573 matches
-
e o dovadă a respectului de sine. Înainte de a scrie pentru alții, Grigurcu scrie pentru gustul său și i s-ar părea o trădare să-și simplifice sintaxa de dragul cititorilor. De aceea, ținând la finețea expresiei mai mult decât la concizia ei, Grigurcu se numără printre acei autori care sunt convinși că, în degustarea estetică, drumul cel mai scurt e drumul cel mai prost, savurarea unui text cerând o desfășurare migăloasă, cu meandre și repetiții, iar nu secvențe lapidare de searbădă
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
dacă este vorba de o amplificare sau, dimpotrivă, de o scurtare; e posibil ca, în unele cazuri, să fi circulat mai întâi sintagmele lungi, reduse apoi de uz. Argoul este însă un limbaj mai curând al spectacolului lingvistic, decât al conciziei și al eficienței; amplificarea ludică și estetică este mult mai frecventă decât elipsa. O formulă de amplificare destul de folosită în ultima vreme este sintagma cu crengi, atașată unor adjective (și substantive calificative) cu sens negativ. Cel mai des este complinit
„Cu crengi“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6453_a_7778]
-
în chestiune, prin concentrare, acuratețe scriptică, exigență față de sine, printr-o conștiință a dimensiunii externe și lăuntrice a expresiei, mereu bine strunite. Cu autoscopică justețe, poetul mărturisește: „Importantă mi se pare nuanța: nu luciditatea sau ambiția m-au îndemnat către concizia expresiei, ci un dat natural, un anume simț al echilibrului și al măsurii”. E o postură sensibil diferită de cea a congenerilor covîrșiți de o dispoziție eruptivă, de un discurs eterogen, sans rivages. Înzestrat cu un spirit critic ce reverberează
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
van Rompuy a precedat implicarea politică, iar această selecție îi dă prilejul revenirii la ceea ce el însuși numește „esența cuvântului, exprimând mult în atât de puțin spațiu și într-un limbaj nesofisticat”. Putem înțelege că autorul mult-încercat în discursuri preferă concizia - de altfel, chiar el povestește că la sfârșitul lui octombrie 2009 a încheiat cu un haiku discursul ocazionat de troica prezidențială a Uniunii Europene: „Trei valuri se sparg/ ajung deodată în port./ Troica e acasă”. Ce politician de la noi ar
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
istoria jurnalului personal. O altă noutate, în sfârșit: retrocronologia, faptul că trecutul survine după prezent, se afundă dedesubtul lui, în loc să-l preceadă, așa cum se întâmplă în jurnalele tipărite; el e repede exilat în stadiul de arhivă, descurajând relectura. Ubicuitate, instantaneitate, concizie: e tirania prezentului. Așadar, triumful jurnalului și eclipsa autobiografiei. Desigur, poate să existe un site personal unde se afișează interesele și realizările autorului. Dar se va pune, oare, o autobiografie de trei sute de pagini online, pe internet? Hârtia are încă
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
Cronicar Exerciții de concizie expresivă Ne-a vizitat țara profesorul David Crystal, specialist în ligvistică din Marea Britanie, care a ținut o serie de conferințe la București, Iași și Timișoara. Cu acest prilej, el a acordat Silviei Dumitrache un interviu ce poate fi citit în
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4596_a_5921]
-
oameni citesc romane scrise prin SMS: vorbești cu un editor care se asigură că primești zilnic pe telefon cîte un capitol al romanului. Poți scrie o poveste în 160 de caractere, astfel încât să susciți interesul? Da, poți...” Acest execițiu de concizie expresivă s-ar cuveni impus și unora dintre romancierii noștri. N-ar avea de pierdut nici ei, nici cititorii. Clientelismul, cauza dezastrului? Revista 22 (nr. 22, din 29 mai - 4 iunie) publică o adaptare după un text scris de Francis
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4596_a_5921]
-
rapid și fără pretenție, nu ceea ce simte, ca Blecher, de care totuși se apropie cel mai mult, ci ceea ce aude și vede. Uneori, ceea ce își amintește. Jurnalul se compune din nuclee de viață cotidiană. O proză emoționantă prin simplitate și concizie: descrieri, portrete, scene, vise, totul redat cu naturalețe într-o limbă de purtat în casă, orală și idiomatică. Și ce amară ironie, pe alocuri! Mai nimic, totuși, despre boală, spaime, anxietăți. Ici-acolo, însemnări de lectură, zgârcit comentate, îndeosebi din
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
vorba aici despre o epocă și o mentalitate care astăzi, din nefericire, sunt definitiv îngropate. Semnele epuizării Cu prilejul lansării la Iași a volumului de proză scurtă (Victimele inocente și colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia (ca exemplu de concizie și plasticitate, titlul izbește prin redundanța prolixă), Liviu Antonesei acordă un interviu „Suplimentului de cultură”, unde, printre multe lucruri oneste, fine și de bun-simț, simte nevoia să declare că: „Nu sînt decît foarte rar și foarte blînd înjurat pentru că publicul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de o problemă, o prinde într-o formulare de tip sibilinic, care izbește obișnuințele de gîndire ale cititorului. În
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
coerență sudată. N-are stofă de narator dispus a lega fraze după rigori de înlănțuire sintactică, elocvența livrescă repugnîndu-i din instinct. Logicienii nu au fluență retorică și nici ureche melodică, dar ce-l salvează pe Wittgenstein e instinctul concentrării, acea concizie terifiantă care îl scutește de impresia inestetică a unei limbi folosite fără simț acustic. Așa se face că Wittgenstein are ritm prozodic, o sacadare a gîndirii care trece în cadența expresiilor, talentul lui neținînd de estetica cuvintelor, ci de tensiunea
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
gînditor măcinat de obsesia înțelegerii. A înțelege o temă înseamnă a o reduce la un set mic de scheme logice, și acolo unde reducerea nu apare, acolo înțelegerea e imposibilă. O carte de încrîncenare logică, înzestrată pe alocuri cu virtutea conciziei rapsodice.
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
știri e de găsit în ea. Cauza stă în iradierea de spirit a evenimentelor, adică în tensiunea care le-a declanșat, și de aceea, fără atmosfera din care au luat naștere, relevanța lor pentru posteritate e nulă. În acest caz, concizia de informație e simptom de platitudine descriptivă, iar sinceritatea e un indiciu al mediocrității. Nicolae Breban e prea versat ca să cadă în directeți periculoase, cum, la fel, e prea pățit ca să alunece în sincerități crase, prin urmare, descriind istoria secolului
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
literar cu privire la cum ar trebui să se scrie proză: „Un înțelept japonez al cărui nume îmi scapă le-a spus discipolilor lui: - Scrieți cât mai scurt. Sydney Smith, pastor englez și om de spirit din secolul trecut, recomanda și el concizia: - Explicați pe scurt, ce Dumnezeu! La fel, domnișoara Ferguson, o fată bătrână plină de viață, care mi-a fost profesoară de compoziție la Chicago acum vreo 60 de ani, dansa în fața clasei, bătea din palme și intona (pe o melodie împrumutată
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
n-am de ce, mai lungi de 140 de semne, această literatură trebuie să fie mai apropiată de maximele clasice decât de genurile moderne. Primul nostru autor de maxime electronice ar fi putut fi Titu Maiorescu. Expresivitatea le poate veni din concizie, iar figura de stil cea mai potrivită este litota. Dacă excludem, fie și în mică măsură, scopul practic și imediat al comunicării pe această cale, care e, desigur, cel originar, și inducem oarece gratuitate, remarcăm pe loc valoarea exercițiului artistic
Literatura de twitter by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4519_a_5844]
-
tradiție medievală (balada a 11-a și, respectiv, a 12-a) ce par traduse dintr-o limbă veche, Partea din toate... apare ca decupaj dintr-un flux, după o logică internă dificil de aproximat. Cu puține excepții care strălucesc prin concizie (din păcate, nu și prin altceva), textele „imnice” sunt ample, stufoase, cele mai ample și mai stufoase fiind și singurele cu subtitlu: cel final (anterior menționat), alături de imnul 160 (studiu de caz 1) și de imnul 162 (studiu de caz
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
am o situație materială bună, iar în timpul liber aș crea literatura. Dar daca timpurile ar fi fost altfel, aș fi făcut literatura din primii ani ai vieții, în așa fel, încât să devin un scriitor format încă de tânăr. Stilul, concizia, frumusețea cuvântului, trebuie să le cauți, chiar dacă ai aptitudinea scrisului și trebuie să te lupți ca să le găsești... Mie mi-au trebuit câțiva ani buni ca să le redescopăr, la vârsta tardivă la care m-am apucat de literatură, dar asta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
În Timp și idealism. Metafizica timpului la Kant și Leibniz, Adrian Niță se dovedește un autor avînd o mare calitate și totodată un mare defect. Calitatea stă în claritatea indubitabilă a scrisului său. Autorul știe să înfățișeze, cu limpezime și concizie, gîndirea unuia sau altuia dintre filozofii germani asupra cărora se apleacă, expunînd cu precizie paragrafele, capitolele sau secțiunile cărților lor. Se simte, în lucrarea lui Adrian Niță, o exactitate și o migală de cercetător, lor adăugîndu-li-se o cunoaștere incontestabilă a
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
fără grație. Dan Goanță Din complicata noastră viață culturală a făcut parte, pînă de curînd, Dan Goanță. }inea, la Dilema veche, o rubrică, pe care Cronicarul, care l-a cunoscut pe autor, a semnalat-o de vreo două ori, pentru concizia, umorul și farmecul ei. Se numea Medalia de abur, și nu Medalia de aur, cum a apărut în Evenimentul zilei odată cu știrea morții lui. Cine l-a cunoscut pe Dan știe că un asemenea titlu de rubrică, unul cu "de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
în labirintț, dincolo de inerenta prefigurare temporală, nu face decât să pregătească epistema acestei secrete rupturi de nivel în care foșnește pădurea de metafore; nu face decât poate să înfioare cu aripa Daimonului vălul tăcerii postpoematice."; " Închei, lăudând, iarăși, simplitatea, finețea, concizia, franchețea, Ťasprimeať, echilibrul și circularitatea temelor și a tonului general al unui jurnal de idei și a unei antologii de reflecții despre metalimbajul ontologic, aplicațiile textuale briante pe un florilegiu de scene și scenarii esențializate ale cogitației și duratei noastre
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
lui completă de afinitate față de acest curent filosofic. Trecînd peste această particularitate a opticii lui Russell, cele două volume ale Istoriei filosofiei occidentale au toate însușirile cu care tomurile autorilor britanici ne-au obișnuit de-a lungul timpului: competență, claritate, concizie și un simț inalterabil al umorului fin, însușiri pe care raducerea profesorului Dragan Stoianovici - poate cel mai bun traducător de filosofie din limba engleză pe care îl avem - le pune în evidență cu acuitate și inspirație. Russell știe foarte bine
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
lui completă de afinitate față de acest curent filosofic. Trecînd peste această particularitate a opticii lui Russell, cele două volume ale Istoriei filosofiei occidentale au toate însușirile cu care tomurile autorilor britanici ne-au obișnuit de-a lungul timpului: competență, claritate, concizie și un simț inalterabil al umorului fin, însușiri pe care traducerea profesorului Dragan Stoianovici - poate cel mai bun traducător de filosofie din limba engleză pe care îl avem - le pune în evidență cu acuitate și inspirație. Russell știe foarte bine
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
11) Cu alte cuvinte, de comentatori grafomani, care înconjoară o operă cu o iederă exegetică luxuriantă, nu ducem lipsă, în schimb numărul interpreților conciși sînt rarități istorice. Ce surprinde la Gherghel e felul în care înțelege simplitatea, ca pe o concizie în expresie care se ține aproape de obiect, fără a depăși litera originalului: „A fi simplu în interpretare înseamnă mai multe lucruri deodată: a nu fi excesiv și risipitor [...], a respecta limita și măsura, a accepta faptul incomod că poți explica
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
Coelho rezumă presupusa geneză a romanului: „L-am cunoscut pe fiul lui Sir Walter Wilkinson, de Crăciun, în 1982... Pe 30 nov. 2011 am primit o copie a manuscrisului pe care o primisem la prima noastră întâlnire. Îl transcriu acum.” Concizia și „efectul de real” din introducere sunt pe măsura lapidarității apoftegmatice care urmează. Cu toată incertitudinea privind existența acestui text apocrif și necanonic, textului îi e conferită o „valabilitate” asociabilă scrierilor biblice. Adevărurile simple, pe care le știe (dar nu
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
de Noica sau de politica zilei, Pleșu are un suc al glandelor chilifere cu care, dinlăuntru unui vocabular propriu, poate macera orice subiect într-o manieră frapant de personală. La Pleșu există o cochetărie a adjectivelor care culminează într-o concizie tăioasă, de vocabule scurte și totuși simandicoase. Cine vorbește de „musculatura morală excesivă” a unor interpreți sau de „receptaculul optim al credinței” face stil în timbru personal. E ca un protocol savuros de potrivire a cuvintelor grație unui imbold de
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]