3,524 matches
-
de la Buzău Centrul de cultură al municipiului Buzău editează lunar o revistă de 16 pagini, CARNET LITERAR, concepută după normele gazetăriei moderne, cu texte scurte, bine scrise, ilustrate și machetate, acoperind variate domenii culturale. Cu nesemnificative excepții, revista nu face concesii "patriotismului local", astfel încît e o lectură interesantă pentru toți cititorii de limbă română. În casetă redacționala a celor două numere pe care le-am primit figurează doar Corneliu Ștefan și Sabin Orcan (nr.6) sau acesta din urmă singur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
de teatru. Așadar, un an complex, cu inițiative, cu spectacole variate, semnate de importanții noștri regizori, cu scenografii extrem de rafinate, cu vedete, un an nici mai greu, nici mai ușor decît alții și, de ce nu, un an al toleranței, al concesiilor din dragoste de teatru. Simțim încă nevoia unor ierarhii corecte, a demitizărilor, a respectului față de valoare și a sancționării mediocrității, a dialogului, calm, deschis, constructiv. Îmi doresc pentru anul acesta un exercițiu al comunicării, să reînvățăm să transformăm monologul în
A mai trecut un an by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18199_a_19524]
-
pentru "curajul" său politic". Însă cele mai multe adnotări privesc, firește, situația din țară. Starea de spirit e decepția, care face uz frecvent de un verb vitriolant: Nimic îmbucurător nu se anunță sub semnul sumbru al "revoluției culturale". Maimuțărim acum maoismul. Ieri concesii degradante rușilor, azi concesii chinezilor, nu mai puțin degradante - și totul pentru ca noua aristocrație a politicienilor și birocraților să-și apere poziția. Se clatină șandramaua" dar nu se dărîmă, căci mereu e proptită de cineva din afară. Sîntem niște "șmecheri
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
Însă cele mai multe adnotări privesc, firește, situația din țară. Starea de spirit e decepția, care face uz frecvent de un verb vitriolant: Nimic îmbucurător nu se anunță sub semnul sumbru al "revoluției culturale". Maimuțărim acum maoismul. Ieri concesii degradante rușilor, azi concesii chinezilor, nu mai puțin degradante - și totul pentru ca noua aristocrație a politicienilor și birocraților să-și apere poziția. Se clatină șandramaua" dar nu se dărîmă, căci mereu e proptită de cineva din afară. Sîntem niște "șmecheri" de soi, dar într-
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
lui Paul Goma, pentru Marin Sorescu poporul se confunda cu partidul, iar adevărul și dreptatea cu lozincile agresive ale aceluiași partid". Sau: "Nichita Stănescu a început să fie "contestat" atunci cînd, părăsindu-și tărîmul preocupărilor lui poetice, a făcut puterii concesii grave - deoarece poetul "necuvintelor" și-a folosit cuvîntul întru proslăvirea "erei Ceaușescu". Mai mult, același Nichita Stănescu necălcînd în redacția de unde își lua leafa decît pentru a și-o încasa, îndemna - de data aceasta în proză - pe colegii lui scriitori
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
spre a se documenta asupra înfăptuirilor grandioase ale regimului". Sau: "Vorbind despre Delirul lui Marin Preda, Mihai Ungheanu delirează de admirație. De ce? Fiindcă în Delirul - primit cu rezerve de o parte a criticii - Marin Preda a făcut cea mai mare concesie puterii: a evocat pe adolescentul Nicolae Ceaușescu, prevestindu-i, la modul romanesc, destinul excepțional". Nu mai e nevoie a sublinia cît de gingașă e chestiunea atribuirii unui "mare caracter", a unei "exemplarități de conștiință" unora din scriitorii menționați, indiscutabil de
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
ulterior, printr-o dibace expansiune, al "umanismului socialist, a întîmpinat cea mai dîrză ripostă din partea celui ce, aidoma Sisifului camusian, ar fi putut declara: "eu deplîng fără să absolv, înțeleg fără să iert". Deoarece pripita absolvire ar fi însemnat o concesie făcută Răului celui mai primejdios, de natură spirituală, care e concesia axiologică. Nu ne putem, în unele momente, desprinde de gîndul că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
mai dîrză ripostă din partea celui ce, aidoma Sisifului camusian, ar fi putut declara: "eu deplîng fără să absolv, înțeleg fără să iert". Deoarece pripita absolvire ar fi însemnat o concesie făcută Răului celui mai primejdios, de natură spirituală, care e concesia axiologică. Nu ne putem, în unele momente, desprinde de gîndul că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-o durată indeterminată. Unele din ele dobîndesc un ton vaticinar. Într-
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
la acordul ultim, simultan cu genericul de final. Tocmai atunci cînd, după petrecerea de celebrare a victoriei, se părea că s-a reușit o reconciliere generală: între mamă (Ann-Margret superbă epavă plutind în aburii alcoolului ingurgitat) și fiica dispusă la concesii față de administrație, față de jucători, vedete mari și mici - căpitanul, un Dennis Quaid supraponderal fragil; anonimul de culoare propulsat în linia de atac, individualist acerb, Jamie Fox autor și al propriului videoclip muzical; coordonatorul apărării Lawrence Taylor; strategul promovat Aaron Eckhart
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
fără mare bătaie de cap: ar fi suficient să renunțăm la ierarhia oficială și să adoptăm ierarhia neoficială. Din nefericire, ierarhia oficială nu este complet mincinoasă, iar ierarhia neoficială nu este întrutotul corectă. Unii scriitori importanți, care au făcut anumite concesii ideologice sau au reușit, cu abilitate, să rămână în relații bune cu autoritățile, fără să-și schimbe modul de-a scrie, au fost recunoscuți ca scriitori importanți de regimul comunist. Ar fi o greșeală să li se nege valoarea numai
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
acceptă să devină membru al CC al PCR începe să scrie din ce în ce mai prost, în timp ce altul, care trăiește ca un ascet, are tot mai multă inspirație. Nimic mai fals. Există o singură situație în care un scriitor talentat plătește ca scriitor concesia făcută: atunci când își transformă propriul scris într-un instrument propagandistic. Textele respective nu au nici o șansă să mai prezinte interes ca literatură. Dacă G. Călinescu i-ar fi primit în propria lui casă pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și tovarășii lui să
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
le-nțepi cu vîrful unui ac/ Cărînd pe rînd baloanele de spumă/ În lacrimi grele iarăși se prefac." Tot atît de lucidă e aprecierea că Balada chiriașului grăbit ar fi emblematică pentru opera și personalitatea poetului. A făcut și multe concesii gustului minor, ca în aceste catrene: "Greu mi-i, dragă, fără tine/ Și te chem de atîtea ori, -/ Nu din zori și pînă-n sară/ Cît din sară pînă-n zori". Sau: N-o să mai iubesc, zisese/ Biata-mi inimă naivă,/ Dar
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
văzîndu-te pe tine,/ A căzut în recidivă". Și sînt și alte bucăți, și mai coborîte estetic,cum sînt cele semnate Guță Popîndău. Era, desigur nu fără motiv, considerat un poet de amuzament. Și asta, desigur, din nou, datorită prea multor concesii făcute gustului public, deși, prin unele poezii de acest fel (de exemplu Acceleratul) a pătruns în manualele școlare încă în 1930. Sau cunoscuta Cioara: "Cu alura interlopă/ Ca un muzician în frac,/ Curioasă ca un popă/ Și smolită ca un
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
lui Lovinescu a îndoliat pentru multă vreme literatura română, iar "zorii fericiți" au rămas timp încremenit. Pe de o parte, cerchiștii au încercat să se înscrie, oarecum, în orientarea preponderent filosofică a revistei, iar pe de altă parte, Blaga face concesia de a le publica și comentarii, recenzii, note pe probleme de literatură. Neîntrerupta legătură cu Blaga și chiar susținerea tacită, după cum îi era natura, se confirmă în colaborarea gânditorului la "Revista Cercului" (Nr. 2, 1945) cu aforisme și însemnări, un
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
cinematografice - deci a fost normal ca el să delecteze și să placă tuturor : juriu, presă, public. în schimb, Hi,Tereska (Polonia, regia Robert Glinski) nu a putut "să placă" - el a "deranjat" prin prezentarea lipsită de orice menajamente și de concesii a unei adolescențe debusolate, crescută în promiscuitate, "la umbra blocurilor-ghetou socialiste", cu frustrări de toate genurile (sociale, financiare, sexuale, afective) care duc la delincvență, violență, crimă. Un film rece, eliptic, cu o cromatică înecată în gri-cenușiu, cu o regie "absentă
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
apropie pe membrii acestuia. Cu totul altfel stau lucrurile pentru o școală, unde există "adevărate centre de reflecție sau de creație, chiar atunci cînd între reprezentanții lor nu există alte legături decît cele geografice". Generațiile sînt, în marea majoritate, simple concesii făcute denumirilor consacrate, conceptul de generație artistică e aproape inexistent. Dicționarul este în același timp o explorare geografică. Ponderea diferită a țărilor ne face să ne privim folosind motivul străinului. îl descoperim pe Brâncuși suprarealist căutîndu-l fără succes pe Naum
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
la inițiativa catedrei Comunicare Audiovizuală condusă de prof. univ. dr. Manuela Cernat, apariția revistei festivalului editată în dublă formulă, pe Internet și pe hîrtie o contribuție considerabilă: confesiuni de creație, declarații de intenții, interviuri, chestionare, opinii severe, sugestii prețioase. Prin concesia făcută senzaționalului, tema propusă pentru Clubul CineMAiubit - "De la Alexandru Tatos la Adrian Copilul, Minune" - pare din star neinspirată. Fiindcă am preferat să urmăresc proiecțiile, din cauza suprapunerilor din program, n-am putut urmări dezbaterile din foaierul Cinematografului "Studio", pus la dispoziție
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
de la un înalt reprezentant al diplomației românești. Le-am replicat prietenilor americani de la care dețin informația: Dacă e adevărat, însemană că iar faceți o mare gafă politică. N-o să treacă nici un an până când o să vă smulgeți părul din cap pentru concesiile inutile făcute acum rușilor. N-aveți nici un drept să ne cereți nouă să înghițim mizeriile "Marelui Frate", să uităm și de pactul Molotov-Ribbentrop și de tezaur numai pentru că voi vreți să cumpărați liniștea în zonă plătind cât mai puțin, dacă
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
se zbat, defel sub zodia ,,caracterului" și a ,,dezinteresării", pentru onoruri și mandate de conducere, uneori chiar forțînd prevederile legale (bunăoară Legea de funcționare a Academiei), putem constata fără greutate. E drept că ,,apolitismul" și ,,echidistanța" reprezintă un soi de concesii făcute ethosului lovinescian, dar factura lor fariseică nu ne-ar putea înșela. Căci sub amăgitoarea lor scoarță se află voracitatea ,,unei dorințe de parvenire", sumbrețea unui ,,politicianism fără frînă morală", altfel spus tocmai anularea mesajului etic al lui E. Lovinescu
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
Papu și după ei, pînă azi? În orice caz, ei n-au scris doar romane sau poezii, spețe ce-l oripilează pe dl Marino! Ce-au făcut filosofii și sociologii noștri? Pe de altă parte, părînd a face, totuși, o concesie în privința existenței pe sol indigen a ideilor (că de n-ar fi, nu s-ar povesti!), dl Marino denunță o deturnare a lor personală, un destin simpatetic...inevitabil: "În România idiosincrasiile personale sînt mult mai puternice decît ideile, decît adeziunile
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
zilei, cu confesorul) - însă rămîne pînă la sfîrșit senzația că, dincolo de datele comunicabile, drama are dimensiuni interioare care nu pot fi elucidate în afară. Iubirea e trăită ca un drept și ca o datorie în ordinea armonizării interioare, ca o concesie unică făcută sieși de Anna, într-o lume care perpetuu cere ceva de la ea - iar consecințele sociale, ca efecte colaterale care nu pot murdări trăirea cu regret, indiferent ce formă torturantă ar îmbrăca. Relația care se stabilește între Anna și
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
iarăși am fost trecut cu vederea. Dincolo de toate, zeci de ani am trăit pentru alții, stăpînit de dorința de a fi util. Am scris cu gîndul la alții, mereu și mereu la alții, atent, firește, să nu fac o singură concesie în ce privește calitatea. Cel puțin așa cred și așa îmi văd acum romanele. Într-o zi, însă, va trebui să-mi răspund la o întrebare care mă chinuie: dacă a meritat războiul nebunesc cu cenzura, cu securitatea, dacă au avut vreun
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
prompte. Iar acea expoziție, atît de precară conceptual și de confuză muzeografic, plasată prohibit și abuziv sub autoritatea lui Apostu, mai degrabă decît să invoce acea perspectivă gravă a deturnărilor de energii, solicita un răspuns imediat și o anulare fără concesii. Și acest lucru s-a făcut recent, pe pragul dintre milenii, la Galeriile Etaj 3/4, prin grija lui Mihai Oroveanu, de departe cel mai îndreptățit profesional și moral să ofere o imagine complexă și o lectură profundă a operei
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
este nici singură și nici ultima: niște Mocani din 1915, un Țăran la arăt din 1910, un Prînz pe cîmp, toamna, din 1915, niște Țărani în barca tot din 1915 etc. îi țin serios companie și se încununează, fără nici o concesie în epoca, pentru ca totul era deja rezolvat de vreo patruzeci de ani, cu Semnarea unui Apel al Păcii la o gospodărie agricolă colectivă din 1952. Ceea ce ridică aici serioase semne de întrebare, nu este faptul că aceste subiecte ar putea
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
inedit, ci un conflict interesant între discurs și modul în care e făcut public. Filosoful își exprimă nemulțumirea în legătură cu agresivitatea progresului tehnic și, în același timp, profită de calea undelor pentru a ajunge la urechile "alienate" ale contemporanilor săi. Singura concesie apare la nivel tematic - autorul profită de diverse ocazii pentru a trata sau subiecte preferate, sau subiecte inedite într-o manieră binecunoscută. Cele mai interesante sînt cele din ultima categorie. Observațiile fine legate de banalul cotidian amintesc de rîndurile împotriva
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]