaparente ale fizionomiei morale. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive trimit viziunea acestui desen către
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
stabilește între identitatea personală și colectivă și spațiul în care ea se formează: orașul multistratificat, tentacular și în expansiune, care naște nevoi proprii, comportamente urbane distincte, presupune mobilitate socială, excluderi și permanente adaptări integrative. Deși antropologia urbană pare să se concentreze asupra psihologiei și (sub)culturilor periferiilor sociale, ea acceptă totuși faptul că marile orașe ale secolului XXI sînt în realitate formate din enclave gravitînd în paralel, în absența unui nucleu majoritar de presiune, și toate aceste grupuscule, cu dinamica lor
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
Muzeele, monumentele, probabilele sau existentele situri arheologice îi procură însă compensația estetică pentru toate dezagrementele călătoriilor "culturale". "Plăcerea de a străbate și de a pipăi cu privirea pielea lucrurilor" (Ortega y Gasset) trădează în el un senzual. Odobescu reușește să concentreze în această latură unele dintre cele mai puternice cîmpuri de forță magnetică ale spiritului său mediteranean. Felul în care descrie trupul contorsionat, crispat de plăcere al Ledei lui Michelangelo sub îmbrățișarea păsării îl transformă într-un voyeur subtil, estet pînă
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
secolul XX poate fi comparat doar cu acela al lui Frankin Delano Roosevelt (un președinte pe care Reagan l-a apreciat în tinerețea sa). Aparent detașat și neinteresat de detalii concrete, dispus să delege responsabilități, mai degrabă decît să le concentreze autocratic, Reagan a luat în serios ideologia. Lupta împotriva a ceea ce el a definit într-un celebru discurs la începutul primului său mandat prezidențial drept imperiul răului a fost ideea-cheie a Doctrinei Reagan. Pentru el, dictaturile comuniste erau absolut lipsite
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
a țării - cea mai puțin populată, de altfel. Ungurii n-au avut motive speciale să dezvolte această zonă, pentru că ochii lor au fost mereu ațintiți spre Occident. Într-acolo au construit, chiar pe vremea comunismului, autostrăzile, într-acolo și-au concentrat eforturile și afacerile. Iară noi? Păi, noi ne mândrim cu suprema realizare a celor cincisprezece ani de genială dictatură proletaro-iliesciană: cu cincizeci de kilometri de șosea spre Marea Neagră. Bravo, Gogule! Ăsta da, efort de integrare europeană! De ce să facilităm accesul
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
Yoel se retrage din Serviciile Secrete, rezistă cu obstinație la toate încercările acestora de a-l readuce în slujbă și rămîne singur între trei femei: mama, soacra și fiica lui adolescentă. în această ambianță de feminitate oarecum conflictuală, Yoel se concentrează pe înțelegerea, pe cunoașterea postumă a soției sale: încearcă să o reconstituie din amintiri, din gînduri tardive, să-i descifreze enigmele și să se cunoască pe sine, în lumina unei vieți conjugale mai mult sau mai puțin ratate. Și să
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
ea, "iertându-i greșeala". Ea însă nu e dispusă să treacă acest fapt cu vederea și se despart, fără consecințe tragice. Epifania la care mă refeream anterior e resimțită de J.R. într-o biserică și e remarcabil dramatizată; camera se concentrează într-un ritm frenetic pe detalii (din sculpturi) care arată suferința fizică. Protagonistul se rănește sărutând un crucifix, iar sângele de pe buzele lui sugerează o temporară transformare în martir. Probabil, în sinea sa, se vede ca un martir minor al
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
reîntîlnirea cu acești actori, acum proaspeți, disponibili, dispuși să se descotorosească de praf, inerții, șabloane. Este adevărat că, poate, cîțiva stropi de patimă n-ar strica să mai fie presărați în timpul reprezentației, fără atîta parcimonie. Cred, însă, că fiecare este concentrat și acordă miză reală rolurilor în care a fost distribuit. Cei mai mulți, după părerea mea, își elaborează riguros propria partitură și încarcă mai puțin tonusul spectacolului în totalitatea lui. În orice caz, mie mi se pare că s-a cîștigat aici
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
itinerarului nu este din punct de vedere moral superioară alteia. Începând să lucreze pentru a fi util patriei sale, Bolkonski vrea oare să-și răscumpere greșala mizantropiei sale anterioare? Nu. Fără autocritică. în fiecare fază a drumului, el și-a concentrat toate forțele intelectuale și morale pentru a-și alege atitudinea și el știe acest lucru. Cum ar putea, așadar, să-și reproșeze de a nu fi fost ceea ce n-ar fi putut să fie? Și așa cum nu se pot judeca
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
indirect, că "felul cum sunt satisfăcute ele șvocațiileț de produsele creativității noastre e marcat de circumstanțialitatea istorică, politică și socială." Textele sunt, așadar, clasificate conform criteriului "slab" al vocațiilor destinatarilor din epocă, iar analizele stilistice (teme, lexic, prozodie, retorică) se concentrează pe elementele de geneză, ale procesului scrierii în care creatorul urmărește conștient anumite efecte (asupra destinatarului imediat, mecanismul receptării în sincronie) sau în care, pur și simplu, dă prin hazard de formulări cu potențial estetic actual. Să prezentăm clasificările. Textele
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
public extrem de larg. Există - cel puțin în cele mai recente - un miez melodramatic, pe care regizorul îl recunoaște ca atare; după cum afirma într-un interviu, tonul filmelor e mai sumbru, comicul e prezent într-o măsură mai mică, pentru că se concentrează asupra portretizării emoțiilor. Lucrurile se complică însă, pentru că Almodovar începe un joc năucitor cu convențiile melodramei până în punctul în care abia mai distingi genul. Ilustrativ pentru această ipoteză e ultimul său lungmetraj, Proasta creștere, care sfidează orice încercare de a
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
ca și în spatele acestui interviu acordat cu mare generozitate și promptitudine - lucru rar la romancierii consacrați - se ghicește un spirit tăios și un lirism moderat de o inteligență extrem de nuanțată. LIDIA VIANU: Faci parte din două lumi deodată. Cărțile tale se concentrează asupra unor eroi care sunt dizlocați și țin de mai multe universuri simultan. Dislocarea e o trăsătură importantă a literaturii contemporane. Exilul e condiția definitorie a mileniului trei, cred. Cum suporți înstrăinarea acestui exil, emoțiile lui adesea istovitoare? TIMOTHY MO
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]