1,136 matches
-
Dictionnaire de pédagogie, 1996, p.124) În ultimele decade, conceptul de evaluare a elevilor a suferit transformări semnificative în ambianța învățământului și a procesului de învățare. Iar secolul al XX-lea a fost decisiv pentru evoluția evaluării. Pornind de la prima conceptualizare științifică a lui Tyler, urmată de cele oferite de Bloom și de contribuția lui Popham sensul practicilor evaluative s-a schimbat în intenția de a se adapta la noile cerințe educative și sociale. Definiții ale evaluării elevilor Evaluarea folosită în
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
dat unitatea de învățământ. La debutul proiectului de studiere a pieței educaționale, cecetătorul trebuie să se documenteze analizând cercetările în domeniu și să definească scopul cercetării. Definirea scopului și descrierea rezultatului ce se dorește a fi obținut este urmată de conceptualizare și alegerea metodei de cercetare. Odată definite amănunțit conceptele de studiat și selectată metoda de cercetare, urmează alegerea tehnicilor de măsurare. 4.2. Culegerea informațiilor utilizate în cercetările de marketing Pe masură ce se diversifică nevoile de educație a beneficiarilor
by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
urmează imediat celui dintâi, și de care este strâns legat, asupra căruia ne oprim acum. Dacă la primul nivel baza poziționării noastre este o situație de ordin emotiv, la al doilea nivel raportarea se face prin intermediul judecății, adică a unei conceptualizări deschise, operative și intenționale a sistemelor de cunoaștere, perfecte și unidimensionale; epistemologie pe două dimensiuni îndreptată critic spre unidimensionalitatea științei exhaustive. Nu este vorba, ca să spunem așa, doar de simpla identificare a limitei orizontale a științei, ci și a limitei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Deschiderea aglutinantă ce definea „heracliteismul” (conceptul e preluat de la Anton Dumitriu, care opunea „eleatismul” static devenirii perpetue însemnate de Heraclit) ajunge să copleșească suflul liric. Drept pentru care poetul se va orienta către proză. Impasul în care l-a adus conceptualizarea excesivă, preocuparea deosebită față de construcție, de structurarea etajată a discursului, laolaltă cu pofta de noi spații de istorie și exemplaritate au fost condițiile prime de trecere a poetului la epicul autoscopic ( Unde se odihnesc vulturii, 1987) și la reveria istorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
a apărut teoria factorială, având o metodologie mai sofisticată, ale cărei criterii răspund unei mai bune raționalități de utilizare. Această concepție se bazează pe ideea existenței unor componente intelectuale multiple, dependente sau nu una de cealaltă, care constituie ansamblul inteligenței. Conceptualizarea funcționării intelectuale printr-o singură variabilă dispare, fiind înlocuită de un ansamblu de elemente. Acest ansamblu de procese intelectuale duce la determinarea profilurilor aptitudinale specifice prin care diferă subiecții. Thurstone (1938) a definit o serie de componente intelectuale implicate în
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
școlar / factorul practic - mecanic - spațial - fizic. Această concepție în privința inteligenței a fost adoptată și de alți autori. Cattell (1963) a realizat o prezentare ierarhică diferită: a disociat factorii de ordin superior în factori elementari, realizând astfel o analiză și o conceptualizare mai sofisticată a modelelor factoriale. Adepții acestor perspective pleacă de la un punct de referință mai amplu decât cel al modelelor anterioare. În funcție de abordare - evolutivă sau calitativă - autorii sunt grupați astfel: Dezvoltarea proceselor psihice superioare este rezultatul unui proces de construcție
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
Authority, cel mai mare experiment american extrem-modernist, „strămoșul” tuturor planurilor de dezvoltare regională. Din nefericire, a trebuit să renunț la acest studiu, pentru a reduce volumul, deja mare, al acestei cărți) În sfârșit, capitolul 9 va fi o Încercare de conceptualizare a naturii cunoștințelor practice și de prezentare a acestora În contrast cu cunoștințele mai formale, deductive, de natură epistemică. Termenul mētis, care provine din greaca veche și desemnează cunoștințele dobândite numai În urma experienței practice, oferă un Înveliș lingvistic util și cuprinzător pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În Încercarea de a Înțelege de ce acțiunile extrem-moderniste autoritare au un așa potențial distructiv. Ceea ce se ignoră - și adesea se elimină - sunt tocmai competențele practice de la baza oricărei activități complexe. În acest capitol, scopul pe care mi-l propun este conceptualizarea acestor competențe, numite fie know-how (savoir-faire ou arts de faire), bun simț, experiență, talent sau mētis. Care sunt aceste competențe? Cum sunt ele create, dezvoltate și Întreținute? Care este relația lor cu cunoașterea epistemică formală? Sper să dovedesc că multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
prin conturarea modelului interdisciplinar și multidisciplinar, capabil, după cum remarca fizicianul român Basarab Nicolescu, să suplinească pe un Pico de la Mirandola imposibil de imaginat ca model funcțional în zilele noastre. În cartea sa, Theodor Codreanu consideră că un pas decisiv în conceptualizarea transmodernismului, adică a noii paradigme a secolului XXI s-a făcut prin organizarea în 2-7 noiembrie 1994, la Convento da Arrabida, în Portugalia, a Primului Congres al Transdisciplinarității, întru comemorarea marelui savant Ștefan Lupașcu. Congresul a elaborat un document revoluționar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
curriculare, în scopul facilitării aprofundării fiecărui domeniu în parte; dimensiune consistentă acordată achizițiilor tehnologice; dezvoltarea de valori și atitudini care vizează impactul domeniilor Stiinte și Tehnologie asupra problemelor practice specifice vieții sociale cotidiene. Ce este un concept? Termenii “concept” și “conceptualizare” sunt utilizați în didactică fără a dispune de o definiție unanim acceptată. Ne putem întreba ce distincție este între concept, idee, noțiune, opinie, temă, teorie, categorie? Fiecare dintre ele reliefează o anumită sinonimie parțială, într un context care este variabil
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
situații sau fapte particulare; “*” o imagine mentală, formată prin generalizare; “*” o noțiune generală, în jurul căreia se dezvoltă ideile. Câteva concepte frecvent folosite în științele naturii și în tehnologie sunt: forță, greutate, atom, reacție, specie, evoluție, produs, material. Cum se realizează conceptualizarea? Conceptualizarea este reprezentarea mentală pe care fiecare persoană și-o formează asupra unui ansamblu de concepte, asupra unei teorii, asupra unui domeniu de cunoaștere etc. Conceptualizarea presupune înțelegerea relațiilor dintre concepte în cadrul contextului vizat. Piaget gândește conceptualizarea prin intermediul ,,interacțiunii active
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
sau fapte particulare; “*” o imagine mentală, formată prin generalizare; “*” o noțiune generală, în jurul căreia se dezvoltă ideile. Câteva concepte frecvent folosite în științele naturii și în tehnologie sunt: forță, greutate, atom, reacție, specie, evoluție, produs, material. Cum se realizează conceptualizarea? Conceptualizarea este reprezentarea mentală pe care fiecare persoană și-o formează asupra unui ansamblu de concepte, asupra unei teorii, asupra unui domeniu de cunoaștere etc. Conceptualizarea presupune înțelegerea relațiilor dintre concepte în cadrul contextului vizat. Piaget gândește conceptualizarea prin intermediul ,,interacțiunii active cu
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
în tehnologie sunt: forță, greutate, atom, reacție, specie, evoluție, produs, material. Cum se realizează conceptualizarea? Conceptualizarea este reprezentarea mentală pe care fiecare persoană și-o formează asupra unui ansamblu de concepte, asupra unei teorii, asupra unui domeniu de cunoaștere etc. Conceptualizarea presupune înțelegerea relațiilor dintre concepte în cadrul contextului vizat. Piaget gândește conceptualizarea prin intermediul ,,interacțiunii active cu mediul”. Această interacțiune cu mediul implică asimilare (adăugare de noi experiențe și de reflectare a acestora în planul gândirii, fără schimbarea perspectivei) și acomodare (modificarea
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
Cum se realizează conceptualizarea? Conceptualizarea este reprezentarea mentală pe care fiecare persoană și-o formează asupra unui ansamblu de concepte, asupra unei teorii, asupra unui domeniu de cunoaștere etc. Conceptualizarea presupune înțelegerea relațiilor dintre concepte în cadrul contextului vizat. Piaget gândește conceptualizarea prin intermediul ,,interacțiunii active cu mediul”. Această interacțiune cu mediul implică asimilare (adăugare de noi experiențe și de reflectare a acestora în planul gândirii, fără schimbarea perspectivei) și acomodare (modificarea punctelor de vedere, astfel încât să poată fi explicate atât situațiile anterioare
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
simplu care descrie ciclul învățării - felul cum experiența este transformată în concepte care, al rândul lor, sunt folosite ca ghidaje în crearea unei noi situații de experimentare. Învățarea este concepută ca un ciclu cu patru stadii: experiența concretă, observația reflexivă, conceptualizarea abstractă, experimentarea activă. Inițial, cel care învață trăiește o experiență concretă pe baza căreia face observații și asupra căreia reflectează. Aceste observații permit conceptualizări abstracte care produc generalizări sau principii. Folosind aceste generalizări, cel care învață poate fi implicat în
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
situații de experimentare. Învățarea este concepută ca un ciclu cu patru stadii: experiența concretă, observația reflexivă, conceptualizarea abstractă, experimentarea activă. Inițial, cel care învață trăiește o experiență concretă pe baza căreia face observații și asupra căreia reflectează. Aceste observații permit conceptualizări abstracte care produc generalizări sau principii. Folosind aceste generalizări, cel care învață poate fi implicat în experimentarea activă care generează o experiență concretă de nivel superior. Aceste patru elemente formează esența unei spirale a învățării care poate fi inițiată de
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
învățare propus de Kolb există patru tipuri: divergent, asimilator, convergent și adaptativ (acomodativ). Stilul divergent pune stăpânire pe o experiență de învățare prin metode concrete și transformând-o prin observații reflexive (gândite). Stilul asimilator pune stăpânire pe o experiență prin conceptualizare abstractă pe care o transformă prin observare reflexivă. Stilul convergent câștigă experiență prin conceptualizare abstractă pe care o transformă prin experimentare activă. Stilul adaptativ dobândește experiența de învățare prin metode concrete și o transformă prin experimentare activă. (Kolb, 1981). Inventarul
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
divergent pune stăpânire pe o experiență de învățare prin metode concrete și transformând-o prin observații reflexive (gândite). Stilul asimilator pune stăpânire pe o experiență prin conceptualizare abstractă pe care o transformă prin observare reflexivă. Stilul convergent câștigă experiență prin conceptualizare abstractă pe care o transformă prin experimentare activă. Stilul adaptativ dobândește experiența de învățare prin metode concrete și o transformă prin experimentare activă. (Kolb, 1981). Inventarul stilurilor de învățare descrie modul în care cineva învață și abordează ideile sau situațiile
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
mod activ, după ce o percep în manieră abstractă. O întrebare fundamentală a acestui tip de învățare este cum? Ei sunt oamenii care fac și sunt interesați de proceduri. Demonstrază o puternică preferință pentru „a încerca de dragul încercării” care Experiențe trăire Conceptualizare (abstractizare) Stilul acomodativ Stilul divergent Stilul convergent Stilul asimilator Experimentare activă (aplicare la situații noi) Observarea pasivă (reflectarea) îi conduce la înțelegerea conceptelor. Au nevoie de învățare concretă, de experimente - învață cel mai bine prin manipulare, activități manuale sau kinestezice
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
auditoriu. Viziunea incluziunii școlare reprezintă o schimbare paradigmatică și o provocare pe termen mediu și lung, adresată educației școlare pe tot globul. Dacă pentru unele țări schimbarea a Început de mai mult timp (și nu a fost neapărat legată de conceptualizarea - relativ recentă - a acestei idei) altele sunt abia la Început. Incluziunea În educație nu se poate realiza doar prin legi sau decizii administrative. Ar fi utopic să credem că un Întreg sistem educațional poate deveni pur și simplu incluziv peste
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Loredana - Alina MOATĂR, Ion MOATĂR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2137]
-
cineva ne-ar întreba ce vrea să însemne, cred că ne-am opinti nițel. De obicei ne place să spunem că explicația ne stă pe vărful limbii, adică plutește pe undeva prin oceanul minții, însă, imediat ce se apropie de plasele conceptualizării, este absorbită de o misterioasă forță ce sălășluiește în centrul de unde a plecat. Evident, dacă lăsăm la o parte artificiile literare de genul „e un fapt demn de a fi menționat” etc., ne dăm seama că acest concept, „demnitatea”, se
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
metafore, rețelele sociale sunt conceptualizate sub forma unor sisteme de țevi prin care circulă diverse tipuri de resurse (de exemplu, informații, viruși, bani, sfaturi etc.). Această metaforă corespunde modelului teoretic al fluxului resurselor (network flow model). A doua metaforă propune conceptualizarea rețelelor sociale sub forma unor construcții arhitecturale (the network architecture) în care elementele componente sunt legăturile sociale, aflate într-o stare de interdependență. Această metaforă corespunde modelului teoretic arhitectural (the network architecture model) care pune accentul pe explicarea structurilor sociale
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
îl poate sancționa pe M (de exemplu, sabotaj, grevă, demisie, bârfă etc.) dacă acesta nu își respectă responsabilitățile asumate. 4.2.1.1. Modele de definire a actorilor sociali Analiza structurilor de schimb implică anumite asumpții teoretice cu privire la modul de conceptualizare a participanților la schimb. Astfel, există cel puțin două modele de predefinire a actorilor ce compun o rețea de schimb. Un prim model de conceptualizare a actorilor din rețelele de schimb este cel al actorilor raționali. În acest model, într-
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
definire a actorilor sociali Analiza structurilor de schimb implică anumite asumpții teoretice cu privire la modul de conceptualizare a participanților la schimb. Astfel, există cel puțin două modele de predefinire a actorilor ce compun o rețea de schimb. Un prim model de conceptualizare a actorilor din rețelele de schimb este cel al actorilor raționali. În acest model, într-o rețea de schimb actorii compară, pe baza informației disponibile (inclusiv rezultatele schimburilor trecute), beneficiile și costurile potențiale ce corespund fiecăreia dintre alternativele de schimb
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
în cadrul teoriilor care analizează rețelele compuse din relații de schimb negociat (de exemplu, teoria schimbului în rețea - Markovsky et al., 1988; teoria valorii așteptate - Friedkin, 1993; teoria cooperării în rețelele de schimb - Bienenstock și Bonacich, 1993). Al doilea model de conceptualizare a actorilor din rețelele de schimb social este cel al învățării. În acest model, actorii unei rețele de schimb iau decizii doar pe baza consecințelor deciziilor luate anterior, atunci când beneficiile/câștigurile potențiale presupun un nivel înalt de incertitudine. Acest model
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]