278 matches
-
țigări lungi de foi: de fapt un american tipic. Floch și Rivière, Dossier Harding, Dargaud, 1984 Progresia replicii descriptive este realizată metodic: prima frază dezvoltă operația de aspectualizare (proprietate apoi parte), cea de-a doua punerea în relație, iar ultima, concluzivă marcată prin punctuație, presupune o reformulare de sinteză. În următorul text publicitar, operația de tematizare comparativă, prin cele trei proprietăți enumerate în titlu, este un foarte bun exemplu în acest sens: (14) Lanțul de Hoteluri Meridian Caraibe Albastru, alb, proaspăt
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
una prin intermediul celeilalte: propozițiile care constituie premisele nu pot exista în afara concluziei iar aceasta din urmă nu poate exista decât în raport cu propoziția sau propozițiile constituite din premise. Relația de dependență a acestor două macro-propoziții este deci de natură structurală. Macro-propoziția concluzivă (p argumentează concluzia) poate cuprinde mai multe propoziții sau putem spune că poate cuprinde cel puțin o propoziție completă pe care o definim, din punct de vedere ilocuționar, ca un "act de asertare care, punând în joc una sau mai
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poate cuprinde cel puțin o propoziție completă pe care o definim, din punct de vedere ilocuționar, ca un "act de asertare care, punând în joc una sau mai multe influențe, le prezintă ca având un rol de legitimare [...] a enunțurilor concluzive. O concluzie presupune întotdeauna cel puțin o operație inferențială, însă o astfel de operație nu lasă loc în mod necesar unui act concluziv." (Apothéloz și colab. 1984: 39). Mișcarea prin care se face trecerea de la macro-propoziție premisă (sau informație dată
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în joc una sau mai multe influențe, le prezintă ca având un rol de legitimare [...] a enunțurilor concluzive. O concluzie presupune întotdeauna cel puțin o operație inferențială, însă o astfel de operație nu lasă loc în mod necesar unui act concluziv." (Apothéloz și colab. 1984: 39). Mișcarea prin care se face trecerea de la macro-propoziție premisă (sau informație dată) la macro-propoziția concluzie necesită o analiză specială. În concepția lui Perelman, această mișcare reprezintă un transfer de adeziune: "Prin argumentație nu se realizează
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a lui Grize este următoarea: Dacă subliniem faptul că schematizarea inițială (S-i) este de cele mai multe ori subînțeleasă, putem spune că această structură corespunde primei părți din schema prevăzută de Danielle Coltier (1986: 8): Faza interogativă + Faza de rezolvare + Faza concluzivă Aceasta ne conduce către structura secvențială de bază pe care o propuneam în Pratiques nr. 56 (1987a: 72) și pe care o completez aici, ținând seama de schimbarea inițială facultativă despre care vorbește J.-B. Grize și pe care o
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poate observa, Nero are inițiativa (el însuși relansează conversația printr-o întrebare în versul 409) se adaugă o povestire deschisă nu prin intervențiile lui Narcis, ci prin mărcile complicității fatice: "Ce vrei ?" (391), "Orice ar fi" (395) și "Iată cum" concluziv (405). În rest, structura narativă a acestei tirade este reprezentativă: Pn1: Primele zece versuri cuprind Orientarea, al doilea (386) fixează parametrii povestirii: "când ?" ("astă noapte"), "cine ?" ("eu"), ("ce ?") ("Pe Iuni-am văzut-o adusă"), "unde ?" ("aici"). Pn2: Versurile 395-398 introduc o
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
proprietăți (pd (3) PROPR) pentru "pomeți" ("înalți"). Asimilarea metaforică a "chipului": "sculptat în lemn" este urmată de două proprietăți ale acestui "lemn": "dur" și "din junglă". Comparația schemelor celor două secvențe permite identificarea lor structurală: dezvoltarea prin aspectualizare, apoi reformularea concluzivă în cele două cazuri. Diferențele sunt marcate de faptul că cele două secvențe pun accentul fiecare pe un element diferit: hainele (marcate depreciativ din punct de vedere lexical), pe de o parte, și chipul, pe de altă parte. Se pare
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
clienți în funcție de solvabilitatea clientului, de poziția sa financiară etc. O astfel de informație este o informație credibilă, chiar dacă rezultă dintr-o estimare. Cu toate că probele disponibile să susțină estimările contabile sunt de cele mai multe ori mai dificil de obținut și mai puțin concluzive decât probele disponibile să susțină alte elemente din situațiile financiare, estimările contabile sunt rezonabile în circumstanțele date. Referindu-ne la relevanța și fiabilitatea informației conținute în situațiile financiare, trebuie să avem în vedere și limitele care pot apărea. Acestea se
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
și al XVIII-lea, Pinkney încadrează ceea ce vede în principiile generalizatoare atunci când notează, de exemplu, că franțuzoaicele se deosebeau "prin mai mult bun gust și eleganță" de englezoaice, dar că acestea erau mai "arătoase" (676). Într-un fel, făcând judecăți concluzive, aceste generalizări reflectă "imaginea distanțată a trecutului absolut" și invocă - și sunt descendenții - schițele din cărțile de caracter scrise de John Earle și Thomas Overbury care erau atât de răspândite în secolul al XVII-lea. Fie că era vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet e minune oare că pentru el visul era o viață și viața era un vis? (Eminescu: 2011, II, 35-36). (S6d) Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întâmplări, Dan ori Dionis? Mulți din lectorii noștri vor fi căutat cheia întâmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau; Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă a lui Théophile Gautier care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se realizează o încadrare simetrică incipit-excipit, cu finalitate (mai mult sau mai puțin) lămuritoare și funcție de autoreferențialitate auctorială: "Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat prin mintea cărui muritor treceau acestea idei? Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întâmplări, Dan ori Dionis?" (Eminescu: 2011, II, pp. 34, 62). Întreg tripticul autoreferențial analizat de Lăcrămioara Petrescu în romanul camilpetrescian (2000,118 și urm.) se deschide și în proza eminesciană: începutul romanului Geniu pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Va fi vorba permanent de o sinteză a liberei cunoașteri de sine care progresează către concepție și către principii și care oferă, conform unei frumoase legi a reversibilității, o regulă de simetrică individuație. Aceasta din urmă vine ca un corolar concluziv firesc al unui efort de inducție care adună materialul debordant al parcursului destinal. Ea este expresia răsturnată (cu pretenție de realitate legată de sensuri ale constituirii genetice), a unui model elaborat inițial în teorie, de multe ori cu scopul de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mecanismele asimilării sunt întotdeauna atent supravegheate de forul reflexiv, care capătă progresiv marca unei științe de sine. Într-o ordine secundă, conștiința de sine devine arbitru al unor ample desfășurări formative și intervine pe firul dezvoltării cu eficiența unei instanțe concluzive (creatoare de rețete cognitive). Implicându-se în ceea ce este stabil în textura subiectivității, ea preia sarcina unui discernământ discriminatoriu menit să separe efemerul de statornic (și în potențialitate și în act) și gestionează dinamica vitală din perspectiva unei raportări la
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și care restabilește, sintetizator, unitatea perturbată de dedublare. Post-schimbare, subiectul uman trăiește o regăsire transfigurată de sine și practică revenirea unificatoare sporită care este inutilă și de neconceput la nivelul conștiinței metafizice, ale cărei scopuri cognitive țin de o circumscriere concluzivă a unui dat abordabil doar în separație. În procesul modificării de sine ceva se păstrează și este recuperat în final, făcând ca revenirea la sine să capete miza unei statornicii și a unei continuități secunde. La început, în fiecare schimbare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fi despărțite."58 Aristotel Practica perseverentă a contemplației, ca întruchipare a supremului efort cognitiv și chintesență a demersurilor aprehensive orientate către regiunile cele mai încărcate de sens ale realului, conduce de cele mai multe ori la înțelepciune, la încununarea pe jumătate înzestrată concluziv și pe jumătate deschisă aptitudinal a unui drum al experienței generale de viață. Ea devine țintă privilegiată a celor mai nobile eforturi raționale și principiu de aderență și aspirație al oricărui sistem filosofic ce nu se înscrie într-un curent
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fără un lung șir de reușite pragmatice care să valideze prin forța lor de conjugare experiențială gradul de competență generală pe care l-a accesat individul. Aceste reușite sfârșesc prin a converti aptitudinea în sâmbure etern roditor al sistemului spiritual concluziv și mântuie perspectiva oricărei inadecvări generate de posibila eroare de aplicare a preceptului de înțelepciune. Aici conștiința de sine se regăsește cel mai mult în elementul său, întrucât angajează toate mecanismele cogniției la emergența nucleului lăuntric în experiența generală de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
obiectivității și poate îmbrăca varietatea de forme corespondentă aleatoriului vital. În același timp, ea părăsește exigența unei reprezentări unitare a ordinii lăuntrice, pentru o cât mai exactă descripție a faptului trăirii. Apoi, autonomia teoretică amintită o face disparat și diversificat concluzivă, dar mai ales supusă oricând dezbaterii (ca piatră de încercare interacțională a oricărei legături inter-elementare supraadăugate care se realizează și la nivelul personalității). Întoarsă de această dată către modelul cognitiv, procedura sintetică reflexivă își revendică o altă libertate, cea a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
obiectul, în stabilă inserție intra-fenomenală. Iar în acest context relația devine un instrumentum spiritual a cărui acțiune înmulțește finalitățile unui demers simplu ca reflexia de sine. Ceea ce inițial era destinat unei banale administrări interioare, poate culmina cu fericite unificări concluzive sau cu ample descoperiri de natură filosofică. Orizontul cunoașterii poate deci crește și fără contribuția altminteri legitim înnoitoare a exteriorității fenomenale. Încheiere Separația care stă la baza tripartiției fundamentale a tipurilor de conștiință a condus la ocultarea rolului foarte important
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
al unui sistem de comportament spiritual la descifrarea misterelor căruia contribuie decisiv. Conștiința de sine este capacitatea de a gestiona prin analiză și sinteză datele propriilor trăiri, reprezentări, gânduri și de a strânge lalolaltă acest rezultat cognitiv în unități suprastructurale concluzive care pot alcătui o filosofie a subiectivității, o imagine sistemică a sinelui. Pornind de la acest rol primordial al ei se poate dezvolta o diversitate de atribuții vitale, care țin de educație, de implicările sociale ale omului, de sistemul său axiologic
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
superior al conștiinței pot induce teza legării omului de absolut și prin conștiința de sine. Nu numai întâlnirea "Dumnezeului lăuntric" sau "confruntarea" cu duhul propriu pot justifica o asemenea alegațiune, dar și implicația religioasă profundă pe care o are totalitatea concluzivă a firului destinal o poate face. Structurile nu sunt doar un ansamblu de reguli riguroase (o alcătuire rece și formalizată care rezumă cognoscibilul), ci pot deveni entități active într-un joc cosmic supra-guvernat de divinitate. Providența supremă acționează asupra fenomenului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
vorbind despre rolul filozofiei în viața culturală, el se referă în Das Wesen... la faptul că abstracțiunile sintetice ale gândirii călăuzesc "orice evoluție (Fortgang) a corelațiilor de scopuri spre forme tot mai complexe."202 Iar în finalul lucrării, atunci când enumeră concluziv condițiile în care "am putea înțelege istoria filozofiei", autorul menționează, printre altele, comprehensiunea modului în care cunoașterea "reflectează progresiv (fortschreitend) asupra ei înseși, ținând cont de principalele ei stadii", precum și înțelegerea faptului că există un "progres permanent (beständiges Fortschreiten) al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
W. Dilthey, Das Wesen..., p. 7. 144 Ibid., p. 8. 145 Aici s-ar putea obiecta că în Das Wesen der Philosophie acest aspect este mai degrabă sugerat decât expus explicit, dar să nu uităm că lucrarea menționată este una concluzivă și sintetică, având îndărătul ei, în operele anterioare începând cu Einleitung in die Geisteswissenschaften -, o mulțime de trimiteri amănunțite, uneori prea întortocheate, la procesul formării și al remodelării ulteriorare a presupozițiilor pe baza experienței de viață. Prin urmare, se poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
va remedia eroarea. Dacă nu o face înseamnă că nu există eroare! Ne ispitim într-o manieră inacceptabilă. Această lucrare nu face dec(t să deschidă un drum ș( de aceea nu are pretenția de a se finaliza prin afirmații concluzive. Vom (ncheia (provizoriu) cu un semnal privitor la necesitatea aprofundării studiilor, a consolidării structurilor ce pot furniza informații statistice sistematice ș( reale, a degajării unor posibile seturi de măsuri care să sprijine tendința ce se face simțită (n prezent de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pentru elevi (își pot autocontrola actul de învățare pe baza reperelor oferite de profesor); • ameliorarea relației interpersonale între cei implicați în actul didactic. Fiecare profesor are, cu siguranță, pe baza propriei experiențe, multiple ilustrări pentru fiecare dintre aspectele prezentate. Subliniem, concluziv, remarca unui specialist în domeniul comunicării: „Privarea de feed-back reduce învățarea la un discurs fără receptare, fără eficiență, frustrant pentru ambii parteneri, mai ales pentru elevi” (Mucchielli, R., 1982, p. 37). 4.2. Taxonomia feed-back-uluitc "4.2. Taxonomia feed‑back
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
datorit) faptului c) cineva poate, în același timp, s)-și fac) de lucru, și s) evite dificilă chestiune a cunoașterii a ceva. Întrucât faptele nu sunt evidente prin ele însele, întrucat asocierile nu conțin sau nu sugereaz) niciodat) în mod concluziv propria lor explicație, chestiunea trebuie abordat) frontal. Ideea ,,cunoașterii de dragul cunoașterii” își pierde farmecul, si chiar semnificația, odat) ce se realizeaz) c) posibilele obiecte ale cunoașterii sunt infinite. Cei care se ocup) ast)zi cu studiul politicii manifest), totuși, o
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]