281 matches
-
momentul lansării volumului mărturisea că „ar vrea critici și nu laude”, ne permitem să facem unele mici sugestii de luat în considerare la editarea versiunii revizuite a cărții: ar fi de dorit existența unui index tematic, precum și a unui capitol concluziv care să rezume și să relaționeze ariile tematice ale definirii dezvoltării comunitare, ale participării comunitare, ale relației sărăcie-dezvoltare din perspectiva tipologiei satelor și a ideologiilor. Andra Aldea-Partanen Ana Bleahu Monica Heintz (2005) Etica muncii la românii de azi, București, Editura
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
clienți în funcție de solvabilitatea clientului, de poziția sa financiară etc. O astfel de informație este o informație credibilă, chiar dacă rezultă dintr-o estimare. Cu toate că probele disponibile să susțină estimările contabile sunt de cele mai multe ori mai dificil de obținut și mai puțin concluzive decât probele disponibile să susțină alte elemente din situațiile financiare, estimările contabile sunt rezonabile în circumstanțele date. Referindu-ne la relevanța și fiabilitatea informației conținute în situațiile financiare, trebuie să avem în vedere și limitele care pot apărea. Acestea se
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
în contexte bine definite. Bineînțeles că procesul economic este în sine nesupus simplificărilor cerute de funcția predictivă pentru că pur și simplu ar trebui ca aceasta să fie relevantă după mai multe criterii în același timp și în aceeași măsură. Cumva concluziv, sistemul economic nefiind substanțial de natură fizică, nu este nici principial de natură disipativă (Prigogine, Stengers, 1984), având o comportare nonentropică pentru că are una antropică, prin care stările sistemului rămân deschise ca posibilitate tendențială până când își configurează un sens, o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
noapte de război de Camil Petrescu, Moromeții de M. Preda). Finalul textelor literare/desinitul (lat. desinit - „termină“) prezintă o diversitate simbolică și compozițională tot atât de accentuată ca și incipitul. - Desinitul tradițional poate fi de tipul închiderii formale cu rol rezumativ sau concluziv (Enigma Otiliei), al închiderii circulare - cu reluarea temei sau remei din incipit (Moromeții, vol. I) -, modelul finalului descriptiv (Ion) ori modelul încheierii conceptuale, cu caracter gnomic sau moralizator (Moara cu noroc). - Modernitatea desinitului vizează comunicarea artistică, pactul narativ, caracterul fictiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la actul demiurgiei. Analogia eu-luna sugerează ideea că actul de creație poetică este iluminare și revelare a tainelor existențiale aflate dincolo de zariștea cunoașterii omenești: așa îmbogățesc și eu întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister. Ultima secvență are valoare concluzivă, motivând prin iubire relația de comuniune a eului lumină cu esența misterioasă a universului. Iubirea devine astfel instrument de cu noaștere, cale de pătrundere în tainele lumii. Această trăire intensă favorizează acordul sufletesc (nu rațional) cu cosmicul, cu ilimitatul și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fiindcă mărcile subiectivității nu pot fi ignorate. Astfel, eul liric este textualizat prin mărci ale persoanei întâi (Îmi însușesc vestmântul...), prin indici ai subiectivității, pre cum epitetele calificative sau topica afectivă etc. 9. Catrenul final alcătuiește o secvență cu valoare concluzivă (semnalată și prin adverbul astfel), care reunește toate liniile tematice ale poeziei: aspirația spre cunoașterea totală, creația, viața și moartea. Eul liric apare întro dublă ipostază. Ca eu cunoscător, se raportează la Înalta Cumpănă a rațiunii, dar, purtat de elanul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
creatorului. Metafora cu valoare simbolică aduce în context o undă difuză de neliniște și suferință: și plopi foșnind nevăzuți / au schimbat povestea. Secvența a doua are rolul de a sublinia scenariul inițial, întărind de fapt afirmația din incipit. În chip concluziv, se impune laitmotivul schimbării, întrun discurs al alterității (centrat pe a IIIa persoană gramaticală), sugerând înstrăinarea, ruptura de noua realitate în care instanțe nevăzute au schimbat toată / povestea. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vorbind despre rolul filozofiei în viața culturală, el se referă în Das Wesen... la faptul că abstracțiunile sintetice ale gândirii călăuzesc "orice evoluție (Fortgang) a corelațiilor de scopuri spre forme tot mai complexe."202 Iar în finalul lucrării, atunci când enumeră concluziv condițiile în care "am putea înțelege istoria filozofiei", autorul menționează, printre altele, comprehensiunea modului în care cunoașterea "reflectează progresiv (fortschreitend) asupra ei înseși, ținând cont de principalele ei stadii", precum și înțelegerea faptului că există un "progres permanent (beständiges Fortschreiten) al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
W. Dilthey, Das Wesen..., p. 7. 144 Ibid., p. 8. 145 Aici s-ar putea obiecta că în Das Wesen der Philosophie acest aspect este mai degrabă sugerat decât expus explicit, dar să nu uităm că lucrarea menționată este una concluzivă și sintetică, având îndărătul ei, în operele anterioare începând cu Einleitung in die Geisteswissenschaften -, o mulțime de trimiteri amănunțite, uneori prea întortocheate, la procesul formării și al remodelării ulteriorare a presupozițiilor pe baza experienței de viață. Prin urmare, se poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
variat de soluții propuse, sunt privilegiate în tratare incubatoarele de afaceri și parcurile științifice și tehnologice. Astfel, Parcul "Tehnopolis" din Iași este minuțios examinat sub aspectul oportunității constituirii, structurii organizatorice, activităților desfășurate, rezultatelor obținute, considerate mult sub cele scontate. Partea concluzivă aduce noi clarificări, semnificative pentru înțelegerea potențialului pe care cercetarea-dezvoltarea-inovarea îl oferă pentru ieșirea din recesiune și reluarea creșterii economice. Prin identificarea priorităților românești pentru optimizarea corelației dintre cercetare-dezvoltare-inovare, autoarea propune ameliorarea și promovarea unei legislații echilibrate în domeniu, care
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
urmă // al tinerei femei culcate printre flori (Al tinerei femei culcate printre flori).272 Cezurile de acest tip, mai putin numeroase decât cele din cadrul strofelor, au rolul de a pune în valoare versul final al unor poezii ce capătă greutate concluziva chiar datorită pauzei ce îl desparte de curgerea compactă a stihurilor precedente, ca o chiusa ad effetto. Asemenea predecesorului său Giacomo Leopardi, Quasimodo folosește enjambamentul frecvent și constant. Începând cu volumul Oboi scufundat recurenta acestei figuri de stil înregistrează o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a prezentului detestat poetul din Modica trasează, utilizând adjectivul amintit, sfârșitul procesului metamorfic de trezire la realitatea durerii: Necunoscut mă trezești / la viață pământeasca. Adjectivul ignoto, pus în valoare prin plasarea în poziție inițială de vers, marchează, în aceast fragment concluziv, interiorizarea stării nocturne. El amintește de modalitatea în care Leopardi folosea același epitet pentru a descrie, în tonuri mai puțin reflexive, începutul unui arc temporal, anume viața omului pe pamant: necunoscută / Pace domnea (Imn Patriarhilor, vv. 31-32). În înșiruirea endecasilabilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet e minune oare că pentru el visul era o viață și viața era un vis? (Eminescu: 2011, II, 35-36). (S6d) Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întâmplări, Dan ori Dionis? Mulți din lectorii noștri vor fi căutat cheia întâmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau; Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă a lui Théophile Gautier care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se realizează o încadrare simetrică incipit-excipit, cu finalitate (mai mult sau mai puțin) lămuritoare și funcție de autoreferențialitate auctorială: "Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat prin mintea cărui muritor treceau acestea idei? Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întâmplări, Dan ori Dionis?" (Eminescu: 2011, II, pp. 34, 62). Întreg tripticul autoreferențial analizat de Lăcrămioara Petrescu în romanul camilpetrescian (2000,118 și urm.) se deschide și în proza eminesciană: începutul romanului Geniu pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că suntem un popor vegetal-/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac revoltându-se?"(Eu cred că suntem un popor vegetal) Voind cu orice preț a-și face auzită durerea, Ana Blandiana utilizează, în mod repetat, interogația retorică, urmată de afirmații concluzive de tipul : Eu cred că suntem un popor vegetal, celebră sintagmă, utilizată, ulterior, în multe caracterizări cu nuanță etnică. Pentru ca retorica să fie desăvârșită, autoarea alege, în aceste patru texte interzise publicate în volumul Amfiteatru, asonanța 258 cu vocală anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
58 Dumitru Tucan, art. cit., p. 232. 59 Ibidem, p. 232. 60Ibidem, p. 232. 61 Ibidem, p. 10. 62 Cf. J. Hillis Miller, Etica lecturii, București, Editura Art, 2007, în Prefață, p. 7: Nu întâmplător, deconstructiviștii duri resping orice aserțiune concluzivă, orice referință la adevăr și orice judecată asupra erorii". 63 Dan Negruț, op. cit., p. 7, " Fiind o formă de analiză relativ recentă, volumul Despre Gramatologie al lui Derrida fiind tradus și lansat în România abia în iunie 2009, deconstrucția a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
181 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului / 186 3.3.1. Logos-ul disprețuit / 187 3.3.2. Postmodernism și stil / 188 3.3.3. Filosofie sau literatură? / 190 3.3.4. Poetica postmodernismului / 199 3.4. Buclă concluzivă / 201 Partea a II-a. Cazul Baudrillard / 205 Capitolul 4. Baudrillard și postmodernismul / 207 4.1. De ce Baudrillard? / 207 4.2. Influențe / 211 4.3. De la modernism la postmodernism / 215 4.3.1. Explorarea modernității / 217 4.3.1.1
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
multiple posibilități) se poate înscrie ca o altă valență a scriiturii postmoderne. Aceste proceduri pot fi ușor detectate în scrierile filosofilor postmoderni, în special ca o consecință a refuzului discursului totalizator și a structurii ascunse a sensului. 3.4. Buclă concluzivă Ceea ce pare a caracteriza societatea contemporană este creșterea vertiginoasă a vitezei în toate domeniile de activitate, complexitatea relațiilor și a schimbărilor care instituie un ritm alert vieții în general. Dacă lumea exterioară ne bulversează prin rapiditatea cerințelor și a răspunsurilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Marcel Olinescu, făcând parte dintr-un ciclu intitulat Luceafărul, compus din 12 lucrări dedicate lui Eminescu, fiecare lucrare fiind însoțită de un vers. Cea de-a douăsprezecea lucrare se vrea și o apoteoză a ciclului, intitulată după ultimul vers concluziv al poemului Luceafărul: "Nemuritor și rece". Pe fondul unui cer înstelat sunt plasate monadic figuri culturale emblematice, desenate asemeni unor constelații: Shakespeare, Dante, Goethe, Beethoven, și, greu discernabil, probabil Platon, iar în colțul din dreapta sus probabil Nietzsche. Chiar dacă identificarea este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
proaspăt înființatei ARLUS, pictorul răspunde unei anchete cu un evident parti pris ideologic, despre " Condiția materială a artistului", cu un "Ajută-te singur" menit să explice începutul carierei sale și succesul ei de-a lungul câtorva decenii. Avem un autoportret concluziv și pozitiv al artistului care-și declină ca principale trăsături ale operei optimismul și autenticismul: "În tinereță, am avut mare succes cu portretele da cred că cei mai mulți bani i-am câștigat cu peisajele, fiindcă am prezentat natura fără nicio falsificare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
g] = Complicația introdusă prin declanșatorul narativ ȘI DINTR-O DATĂ. Pn3' [h] și [i] = reacția în forma unor cuvinte ale interlocutorilor și evaluarea. Pn4' [j] = Propoziție amplă prezentată de narator drept Rezolvare, introdusă de ATUNCI și încheiată prin marca de încheiere concluzivă PE SCURT. Pn5' [k] = Situația finală a secvenței inserate și întoarcerea la [l] a acestei secvențe și a celei de prim nivel: auditoarea ar putea considera povestirea încheiată pe când este vorba doar de închiderea secvenței inserate "n-am terminat". Pn4
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
țigări lungi de foi: de fapt un american tipic. Floch și Rivière, Dossier Harding, Dargaud, 1984 Progresia replicii descriptive este realizată metodic: prima frază dezvoltă operația de aspectualizare (proprietate apoi parte), cea de-a doua punerea în relație, iar ultima, concluzivă marcată prin punctuație, presupune o reformulare de sinteză. În următorul text publicitar, operația de tematizare comparativă, prin cele trei proprietăți enumerate în titlu, este un foarte bun exemplu în acest sens: (14) Lanțul de Hoteluri Meridian Caraibe Albastru, alb, proaspăt
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
una prin intermediul celeilalte: propozițiile care constituie premisele nu pot exista în afara concluziei iar aceasta din urmă nu poate exista decât în raport cu propoziția sau propozițiile constituite din premise. Relația de dependență a acestor două macro-propoziții este deci de natură structurală. Macro-propoziția concluzivă (p argumentează concluzia) poate cuprinde mai multe propoziții sau putem spune că poate cuprinde cel puțin o propoziție completă pe care o definim, din punct de vedere ilocuționar, ca un "act de asertare care, punând în joc una sau mai
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poate cuprinde cel puțin o propoziție completă pe care o definim, din punct de vedere ilocuționar, ca un "act de asertare care, punând în joc una sau mai multe influențe, le prezintă ca având un rol de legitimare [...] a enunțurilor concluzive. O concluzie presupune întotdeauna cel puțin o operație inferențială, însă o astfel de operație nu lasă loc în mod necesar unui act concluziv." (Apothéloz și colab. 1984: 39). Mișcarea prin care se face trecerea de la macro-propoziție premisă (sau informație dată
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în joc una sau mai multe influențe, le prezintă ca având un rol de legitimare [...] a enunțurilor concluzive. O concluzie presupune întotdeauna cel puțin o operație inferențială, însă o astfel de operație nu lasă loc în mod necesar unui act concluziv." (Apothéloz și colab. 1984: 39). Mișcarea prin care se face trecerea de la macro-propoziție premisă (sau informație dată) la macro-propoziția concluzie necesită o analiză specială. În concepția lui Perelman, această mișcare reprezintă un transfer de adeziune: "Prin argumentație nu se realizează
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]