158 matches
-
la baza tipului național românesc stă modelul dumnezeesc etern al ortodoxiei - aceasta este teza axială a întregului volum. "Națiunile sunt [...] eterne în Dumnezeu" (ibidem, p. 44), premisă majoră din care se desprinde cu necesitate logică concluzia eternității românești. Această sarcină conclusivă a fost preluată de M. Eliade (1990, II) [1935], în paginile articolului cu titlu sugestiv, "România în eternitate" (pp. 127-129). Mai puțin dogmatic decât Stăniloae, dar compensând prin credința în posibilitatea de eternizare a României prin creație culturală, Eliade definește
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
perioada comunistă. Centralitatea decisivă a datei de 23 august 1944 în memoria națională turnată în tiparul comunist este relevată și de faptul că aceasta a fost ziua națională a României pe întrega durată a regimului comunist, din 1948 până în 1990. Conclusiv, ideea independenței este supusă unei duble transformări substanțiale: într-o primă instanță, tema "neatârnării politice" care a obsedat conștiința istorică românească pe durata întregului secol scurs de la evenimentele pașoptiste, este substituită cu tema "independenței economice" față de imperialismul occidental. În al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o mistificare a trecutului, cât și pentru ideologii prezentului și profeții viitorului, care se zbat împotriva rezistorilor structurali încorporați ai memoriei care îi previn totala subordonare față de interesele pragmatice ale acestora. Nu găsim un mod mai benefic de a sintetiza conclusiv rezultatele cercetării noastre decât recurgând la metaforă. După cum au arătat convingător G. Lakoff și M. Johnson (1980) în lucrarea lor Metaphors We Live By - al cărui titlu românesc ar putea suna Metaforele noastre cele de toate zilele - metaforele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și acceptate prin consensul majoritar al comunității de specialiști, intră în categoria enunțurilor definitive, devenind, ipso facto, nerevizuibile. Or, această concepție asupra rezultatelor cercetării științifice în general și ale celei istorice în particular, care ar putea fi numită "doctrina definitivismului conclusiv", este profund eronată cu privire la modul de funcționare și dinamica cunoașterii științifice. În baza principiului general al failibilismului, care postulează natura finită a întregii cunoașteri umane, interzicând prin aceasta accesul la cunoașterea absolută, totalitatea enunțurilor empirice sunt tentative, provizorii și revizuibile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
impune.329 „Percepe cuvintele, ca și sexul sau banii, drept arme strategice în războiul dintre sexe și își prezintă tacticile verbale ca un fel de răscumpărare împotriva bărbaților din viața ei.”330 Asistăm la lipsa unei închideri, a unui deznodământ conclusiv în discursul târgoveței. și acesta este un alt aspect care o detașează în calitate de personaj de 326 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 402 . (trad. n.) 327 S. H. Rigby, op. cit., p. 138. 328 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 401
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Hansen, art. cit., p. 402. (trad. n.) 347 Ibidem, p. 408. 348 Ibidem, p. 410. 349 Ibidem. 350 Susan Crane, Alison's Incapacity and Poetic Instability in The Wife of Bath's Tale, p. 21. 108 argumentele până la un final conclusiv, târgoveața tratează retorica așa cum își abordase și partenerii, cu o vădită plăcere concupiscentă, resimțind mereu nevoia de schimbare, nereușind să ofere un final închis Prologului ei.351 Întâlnim în discursul nevestei din Bath numeroase elemente fatice și hiperbolice, numeroase repetiții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cuveni să fie impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul iubirii. Ultimele versuri, conclusive, exprimă direct, reiterând, într-un limbaj neaoș, dezinvolt și comic, concepția de viață a târgoveței: „...O, Doamne, adă-ni-i/ Pe tinerii blajini șinfierbântați/ și fă să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care nu se dă supus/ Scurteze-i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În cele din urmă invocă zeița dragostei pentru a o investi din nou cu forța pasiunii pe aleasa inimii sale. O confirmare în plus că este vorba, în primul rând, despre o poveste de dragoste, o avem și în sonetul conclusiv, în care femeia iubită de narator dă numele poemului, nu doar epicul Teseida, ci și subtitlul Căsătoria Emiliei („Teseida di nozze d’Emilia”729). Emilia reprezintă o donna angelicata, cu reale calități, de o frumusețe fizică impecabilă: „la bella Emilia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui Eminescu, Artur Enășescu devenind un fel de „Oedip viu” care-și plimbă orbirea de sine prin lume ca să se vadă tipul său de existență supus plenar celei mai reluate maxime eminesciene din perioada interbelică: „Poezie - sărăcie”. Se poate spune, conclusiv, că ceea ce s-a numit îndeobște „mal de siecle” pentru Europa, mai ales pentru Franța, a devenit, pentru noi, „răul de Eminescu”, adică spaima de boli intelectualiste. în acest covor de destine paralele în absolutul tradiției, Eduard Gruber nu este
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ai rupt-o, tu mi-o leagă, / C-un fir de mătase neagră, / Ca să vadă lumea toată / C-a fost dragoste curată!"96 Invocația retorică a unei vieți fără de noroc transformă elementele teluricului în personaj-martor care are rolul unui actant conclusiv: "Mamă, câte fete ai / Prin străini să nu le dai, / Că destul m-ai dat pe mine / De mă mustră orișicine, / De mă mustră și soacra, / Că nu știu a mătura. De mă mustră și socrul, / Că nu știu să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
parte n-am avut, / Numai de-amar și urât; / Tot cât o fost pe pământ, / Numai mie-mi s-o venit, / De asta-am îmbătrânit."227 O altă modalitate de potențare a tonalității meditative este reprezentată de utilizarea întrebărilor retorice, conclusive, care reiau întreaga încărcătură semantică, sugerată de metafora inițială care cumulează semnificațiile textuale: "Frunză verde ca bobu, / Mândră floare-i norocu, / Da nu crește-n tot locu: / El nu crește lângă drum, / Să-l ieie omul cel bun, / El se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lungu, / De-a lungu și de-a latu"; "Porțile că-mi deschidea / Porțile că-mi închidea; / Focu-n vatră-l dezvelea, / Focu-n vatră învălea, / Făclii pe masă punea, /Făcliile le stingea." ). Opoziția existențială este anulată, de cele mai multe ori, de enunțul gnomic conclusiv: " Frunză verde stejărel, / Când era eu tinerel / Luam satu de-a lungu, / De-a lungu și de-a latul; / Când mândruța mă vedea / Cu mânuța că-mi făcea, / Porțile că-mi deschidea, / Focu-n vatră-l dezvelea, / Făclii pe masă punea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
etc.; * gramaticală de tip raportual, marcând un anumit raport sintactic în propoziție sau în frază: [El] împreună cu [fratele lui au ajuns primii.] (raportul de coordonare copulativă în propoziție), [A ajuns primul,] în concluzie [va primi premiul promis.] (raportul de coordonare conclusivă în frază), [S-a așezat] în fața [lui la rând.] (raport de subordonare în propoziție), Cu toate că [și-a dorit mult, nu a reușit să...] (raportul de subordonare în frază) etc. II.2. Structura vocabularului limbii române Vocabularul 46 limbii române cuprinde
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
acasă, eu voi fi terminat deja lucrul. până = conjuncție provenită din prepoziție prin conversiune); * raportul sintactic marcat: conjuncții cooordonatoare copulative (și, precum și, nici) vs. adversative (însă, dar, ci, iar etc.) vs. disjunctive (sau, ori, fie...fie, ori... ori etc.) vs. conclusive (deci, așadar, prin urmare, în concluzie etc.) vs. conjuncții subordonatoare (dacă, deși, să, că, căci, din cauză că, măcar că etc.). Morfologic, conjuncțiile nu se raportează la nici o categorie gramaticală, fiind invariabile. Funcțional, conjuncțiile îndeplinesc exclusiv rol de marcă pentru: * raportul de coordonare
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
câte nu mai făceau, încât băgaseră spaima-n sat, să le vie bieților de oameni să-și ia lumea-n cap, și nu alta!" (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) Formulați enunțuri în care să valorificați conjuncții coordonatoare copulative, disjunctive, adversative, respectiv conclusive. Exemplificați, în enunțuri, diferitele tipuri de propoziții subordonate pe care le pot introduce locuțiunile conjuncționale: cu toate că, din cauză că, măcar că. Precizați, prin raportare la enunțul: E atât de înalt de se lovește mereu de tocul ușii., tipul propoziției subordonate introduse prin conjuncția
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
însă nu notează totul; * coordonarea disjunctivă stabilită între elemente de aceeași importanță, dar plasate de către locutor în raport de opoziție, cu excluderea unui element de către celălalt: Merge la bunici sau în tabără.; Fie scrii,/ fie te uiți la film.; * coordonarea conclusivă stabilită între elemente de aceeași importanță, plasate însă de locutor într-o ordine care arată că un element se constituie în concluzie pentru cel anterior lui: Este o idee interesantă, deci de dezvoltat.; E atent,/ prin urmare notează totul. Formal
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adjectiv; g) o propoziție circumstanțială de cauză având ca termen regent adjectivul obosită; h) o propoziție subiectivă introdusă prin adjectivul pronominal orice; i) o propoziție atributivă având ca termen regent un numeral; j) două propoziții aflate în raport de coordonare conclusivă. 8. Alcătuiți patru enunțuri în care cuvântul care să aibă valori morfologice diferite. 9. Alcătuiți enunțuri care să conțină: (a) perechile de omofone: vor v-or, ia i-a; (b) perechile de omografe: zori zori, cântă cântă; c) perechile de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
urmă, consecința unei cotituri istorice. Și nu ar fi prima dată, când astfel de cotituri constituie o provocare pentru identitate, indiferent de scara la care o măsurăm. Aș încheia acest periplu prin istoria locală interbelică inserând o analiză echilibrată și conclusivă asupra relației centru-periferie, a raportului dintre intelectualul din provincie și cel din capitală, întreprinsă de Petru Comarnescu, într-un articol din 19341. El însuși un produs al provinciei, născut la Iași (1905) și stabilit în București, criticul dezbăra cu obiectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
funcțiile pe care le indică: conectori care introduc macroargumentul (ca să mă exprim mai clar, raționamentul este următorul, vom demonstra de ce); conectori care introduc un argument sau un dat (justificatori: fiindcă, pentru că, de fapt, în fapt, dat fiind că, dovadă că); conclusivi: deci, așadar, prin urmare; generalizatori; modali; garanți; de relativizare; de întărire; alternativi (nu cred că, nu mi se pare că, nu mă convinge teza că)156. Conectorii argumentativi semnalează, la nivelul structurii de suprafață, rolurile argumentative asumate de locutori: asentiment
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vremea Unirii până la 1864 populația se înmulțea încă cu 31,6 procente. La 1864 plouă reformele toate costând bani. Sporul populației scade la jumătate, la 15,3, și continuă scăzând"466. Atunci când apare în finalul articolelor, adresarea directă dobândește valoare conclusivă, relevând valențe pragmatice evidente: "Un adevăr am voi să-i rămâie cititorului din toate acestea: că d. Grădișteanu a vorbit ca reprezentant al guvernului; că comunicatul care l-a dezmințit e datorit presiunii Austriei"467. f) Dramatizarea. De multe ori
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
enunțului constituie o motivație în plus pentru păstrarea atenției către acesta. În sistematica analiticii existențiale, importanța enunțului poate fi apreciată, strict formal, după semnificația locurilor în care autorul așează analiza sa: în contextul constituirii locului-de-deschidere al Dasein-ului și în contextul conclusiv pe tema grijii ca ființă a Dasein-ului, din finalul primei secțiuni din Ființă și timp. În planul constituirii intențional-factice a Dasein-ului, enunțul (judecata) reprezintă fenomenul ca atare, adică Dasein-ul în măsura în care locul-său-de-deschidere s-a constituit prin înțelegere și explicitare, "situare afectivă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Populare Române, prin comunizarea de facto a României. Este interesantă ideea după care „modul specific În care acești «nou»-veniți se comportă poate fi comparat cu comportamentul celor veniți la Începutul veacului, asemănările dar și deosebirile fiind extrem de interesante și conclusive”. Dar trebuie adăugat că Alexandru Nemoianu se referă, atunci cînd vorbește despre emigranții de la Începutul secolului XX, la cei din provinciile aflate sub stăpînire străină, nu și la cei din România. Oricum, „comportamentul” exilaților din România ocupată de Moscova, care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
s-a mai calmat, Însă dorința de a se stabili În America o nutresc Încă numeroși români. Cum acest nou val de emigrație se află Încă departe de a se fi Încheiat, este riscant să Încercăm a formula unele opinii conclusive. Dar, dincolo de un debut surprinzător numai În aparență, ciclul emigrației române către America, declanșat În 1990, se va stabiliza, treptat, În funcție de realitățile din țară și de legislația imigrației stabilită de SUA Cu certitudine, după paroxismul inițial, patimile emigraționiste transatlantice se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Karpinski, mult mai cunoscută cititorului român, datorită traducerii sale la Începutul anilor ’90. Este un alt gen de abordare a istoriei recente. Karpinski se autolimitează intenționat la cronica celor 46 de ani ai regimului, asumîndu-și selecția faptelor și concisele judecăți conclusive care le Însoțesc. Rezultă un calendar surprinzător, pe care Îl regăsim În bună măsură și În generoasa narațiune a lui Buhler, cu aceeași asociere a incidentului de stradă cu decizia politică la vîrf. Spre deosebire de Pierre Buhler, Karpinski eludează În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au repercutat defavorabil asupra statutului său de român american, ci, dimpotrivă, scrie el, „am Înțeles că pentru noi trei «casa» era «Vatra Românească» din Jackson Michigan”, deci În America. Această recunoaștere este avansată după ce consemnase mai multe gînduri cu valoare conclusivă. „Am Înțeles, scrie el la un moment dat, că toate sistemele lumești sînt fundamental rele”, deci și acela care funcționează În Lumea Nouă, dar „am rămas uluit de frumusețea oamenilor americani [...], capabili să Își păstreze demnitatea și să iasă la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]