156 matches
-
al cărei pașaport avea fotografia înlocuită. S-a stabilit adevărata identitate a respectivei: Melania P. , de 29 de ani, care fusese returnată din Italia, cu dreptul de folosire a pașaportului restricționat pe cinci ani. Și-a procurat, cu sprijinul unui concitadin, contra 500 de euro, un alt pașaport care însă n-a „ținut“. Acum ea este cercetată pentru fals în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea, uz de fals și tentativă la trecerea ilegală a frontierei l Polițiștii de frontieră de la Jimbolia
Agenda2004-26-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282586_a_283915]
-
totul, lui Damé nu pare să- i scape ceva. Deși se indignează, pe ici, pe colo, deși se entuziasmează, deseori, în fața unei capitale care crește și respiră aerul progresului, rămâne obiectiv, atent, folositor în încercarea lui de a le preda, concitadinilor de adopție, o hartă cât mai la scară. Pe care o regăsim cu sentimentul că, oricâte le-am fi pierdut, ceva-ceva moștenim.
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
simplă relație de prietenie În fața instanței, Duicu s-a apărat și a negat traficul de influență. A spus că toate discuțiile redate de DNA sunt „amicale și firești" între prieteni. „Cu privire la domnul Ponea, ne cunoaștem de mai mulți ani, fiind concitadini, iar în ultima periodă am lucrat și unul cu celălalt având în vedere funcțiile deținute. Mai mult de cât atât, este și membru al Agenției Teritoriale de Ordine Publică, care se află în subordinea Consiliului Județean. Precizez că niciodată nu
STENOGRAME. Adrian Duicu, trafic de influență din biroul lui Victor Ponta. Ce spune premierul by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37669_a_38994]
-
totalitate din timișoreni... Pe scena muzicală au urcat timișorenii de la Quo Vadis, Nu, DJ RoliBreaker, Dudu și MC Tina. Unele surprize au fost, însă, neplăcute. Unii participanți s-au ales cu proviziile de mâncare înjumătățite și asta din cauza șoarecilor. Alți concitadini au rămas chiar fără haine, acestea fiind furate din interiorul cortului! Enervante au fost și desele căderi de curent de la terase, care lăsau pentru câteva minute tinerii într-o beznă totală. Programul muzical al festivalului Peninsula a fost extrem de variat
Agenda2005-32-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284056_a_285385]
-
Musculară de la Buziaș își baza finanțarea pe cealaltă manifestare organizată de Fundație: Telemaratonul Speranței. Or, în ultimul an, sumele donate de timișoreni s-au ridicat la circa o treime din totalul rezultat în urma ediției precedente. Nu e nicio învinuire, generozitatea concitadinilor noștri s-a manifestat pe deplin în tot acest deceniu, dovedind că solidaritatea umană este prezentă la Timișoara poate mai mult decât oriunde în țară. Ar fi nedrept, deci, să ne plângem. E pur și simplu constatarea unei stări de
Agenda2006-22-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/285014_a_286343]
-
și se mișcă elegant. Pe vremuri, purta o robă gri, lungă până la glezne. În timpul războiului, poartă uniforma Armatei Roșii, cu niște buzunare în plus, iar după eliberare va purta o jachetă în stilul lui Mao. Când aud că Kang Sheng, concitadinul meu, este șeful serviciului de securitate comunist din Yenan, sunt încântată. Mă aflu la Yenan de trei luni și încerc cu disperare să-mi găsesc un drum. Simțindu-mă norocoasă, decid să-i fac o vizită lui Kang Sheng. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-i salutase respectuos - cum Îi era obiceiul, se hârjonise sau făcuse haz cu colegi și colege de aceeași vârstă, iar, deodată, ca un trăsnet, neprevăzut de fulgerul prevestitor, vestea macabră: a murit copilul vecinilor Tăcu. A prietenilor, a cunoscuților, a concitadinilor noștri. Că starea sa de sănătate era tonica, iată ce Ii scria Malin la 7 februarie 1985 unui coleg Liviu, plecat În Canada: ,,...Am terminat trimestrul I și m-am obișnuit cu viața din clasa a IX-a. M-am
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mai bun în creșterea și educarea lor, asigurându-le un trai decent și o educație solidă. Dar vine o vreme când puii părăsesc cuibul părintesc pentru a-și face un rost, pentru a-și croi un drum, așa încât, o perioadă, concitadinii se obișnuiesc cu absența, iar revenirea în locurile copilăriei e remarcată, mai ales, sub aspectul aprecierii schimbării fizionomiei și, eventual, a profesiei pe care cei plecați la studii au îmbrățișat-o. S-a discutat o vreme, la momentul acela, despre
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
începe în chip istoric" (Martin Heidegger). Un dialog "confort doi îmbunătățit". Cel puțin... Așadar, se iau trei nume: Caragiale (responsabil cu starea nației), Nichita Stănescu (starea poeziei), Eugen Simion (starea criticii). Trei stări ale spiritului românesc. În calitatea ta de concitadin al celor trei mari scriitori, simți o povară existențială? Cât din fiecare a bineplăcut, de-a binelea, ființei și spiritului tău creator (ca nevoie a desăvârșirii, ca lucrare dumnezeiască)? Lucian Vasilescu: E drept că, după cinci ani de studii tehnice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Dedat artelor, tatălui meu i-ar fi plăcut să scriu, să mă dedic literaturii. El pleca la Domnul la doar 63 de ani, eu descopeream Cuvântul (pe Dumnezeu) la 17 ani. Am avut parte, în liceul baaadean (cum ar spune concitadinul Cezar Ivănescu), de doi profesori de română excepționali: Constantin Parfene și Mihai Daraban (care urma să mă publice cu poezii în revista școlii, "Aripi tinere" aceasta a dispărut după Tezele P.C.R. din vara anului 1971, încât mi-a "publicat" primele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un profesionist al presei și - vai! - este exact ceea ce lipsește astăzi multor publiciști de mucava, grafomani insațiabili și veleitari agresivi. Fațetele multiple ale personalității regretatului nostru concitadin cuprindeau încă una definitorie: chemarea scriitorească. Volumul de debut, Sorin și Sorina, apărut la Editura Ion Creangă, București, 1988, cuprindea povestiri nutrite din universul frăgezimilor infantile, cu doi protagoniști ce purtau numele copiilor legitimi ai autorului. Cartea anunța o carieră
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Dîmboviței, deși cei mai mulți sunt acolo venetici, privesc restul țării ce se întinde în jurul Capitalei. Am rămas aici, pentru a putea fi peste tot, pentru a putea privi mai bine, deși uneori prin ceața pe care ți-o ridică în fața ochilor concitadinii nu mai vezi mare lucru. Și atunci vezi ceea ce ai reușit să aduni în tine, în experiența ta de aici și de aiurea, impunându-ți reguli stricte de conviețuire permanentă cu restul țării. Provincialismul apare atunci când ignori restul și consideri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
carte. Sanda citea elocvent și cu mare plăce nu mai apune cere, dar ăia mici, i-am prins o dată, săreau paginile ca să termine cartea mai repede. Nu cîștigau mare lucru pentru că de regulă Îi dibuiam, punîndu-i să le reia. Un concitadin de la latină, din același an cu mine, a Înțeles ușor ce mi lip sea, drept care venea și el cînd nu era plecat din oraș, citin du-mi după program, cu zile prestabilite, ore și durată, dar dispărînd după aceea cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noastră asupra vetustului imperiu spaniol nu ne costase decât două mii patru sute de morți, dar la Annapolis, sediul Academiei Navale, fiecare pierdere putea fi aceea a unui părinte, a unui prieten, a unui logodnic făgăduit sau potențial; cei mai conservatori dintre concitadinii mei vedeau În Președintele MacKinley un aventurier primejdios. Aceasta nu era și părerea lui Webb, dar el trebuia să menajeze fobiile cititorilor. Ca să mă facă s-o Înțeleg mai bine, acest tată de familie serios și Încărunțit se ridică, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
restul de 25% urmând să rămână direct la firma Nomura drept comision pentru „activitatea” prestată. Și ca toată treaba să nu răsufle, spre amărășteni, este supusă unui contract de confidențialitate (adică mai românește ciocu’ mic sau mucles cum ar spune concitadinii lui Vanghelie), din care am citat punctul 13, în debutul acestui articol. Adică tradus mai pe românește, pentru orice călcare pe bec al susnumitei firme engleze, când nu-și vor face cum trebuie treaba - distribuirea securizată a banilor către farmacii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nou dinaintea ochilor și parcă Îl chema la acțiune, de parcă i-ar fi fost rudă care Îl obliga la răzbunarea sângelui. Cu siguranță, conștiința era cea care Îl Îmboldea: ca prior al Florenței, nu era oare ca un tată pentru concitadinii săi? Sângele lor nu era și al lui? Trebuia să acționeze fără preget, fără să menajeze pe nimeni, urmând tot ceea ce Îi sugerau rațiunea și conștiința. Își făcu apariția În portic, făcându-i semn străjerului care supraveghea chiliile. — Secretarul Prioratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apoi, lumea se obișnuise În așa măsură cu ideea absenței sale Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl dăruia miopia distrată ori orgolioasă a concitadinilor săi. Impostura Îl scutea de neplăcerea cozilor de la brutăria cu pâine subvenționată și de la Renel, când citirea contorului de către angajații firmei Îl găsea cu treburi prin oraș. Veniți În față, domnu' Cain! Faceți loc, domnu' vine de departe. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
forța să părăsesc Estrella de Mar, cît una de-a mă integra În viața sa tainică. Mi-am pus din nou caseta cu filmul porno filmat În apartamentul lui și am continuat să cred că omul le era prea devotat concitadinilor săi ca să fi putut participa, fie și indirect, la brutalul viol. Dar oare pe soții Hollinger Îi omorîse? Atîția martori Îl văzuseră pe terenurile de tenis de la Clubul Nautico la momentul incendiului, dar era posibil să fi acționat altcineva În numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
venit în localitate. De fapt nu există nicio probă a celor spuse de Valy, din moment ce, dintre bătrânii orașului, nimeni nu avea idee dacă pătrunsese cineva vreodată în acele locuri periculoase. Nu există nicio probă, iar discuțiile, chiar și cu alți concitadini, erau tot timpul, la fel de aproximative (așa cum aproximativă e și viața însăși) ca și cele despre stafia fără cap care, zice se, întotdeauna, înainte de eventualele cataclisme care ar surveni, s-ar lăsa văzută în bibliotecă. Mai ales în zilele din preajma Anului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai știa exact ce. Practic toată chestia asta era un fel de abureală. Voia oare să demonstreze că este clarvăzătoare sau ce altceva voia să demonstreze? Că nu-i o simplă muritoare? Că așteaptă, având calități ieșite din comun, de la concitadini, mai mult respect? Gerard căută cheia dosită după paravanul cu Scufița Roșie și Lupul și descuie. Pătrunzând în întunericul încăperii, i se păru că aude în surdină niște acorduri de pian sau ceva din operetele lui Kalmann. Dacă n-ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima rundă de spălare a fundului de bazin, aud poarta descuindu-se. Atunci repede trag capacul bazinului, ca să nu mai vadă concitadinii cu ce mă ocup eu în timpul liber. Cineva de-al casei nu putea fi, pentru că stăpânii reveneau la domiciliu numai după orele trei și tot atunci venea și servitoarea, cu care, se vorbea în oraș, secretarul o înșela pe nevastă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o bufniță își exercită măiestria cântecului său. Oare e aceeași care a prevestit moartea lui Gil? E și ea o biată pasăre, poate pe nedrept blamată, e și ea o creație a Celui de sus”. (p. 79) De altfel, personalitatea concitadinului nostru stabilit la Paris este un laitmotiv al cărții care începe cu dedicația: „închin acest volum admirabilului prieten și om de știință Gil Crăescu” și se termină rotund, pomenind același nume al unui „fiu deosebit al Bârladului, dispărut prematur”. În
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îndeosebi a prefectului Petru JurjeaNegrilești, care înnoiește, în 1931, „ținuta” Palatului Administrativ și a primarului Mihail Văgăunescu. Pentru acesta, „palatul” reprezenta proiectul edilitar nr. 1. El visa la ceva măreț, „complex”6) lucru neînțeles și adesea ironizat de unii dintre concitadini, pentru care o idee grandioasă echivala cu un scandal. Pînă la urmă, singurul „palat” ridicat în această perioadă (cu sprijinul lui Mircea Cancicov) a fost Palatul Administrației Financiare, terminat spre sfîrșitul anului 1939. După Al Doilea Război Mondial noțiunea de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poet, o idee mai degrabă inhibitoare, însă, decît stimulatoare. Simplu publicist, încerc să-mi închipui ce poftă de scris aș mai avea dacă nevastă-mea mi-ar aminti mereu (chiar dacă-i adevărat) că articolele mele nu-i interesează nici pe concitadini, darămite pe alții de mai departe. Una mică sau nici una. Deși „geniu”, Bacovia a reacționat ca un ins normal, adică a sombrat pentru perioade mai mult sau mai puțin lungi. Pe de altă parte, Agatha (merit cert) a întreținut continuu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a reușit să înființeze primul așezământ spitalicesc ce avea să-i poarte numele aproape 100 de ani. Se cuvine aici să-i evocăm personalitatea, alături de o altă personalitate, contemporană lui - Elena Șubin (născută Ghica), animată de aceleași sentimente filantropice pentru concitadinii ei. Dincolo de gestul reparatoriu, absolut necesar după o dictatură nemiloasă, care a vrut efectiv să ne fure istoria înlocuind-o cu utopii și falsuri rolleriene, ne facem astăzi o datorie de onoare evocând acei oameni care, prin gesturile lor, au
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]