5,487 matches
-
dar îi va fi totodată refuzată autoritatea de a domina viziunea personajelor. Istoria e la fel de insolita că orice altă trăsătură a realului. Cea oficială este cooptata în actul independent al povestirii atît că realitate, cît și ca discurs: "hai să conchidem împreună cu ditamai istoricii că sîntem la începutul anilor cincizeci, că noii orînduiri i se potrivesc temeinic alea, cum draci le zice? zodiile..." Istoria reală se regăsește în obsesia frontierei, deosebit de puternică pe malurile Mureșului, dar Occidentul este perceput mediat, relativizat
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
politic și social, din care rezultă basmul - din păcate adevărat și nicidecum în illo tempore - al înfruntării dintre "absurdity" și "underground culture". În continuare, o caracterizare general-valabilă a poeziei prezente în această antologie folosește termenii-cheie "realitate" și "biografie". Se pooate conchide, pentru atenuarea frustrărilor, ca antologia s-ar fi putut numi "Romanian Poets of Biography and Reality în the ^80s and ^90s" - asta pentru cei care nu văd aici un pleonasm. Pentru că, mai ales în ceea ce privește literatura de dupa ^90 o asemenea drastică
O antologie internatională by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17745_a_19070]
-
urmă observa, în noiembrie 1959, ca "răscoală ungurilor din 1956 a dovedit lumii întregi unde se plasa lumea liberă, ce avem de așteptat și ce este în fața noastră!... Odată cu înăbușirea ei fu înăbușita și ultima noastră licărire de speranță." Și conchidea totuși: "Trebuie să nu pierdem speranța, nu trebuie să pierdem curajul și trebuie să continuăm lupta. Trebuie să strigam peste tot suferințele și nedreptatea ce suferă zilnic națiunea noastră". Știrile venite din țară erau necontenit difuzate și comentate. În ianuarie
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
temporal. După ce parcurge argumentele pro și contra periodizării - subliniind că nu este posibilă o suprapunere cronologică cu predominantă esteticii manieriste din alte domenii ale artei ci sunt doar preluări de elemente tehnice și de limbaj, de atitudini creatoare punctuale - ea conchide că "o perioadă manierista nu poate fi fixată în muzică" (p. 53) și că implicațiile sale caracterizează "doar parțial pe unii compozitori din Cinquecento". Analiza densă, argumentata a întregii epoci este interesantă dar cred ca ar câștiga dintr-o ordonare
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
lui Iacob Negruzzi, ci a tatălui său. Dar de nu ar fi fost această realitate e probabil că nu s-ar fi putut apropia de T. Maiorescu, acceptîndu-i opiniile, participînd la constituirea Junimii și la apariția Convorbirilor literare. Destinul, să conchid, a fost, și de această dată, bun cu Iacob Negruzzi. A devenit repede, atunci, în epoca aurorală a învățămîntului universitar de la noi, profesor universitar și și-a exercitat această funcțiune nu numai la Iași, ci și, după strămutarea sa din
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
lor e încă prezentă în mințile oamenilor la acest sfîrșit de mileniu." Cristian Crisbășan, într-un articol cu titlu ireproductibil, bate senin aceeași potecă: "Masturbarea la bărbați nu e decît răzbunarea tandră a femeii din noi." Cornel Gologan (După 89) conchide profetic: "sexul de unul singur viitor de aur are". Pe o linie convergentă se înscrie Jean-Lorin Sterian (Examenele sexului oral): "Marea întrebare despre sexul oral nu este dacă ar trebui să-l faceți, ci cînd ar trebui să-l faceți
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
Eminescu și Maiorescu făceau parte), expulzarea directorului francez de la L'Independance roumaine, expulzarea lui Zamfir Arbore și expedierea de urgență la Viena a imprudentului Petre Grădișteanu etc. "Noi pornim de la premisa că rațiuni superioare de stat au cerut..." toate acestea, conchide dl Georgescu (p. 26). Despre ce rațiuni e vorba? Despre apropiata semnare a tratatului cu Austria și Germania, ținut secret pînă și pentru clasa politică și indicînd o reorientare a politicii românești. La ce concluzie vrea să ne ducă dl
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
care și-a avut epoca sa de glorie, se estompează fatal, deși își păstrează unele atuuri incontestabile. Și va apărea, în viitorul îndepărtat sau mai apropiat, și ideea unei limbi comune indispensabilă (va fi ea engleza, azi deja practicată?). Autorul conchide inteligent că viitorul previzibil este acela al unor "națiuni "atenuate", prin extirparea factorilor susceptibili de a genera intoleranță și conflict, dar totuși națiuni distincte. Europa este încă un ideal, națiunea o prezență efectivă". Repet, concluzie inteligentă și rezonabilă, la capătul
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
în '59, cu o întîrziere de doi ani față de producție... "Într-o fază de ruptură, în care surpriza noutăților e atît de mare încît Aventura lui Antonioni e fluierat de festivaliștii de la Cannes - un decalaj de 2-3 ani contează enorm", conchide autorul. Acest "decalaj" avea să planeze, și el, ca un blestem, peste o întreagă istorie... O istorie care - dincolo de cele cîteva filme ale ei "învecinate cu desăvîrșirea" - poate fi citită ca o istorie a șanselor pierdute și a capetelor de
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
se poate constitui în piesa de teatru.(...) Trebuie să recunoaștem că noi, dramaturgii români contemporani, cădem adeseori din planul de dramă în planul de poveste, înșirînd boabe de mătănii independente, interschimbabile și căzătoare, piesa de teatru fiind cu totul altceva", conchide Dumitru Solomon. Piesa lui Ion Mircea, poet al generației ^70, membru fondator al grupării și publicației Echinox, redactor-șef al revistei Transilvania din Sibiu, eseist, traducător, mă face să descopăr existența unui nou, posibil dramaturg.Nu am mai citit nimic
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
circ;ntîmplător, cum o să vedeți. Bloom se referă la cele patru însușiri fundamentale ale jocului remarcate de Johan Huizinga în Homo ludens: liber, dezinteresat, limitat în timp și spațiu și ordonat. Toate aceste calități se verifică în cazul cavalerului rătăcitor...", conchide Bloom. Oare? Prima însușire se verifică, fără doar și poate: nimeni nu-l obligă pe Quijano să devină Quijote. Inițiativa îi aparține în întregime. Singură remarcă ce s-ar impune, pentru acuratețea aprecierilor, este ca, deși nu e propriu-zis silit
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
că Spiritul Absolut în sistemul lui Hegel". Nu se sfiește să afirme, afin cu ideologia legionara (sic!), ca "Nu oricine e la înălțimea suferinței pe care o indura. Nu oricine e vrednic de tragedia pe care o trăiește" pentru a conchide: "Opera, ca și moartea, preface viața în destin. Opera are caracter soteriologic". Este ceea ce mă face să cred (bănuisem încă din Jurnal o asemenea "criză") că N. Steinhardt pare a fi încercat o dublă salvare: a sufletului, prin religia pe
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
esențială a conceptului de "monument": el nu oferă pur și simplu o informație neutră, ci produce o amintire, marchează așadar un conținut viu, însuflețit cîndva, care nu ar putea fi perceptibil decît în măsura în care îl redescoperim sau îi păstrăm viața. Astfel, conchide autoarea, numim îndeobște monument orice artefact construit de o comunitate în scopul comemorării unui eveniment, individ, credința, riț, practic orice. În subsidiar însă, ceea ce presupune această etimologie este și ideea de versatilitate a monumentului, faptul că nu orice obiect construit
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
prea mult și finalul își pierde din forța. Dacă adaug acestora un film din programul italian (Clermont-ul a fost gazda Italiei în ^99), anume Senti amor mio? al Robertei Torre - poate cea mai frenetica joacă formală din Festival -, aș putea conchide că femeile-cineast au fost "surprizele ediției"... Ei, bine, nu: surpriză a fost austriacul Martin Arnold, cu al său Alone. Life Wastes Andy Hardy. Un filmuleț de montaj pe 16 mm, deja premiat de FIPRESCI la Oberhausen anul trecut. Sîntem în
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
e amantă ta?a Surprins, dar făcând totuși efortul să-și păstreze sângele rece - el seny català -, soțul răspunde: ăBlonda din stângaă. ăDar amantă lui Puig (concurență n.n.), care e?a ăBruneta de alăturiă. După ce le examinează comparativ, dona Mercè conchide: La nuestra luce más - ăĂ noastră are alt aspect!a.
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Chiar faptul că poeții se adresau iubitelor lor, în versuri, numindu-le, pe urmele influentelor arabo-andaluze, "domnul meu", este pentru Paz o probă că doamna ocupă rolul superior într-o ierarhie a cuplului, iubitul fiind vasalul ei. Dragostea e subversiva, conchide Paz, pentru că ea răstoarnă ordinea firească, a socialului, masculinizînd ipostază feminină, pentru a o face astfel puternică. E o chestiune bine știuta că apariția masculinului în adresarea către iubita va fi desemnat, aparent, tocmai faptul că aceasta poezie nu era
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
în deplină tăcere și non-comunicare? Marrou crede că o astfel de dragoste, a declarației înflăcărate și legămîntului la muțenie totodată, nu a fost și nu poate fi viabilă ontologic, ci rămîne un "moment dialectic", cum îl numește el. De aceea, conchide istoricul francez, poezia trubadurilor a murit repede, vlăguindu-se singură în imposibilă ei dualitate. Că și Duby ori alții care au scris despre iubire, femei și bărbați în Evul Mediu, Marrou e istoric. Dragostea pe care o analizează el nu
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
lui Mannerheim). Poate acestea, si inca altele, duc la concluzia evidență - autorul nu o formulează - că Antonescu a fost nul ca om politic. Și dacă e să luăm în calcul marile erori militare, evidențiate și în acest studiu, se poate conchide că nici că militar nu merită alt calificativ. Dl. Sorin Alexandrescu procedează prob cu obiectul sau de studiu atrăgînd atenția asupra omuciderilor împotriva evreilor ordonate de Antonescu din iunie 1941 pînă tîrziu în 1942, cu deosebire împotriva populației evreiești din
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
și imprevizibil referiri absolut neproblematice la realitatea pedestra: nu-mi pot explica în alt fel un pasaj aiuritor că acesta - escortînd un splendid vers arghezian. (Cu aripa în țarina și în vis/ Strînge la piept comoara ta deplină...): Imaginile poeziei, conchide abrupt și categoric autorul manualului, sugerează decăderea albinei din specificul activității sale." Nu mai insist asupra complicațiilor produse de metaforă, prezentată abuziv și fără nuanțe că o figură de stil handicapata, provenind automat din amputarea unei comparații. Și atunci de ce
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
pagini și se deschide cu o memorabilă carte de învățătură succinta semnată de Alexandru Paleologu. După o suită rapidă de disocieri, generate de încercarea de a răspunde la o întrebare provocatoare ("Se poate ajunge la Dumnezeu prin filozofie?"), Alexandru Paleologu conchide în stilul său spectaculos: "Noica spunea (nici nu știu dacă era gândul lui sau un citat cumva din Hegel): aCine nu e capabil de o filozofie, măcar să aibă o religie.ă Dar, zic eu: contrariul este adevarat." ? În aceeași revista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
Ornea "în sine", descoperim că mai sus de accidentele tipografice nu prezidează nici o esență, că totul este vacuu. Vastul costum de hîrtie e gol, locuit doar de o siluetă subțire, străvezie și pîlpîitoare, de Golem lingav. Va trebui, deci, să conchidem că Z. Ornea este prezent fără a exista, fapt care dovedește din parte-i abilități hermetice lăsînd în urmă vulgata metafizică și tinzînd către gălbejitele arcane cabalistice ale lui Athanasius Pernath." Vasăzică, pentru Mircea Platon, Z. Ornea - cărturarul care a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
mai exact, o adapta la epoca modernă", conștient că "oamenilor le place să li se povestească lucruri de necrezut. Sau se substituie altui personaj, Salim, ăn momentul an care acesta exclama: "Asta este literatura: o luptă cu moartea", pentru a conchide, apoi, prin vorbele lui Lamarty: "O să le răspundem, narăndu-le povești, povești minunate, de necrezut, smintite, de demult, povești care ai vor face să viseze. Și vom părăsi beciul asta plecănd pe razele viselor ce vor fi pătruns aici prin grația
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
în România". Polemiza, tot în 1919, cu ziarul liberal Viitorul, stăruind asupra inconsistentei conceptului de rasă. Ba chiar, pornind de la cercetări ale unor antropologi, punea la îndoială caracterul semit al evreilor: "Antropologul Fishberg, care a cercetat 2000 de evrei - a conchis că evreii nu sînt semiți. Rasă evreilor nu e pură - si asta încă despre evreimea Bibliei. Ei se căsătoresc cu neevrei (exogamia), cu hetiti, amooniti, casiti, cananiti. Hetitii sînt de rasă mongola, amoonitii arieni, casitii probabil negri... Antropologii care cunosc
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
1992. Dacă ar fi să luăm an serios avalanșă de sondaje orchestrate de perdanții ultimelor alegeri - alegeri corecte și entuziasmante cu adevarat, după jumătatea de secol totalitar - atunci ar trebui să ne ăndoim de dreapta judecată a semenilor noștri, să conchidem că aceștia vor avea, la urma urmelor, ceea ce merita. Dar... dar... E de observat, ăn context, ca "marele salt" al comandamentelor criptocomuniste a ănceput cam prea devreme și s-ar putea ca neconcordarea poftelor de revenire cu momentul anca ăndepărtat
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
Cel mult, ea nu a fost finisata estetic cu aceeași șansă și ăndelungată truda că operele mai vechi." Nicolae Manolescu ia an considerație structura intimă a tuturor episoadelor - an care explicația unor fapte izolate este lăsată an suspensie, spre a conchide că, dacă episodul final nu este terminat, atunci nici celelalte nu sunt, cu atat mai mult cu cât ultima narațiune n-ar fi "nici mai misterioasă, nici mai laconica decât precedentele." Un argument material că episodul final nu a fost
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]