2,979 matches
-
publicat, își dorea o Românie cunoscută în lume, o Românie în care scriitorii să ocupe locul ce-l merită. O Românie liberă-așa cum istoria străveche o atestă”.Tinerețea petrecută la Revista Luceafărul alături de bunii săi colegi de litere, de condei, consacrați, l-au umplut de lumină, de bunătate, de farmec, de ambiție, de mărinimie, uneori de tristețe, de succes, de curaj, de rafinament, de bucurie, de responsabilitate, dar și de dor și cinstire pentru Marele sau Neam. Măreția unui Om
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
vorbesc în numele presei și a ziariștilor, în general, n-am acest drept, n-am s-o fac, iar în rândurile care urmează mă voi referi doar la ce cred eu, care am lăsat în urmă 56 de ani de când port condeiul, și ce facem noi la ziarul românilor mureșeni, „Cuvântul liber”, pe care-l conduc din 26 decembrie 1989, deci de aproape 27 de ani, fără întrerupere. Născut în zilele tumultuosului decembrie 1989, în acea noapte de 22 spre 23, aici
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
un prefesionist citit. Și, esențial, să cunoască bine gramatica românească, sub acel îndemn al lui Nenea Iancu Caragiale: „Cinste și gramatică!”. Fără cinste și gramatică, fără o vastă cultură, atât de necesare, foarte greu îi va fi unui purtător de condei în această dificilă profesie. Dacă nu îndeplinește aceste condiții, ziarist adevărat nu poate fi! Este o grea meserie. Gazetăria îți cere o dăruite totală. Și o neîntreruptă luptă pe baricada interesului național și a adevărului. Trebuie să iubești această meserie
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
Când a primit, în semn de supremă cinstire, a întregii sale cariere de istoric național, sabia înmânată celor distinși cu titlul simbolic de Cavaler de Clio, a scos-o printr-un singur gest, viguros, aidoma felului în care a mânuit condeiul cu care a descătușat lucrurile tăinuite despre idealurile și finalul vieții mareșalului Ion Antonescu. Semn al unui luptător până în ultima clipă a existenței sale. De Român Demn. S-a stins din viață un OM - Mircea Vâlcu-Mehedinți L-am cunoscut pe
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Dar faptul de a introduce în 1955, în miezul unei lucrări de diplomă, o compunere în versuri reprezenta fără dubiu un gest postmodernist, anticipînd cu trei decenii apogeul la noi al curentului: Eu nu știu tărîmul spre care Pornesc cu condeiul acum, Ce demon mă pune-n mișcare, Ce taină mă-ndeamnă la drum. Dar fruntea-mi nu stă să reverse Lumina aceluiași nimb; Pe pajiști cu mult mai diverse Pegasul voiesc să mi-l plimb. în van bariere pedante Mi-
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
interes poetic, dacă nu și ideologic, ceea ce, ar putea purta spre un detectivism la care nu vom purcede. Ca istorie a liricii naționale, Eseuri critice arată, atunci, precum tabelul lui Mendeleev, cu pătrățele libere. Poate chiar că punând în suită condeie afine, de la Ghilgameș care deschide ciclul, la Șerban Foarță, ce-l închide, eseistul a respectat cel mai pertinent dintre sfaturile pe care i le dădea Polonius, viforosului său fiu. Și poate, iarăși, în aceasta ar consta modul de citire al
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
numai - , intitulat 111 romane celebre într-o singură carte - dicționar de autori și opere. Anul acesta, ea revine pe piața editorială cu o carte despre povestirea tradițională, publicată în colecția "Deschideri" a Editurii Paralela 45, care confirmă seriozitatea și eleganța condeiului autoarei. Orice s-ar crede, nu simpatizez cu discursul științific brut, sec, lipsit de nuanțe, care face dovada exactității fără să transmită cititorului ceva din compoziția intelectual-afectivă a celui care scrie. Barthes, nu Greimas. Privită din acest unghi, cartea Ruxandrei
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
născocite ad hoc și debitate cu mare artă, spre a ilustra diversele obligații civice. La sfîrșitul semestrului I trebuia să dăm teză, ca la orice altă materie. Subiectul ne-a luat prin surprindere: ŤBunul colegť! Am stat mult timp cu condeiul în aer, răscolindu-mi mintea în căutarea unei idei. Pînă la urmă, în lipsă de altceva, am așternut o povestioară cam stupidă, despre niște băieți care bat mingea în curtea școlii, unul dintre ei sparge din greșeală un geam, iar
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
camaradul de breaslă Herbert Padilla a fost obligat să se autoflageleze în fața călăilor ideologi. Probabil că neoficial Gabo a pledat pentru lărgirea ariei de îngăduință, nu s-a dezis însă niciodată de "fratele Fidel", ascultând împietrit reproșurile altor mânuitori ai condeiului (de pildă mustrările directe ale lui Vargas Llosa). Și Pablo Neruda, un rapsod al dragostei, cu o melodie a versurilor irezistibilă s-a împotmolit în declarațiile politice. Pentru el, Stalin era "mai înțelept decât toți oamenii luați laolaltă". O altă
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
nici sora handicapată a Jurnalismului cu majusculă, nici un produs de subcultură adresat unor inși mărginiți, certați cu gramatica și cu mintea muiată în trascău. Ovidiu Ioanițoaia a reușit să crească la Gazetă un snop de ziariști iuți la minte și condei, verticali, informați și curioși să afle și ce se întîmplă, de pildă, în literatură. Cît despre colaboratori, ei se numesc într-o ordine aleatorie Traian Ungureanu, Radu Cosașu, Adrian Cioroianu, Radu Naum (plus Tudor Octavian, care e de-ai casei
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
reușea măcar să-mi facă viața acră și amară și din teama de a nu deveni ca ei, i-am scris lui Florin Mugur. ...Și, surprinzător, mi-a răspuns prietenul lui, Norman Manea. O carte poștală, atât. Dar el a luat condeiul din mâna acelui destin care mă voia numai personaj de sacrificiu și a scris în biografia mea cuvinte de bine. Și după prima chenzină, mă și aflam la București, în apartamentul lui Florin Mugur. Aici am făcut cunoștință cu Norman
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
pitorească la o privire superficială dar, de cele mai multe ori, plină de înfrângeri și dezastre. Nu "timp" nu avea inginerul cu pricina, pe care poate că natura l-a înzestrat, realmente, cu înclinații artistice, ci frica de ratare i-a smuls condeiul din mână, teama că ar putea fi obligat să trăiască în sărăcie și singurătate, disprețuit de semenii săi, devorat de sentimentul inutilității, de neputințe și dezamăgiri cu tot cortegiul lor de compromisuri și de abdicări. Inconștiență sau un foarte mare
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
a înscris observații esențiale în studiul Note despre stil și nu revin asupra lor. El a recenzat romanele Rădăcini și Logodnicul, accentul căzând mereu pe forța analitică a autoarei, pe îndrăzneala ei în sondarea psihologiilor celor mai obscure: “Niciodată un condei românesc n-a înțepat colțuri sufletești mai ferite de lumina inteligenței, mai întunecate și totodată mai vii”. În Logodnicul, ca expresie a morbidității și a unei “cumplite violențe morale”, ajunge să identifice un adevărat paradox pe care-și întemeiază cam
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
lor pe cât ar fi fost necesar. Ele ar mai presupune încă o cronică. Cred însă că și așa ne putem face o idee despre unul dintre cei mai pasionați și mai laborioși istorici literari români, care ține realmente cu folos condeiul în mână de peste patru decenii, oferind generației tinere un exemplu de dăruire și chiar de sacrificiu, azi din ce în ce mai rar întâlnit. Teodor Vârgolici, Caleidoscop literar, vol. I, Editura Do-minor, București, 2003, 346 pag.
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
atitudine n-are nici un rost, deoarece în primul rînd Armata Populară de azi n-are nimic comun cu armata veche a burghezo-moșierimii, în al doilea rînd fiindcă îți poți sluji Patria tot atît de bine și cu arma, și cu condeiul, în al treilea rînd deoarece cu statura mea cred că mi-ar sta foarte bine uniforma Academiei Militare. Deci, nici un motiv de îngrijorare. 20 nov. 1951. Astăzi - de pildă - am avut zi de odihnă: primele 2 ore libere prin program
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din asemenea notații și construcții ale imaginației iese una dintre cărțile majore ale scriitoarei, reabilitând insolitul întâmplărilor mărunte de fiecare zi în versuri și pagini de proză scrise cu un condei rafinat, mereu liber în conturarea ori în deformarea liniilor “obiectelor” sale. Adepților unei “poetici textualizante”, precum Marin Mincu, le-a plăcut să identifice în poeziile semnate de Nora Iuga mai ales din ultima perioadă - cea acoperită de volumele Dactilografa de
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ea însăși. Nu e locul aici de a stabili o periodizare a fazelor de infiltrare a ideologicului în creație. Spre sfârșitul domniei lui Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a văzut un început de dezgheț. A încetat prigoana în masă a mânuitorilor de condei, au fost eliberați din carceră numeroși cărturari învinuiți fără motiv, s-a reînnodat o legătură cu tradiția, s-au deschis ferestre și spre alte țări de pe glob. Desprinderea din chingile Moscovei, începută timid și precaut încă din inițiativa fostului ceferist
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
era faptul că trebuia să scriu o carte. N-aveam plan,n-aveam idei, n-aveam inspirație, personajele la care gîndisem în multele mele ore de tainică meditație pieriseră cu totul. Și totuși trebuia să scriu. Am creionat în fuga condeiului posibile conflicte sufletești pe care le înșiram cu febrilitate. Părea că împlineam o muncă silnică pe care trebuia să o duc pînă la capăt. Orele de dormit se transformaseră în timp de meditație, iar orele de creație se înjghebau cu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
normativ existența învățământului de stat și precizează angajamentul statului democrat popular în "dezvoltarea științei, literaturii și artei". În acord cu exigențele democratismului sovietic, proiectul de constituție este supus dezbaterii cetățenilor: cărturarului-demnitar Sadoveanu, partidul îi încredințează misiunea de a participa, cu condeiul, în lupta dată pentru întronarea definitivă a libertății. "Însemnările pe marginea articolului 80", editate ca volum în 1952, închid un cerc și, după elogiul constituției sovietice de la 1936, intelectualul revine pentru a celebra actul fundamental ce se revendică de la același
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
deplin acel "adevărat temperament de polihistor", pe care i-l recunoștea Perpessicius. Restrângerii, ca volum, a scrisului său G. T. Kirileanu i-a dat mai multe explicații: că era "greoi la scris și mai cu samă la tipărit", că avea condei "neîncercat", că era "perimat", "răsuflat", "ratat, nereușit, neisprăvit, cum am fost eu în toate", că a fost "copleșit cu multe de toate". Este evident, pentru cine îi cunoaște activitatea, că se judeca prea aspru, fiindcă, în fapt, ceea ce a scris
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
adică o ediție critică, cu note, variante și glosar, alcătuită de unul care mai recuperase ceva din manuscrisele lui Creangă și cunoștea foarte bine limba acestuia. A mai dat, pe lângă această ediție, altele, vreo douăzeci, multe semnate împreună cu Ilarie Chendi. Condeie de seamă au recunoscut marile merite ale acestei ediții, care a fost, de altfel, și este singura până acum integrală. Perpessicius spunea că ediția este un "monument editorial alcătuit cu gust ales și multă pricepere", iar Iorgu Iordan, care avea
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
intelectuale, care se visează înconjurată de succese, și care e, de fapt, mai mult o veleitară. D. T.: - Stimate maestre Victor Eftimiu, vă mulțumesc, nu înainte, însă, de a vă ura să nu vă ruginească nici verva tinerească și nici condeiul.
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
să treacă de alcătuirea bibliografiei. Adevăratul scop al diaristului este altul: să facă ironii la adresa criticilor literari și să-i pună la încercare cu elucubrațiile lui, într-un cuvînt să-și bată joc de eforturile celor mai nobili dintre mînuitorii condeiului (o frustrare a filologului care nu poate fi critic). Astfel, de pildă, repetă de cîte două-trei ori o însemnare, la pagini diferite (de exemplu ideea bizară că pijamalele nu ar trebui să aibă guler sau nota supărătoare despre felul agramat
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
Ion Pop Nu s-a scris nimic până acum despre publicistica lui Gherasim Luca, rămasă îngropată în câteva dintre ziarele din deceniul al patrulea al secolului XX. Poetul, care avea să devină unul dintre fruntașii suprarealismului românesc postbelic, își formase condeiul la revista de avangardă "Alge", scoasă de un grup de tineri în jur de șaptesprezece-optsprezece ani în 1930, reluată, tot efemer, în 1933, sub conducerea lui Aureliu Baranga. Se numeau Paul Păun, Sesto Pals, S. Perahim și priveau ca spre
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
cecității ideologice.Nu s-a scris nimic până acum despre publicistica lui Gherasim Luca, rămasă îngropată în câteva dintre ziarele din deceniul al patrulea al secolului XX. Poetul, care avea să devină unul dintre fruntașii suprarealismului românesc postbelic, își formase condeiul la revista de avangardă "Alge", scoasă de un grup de tineri în jur de șaptesprezece-optsprezece ani în 1930, reluată, tot efemer, în 1933, sub conducerea lui Aureliu Baranga. Se numeau Paul Păun, Sesto Pals, S. Perahim și priveau ca spre
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]