403 matches
-
În Evul Mediu acestea reprezintă narațiunea simplă, lungă, care dezbate problematica iubirii, plecând de la experiența unor personaje distincte.” Robert O. Payne, op. cit., p. 2. 630 Ibidem, p. 21. 631 „și erau scrise-n cărțulie,/ știți, fabule în stihuri puse/ De condeieri în vremi apuse,/ și oamenii aminte luau,/ Cât legea firii o-ndrăgeau.” Geoffrey Chaucer, Legenda femeilor cinstite și alte poeme, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 33. 177 distinctă, o voce aparte 632, așa cum se remarca și la Boccaccio, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
universale, în sensul modern al cuvântului, și unul dintre cele mai bune.” George Lyman Kittredge, Troilus, în Chaucer and His Poetry, Harvard University Press, 1915, p. 109. (trad. n.) 258 inconfundabil 957. „Originalitatea temei nu era socotită o calitate de către condeierii și auditoriul Evului Mediu. Cea mai mare virtute a unei producții literare era pentru publicul vremii autenticitatea.”958 Scriitorul englez „are meritul de a plasa acțiunea într-un spațiu medieval și de a invita cititorii pe de o parte să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în colaborare cu Petre Dragu). A mai colaborat la „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Scânteia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. A semnat și cu pseudonimele Lucian Severineanu, L. Talaz, Tucin Talaz. Reporter cu propensiuni literare, Z. se înscrie în seria condeierilor care „relatează” cu entuziasm, în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, fapte ale oamenilor noi, exploatând îndeosebi „filonul” aflat în Oltenia, „pe plaiurile pandurilor”. Bunăoară, cu toate că titlurile, ca și țesătura textelor din Orașele dragostei (1967), volumul lui reprezentativ, sunt predominant lirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
industrială de ucenici „Obedeanu” și la o școală industrială de pielari. A mai fost - experiență neplăcută pentru C. - secretar-contabil la Teatrul Național din capitala Băniei. Președinte al Sindicatelor Unitare Muncitorești, membru al colegiului redacțional al foii „Apărarea ceferiștilor” (Craiova, 1934), condeierul oltean își nutrește din învrăjbirea de clasă spiritul de frondă. A debutat cu un sonet în „Acțiunea română” (Iași, 1917). A mai colaborat la „Ramuri”, „Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Datina”, „Actualitatea”, „Bilete de papagal”, „Familia”, „Fulgerul”, „Presa”, „Gorjanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
multe altele. A înființat, la Craiova, publicațiile „Garda” (1928-1931), „Strigătul oltean” (1929), „Condeiul” (1938-1942) și a contribuit la apariția cotidianului „Înainte” (1944). Împreună cu Paul Constant editează la Sibiu, între 1932 și 1934, „Provincia literară”. A folosit pseudonimele Inimosu, Evghenie, Silvirgil, Condeierul, Vulcan. Doar volumul de sonete Oglinzi aburite (1918) poartă pe copertă iscălitura Eugen Constantinescu. Celelalte sunt semnate Eugen Constant, nume care în 1950 devine oficial. Alte cărți de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
ceea ce scrie. Așa cum un arbore are nevoie de sol pentru a se prinde cu rădăcinile-n el, ca să nu-l ia vântul, un poet n-ar putea supraviețui fără cerul unei patrii concrete. Turnul de fildeș în care se închideau condeierii odinioară a devenit un anacronism în acest secol zbuciumat; poetul poate exista numai în raport cu celelalte lucruri din jurul său, numai având tainice legături cu tot ce-l înconjoară (...). Poezia e o realitate mai reală decât realitatea însăși. Cu ajutorul ei deprindem a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
impenitent, cu febrilități postmoderne, U., exhibând disponibilități de autor dramatic, e, ca director de scenă, un inventiv pândit întrucâtva de excesul de orgoliu. Aproape nimic în romanul Saltul (1975), debutul lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de mai târziu. Pusee lirice, mici patetisme, ca și livrescul ingenuu împing în conformism o narațiune confesivă care tocmai își propune să torpileze „șabloanele” ce ar fi parazitând opurile de evocare a stagiului ostășesc. O carte cu farmec este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
amplă monografie, ieșită de sub tipar în două decenii, este structurată pozitivist, propunându-și să reconstituie toate componentele culturii locale, de la personalități la modești dascăli și țărani fruntași, de la instituții, școli grănicerești, tipografii la reuniuni învățătorești și muzee, de la scriitori la condeieri, de la memoria istoriei la memoria prezentului, de la reviste cu impact cultural la efemere publicații școlare ș.a.m.d. Toate cele șapte volume cuprind atât studii și însemnări cultural-istorice, cât și portrete ale reprezentanților zonei (peste trei sute cincizeci de nume, jumătate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
este exclus însă ca motivul principal să fi fost altul. Prețuit de profesorul său de română, ce scotea periodicul „Școala secundară”, premiant răsplătit cu excursii în Transilvania, prilej cu care vizitase redacțiile unor gazete românești, făcând cunoștință cu câțiva tineri condeieri, T. participă, alături de colegul său C. Ș. Făgețel și de N. Bănescu, la întemeierea, în decembrie 1905, la Craiova, a revistei „Ramuri”, al cărui text-program îl scrie. Aici va publica articole de directivă, comentarii, cronici literare și dramatice, recenzii, numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
care definește preocuparea publicației pentru actualitatea literară și culturală. Cum se afirmă în articolul inaugural Ce ne trebuie, revista „se vrea cu tot sufletul în slujba cauzei culturale a provinciei din sânul căreia iese”, asumându-și, ca modestă misiune, „încurajarea condeierilor olteni”. Fără a-și depăși condiția provincială, P.l. publică mai cu seamă versuri, între semnatari numărându-se Elena Farago, D.F. Ionescu-Ghindeni (foarte des, inclusiv la rubrica „Poeți olteni tineri”), Șt. Zamfirescu, Preda Savu, Dem. Bassarabeanu, C. Barcaroiu, Eugen Constant, Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288920_a_290249]
-
târziu, o carte specială, rară: TV.V. 15 în explozia cultural informațională din județul Vaslui. Autorul ei este prof. dr. Dumitru V. Marin, fondator (în decembrie 1990), martor și actant al studioului de televiziune Vaslui, dascăl cunoscut și în ipostază de condeier (între altele, monografia despre Liceul centenar „Mihail Kogălniceanu", precum și scrierile dedicate folcloristului antebelic Tudor Pamfile). Masivul volum cuprinde documente, fotografii, reacții (de toate felurile, de la președinții României la texte diverse, publicate în presa locală), cu gândul, explicit, de a lumina
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
au ilustrat valorile cele mai răsărite ale momentului. Din lista de 57 periodice identificate după 1990 (fără Adevărul de Vaslui, Monitorul, Obiectiv, care au dat știri, uneori, despre cultură, MERIDIANUL cu pagini consacrate) doar câteva sunt de menționat pentru ceva condeieri de valoare sau realizări artistice ori contribuții științifice. Să zicem Vlăstarul (I, 1990), ESTԛ(2001), Est expres (I, 2001), Baad (I, 2007), "Ecouri literare" (An I, 2008) restul sunt revistele liceenilor (sau de la școli generale) și ale profesorilor ambițioși. Dacă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
prin viața lor "socială" (adică la vedere) să pună mai mult preț pe 152 valoare. Din păcate, alături de profesioniști sunt destui "încălțați" care umblă cu bocancii prin sufletele oamenilor în numele transparenței... și pentru setea de adevăr. * Pentru o nominalizare a condeierilor locali, adică dintre cei care scriu, relatează sau filmează cu ceva talent... sau interes. Apelul la 5 CINCI surse înlătură sentimentalismul imediat. * Ierarhizarea jurnali știlor locului devine fapt împlinit pentru că: a) votează redacții; b) instituții; c) personalităț i; d) sondaj
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de operă Viorica Cortez - Guguianu și că artistul face cinste unei epoci culturale naționale. Alt artist plastic, Corneliu Vasilescu, cu reprezentant "comercial" în Stuttgart de mulți ani de zile, este evident recunoscut peste hotare, dar rămâne de-al nostru. Dintre condeieri de cea mai înaltă valoare selectați de București dar foarte prezenți în județ, Valentin Silvestru (n. 1924), e ca și Guguianu, adevărat exemplu dar imposibil de urmat datorită complexității activităților desfășurate în județ. Mircea Coloșenco, autor cu aproximativ 400 de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
cărți, oameni de seamă și faptele lor din trecutul istoric al acestui ținut, cum ar fi Budenii, Gr.H. Grandea, Alex. Gheorghiu Doinaru, Ion Luca, Gr. Tabacaru, G. Bacovia, Maximilian Costin, I.I. Stoican, Alex. Șendrea, Dumitru Alistar etc., ca și despre condeierii din vremea 80 mea - unii dintre ei foști elevi, cu care mă mândresc - Paul Anghel, G. Mosari, Vasile Sporici, C. Isac, Corneliu Buzinschi, George Bălăiță, Ovidiu Genaru ș.a. Și chiar dacă unii dintre ei m-au uitat ori au plecat prea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
în colțul gurii, prin jurnalele unde activează, selectându-le apoi în broșuri. Dincolo de vorbe de duh, anecdote, istorioare hazlii, picanterii și alte nostimade răsar și informații ce pot interesa istoria literară. Printre scenele amuzante și rostirile cu șart, la care condeierul face urechea pâlnie, se deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc în „mediul înălțător și impunător al Junimii”, pentru care S. nutrește aproape un cult. În articolașele lui mișună, de altfel, tot soiul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
s-a ratat un dialog ce părea interesant și util pentru ambele părți, iar frustrarea oaspetelui englez a fost mai mult decât evidentă. La fel au stat lucrurile și în cazul simpozionului „Literatura română sub semnul integrării”, la care majoritatea „condeierilor” autohtoni au excelat prin absență, ca de altfel și la recent încheiatul seminar internațional de teatru, unde aparențele au fost salvate tot de studenți. Ce fac, cu ce se ocupă scriitorii? sunt îndreptățiți să se întrebe toți acei care manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
orice caz, sunt greu de găsit prin Chișinău. Și mai greu e să obții de la cineva un rând scris. S-a spus că împroprietărirea scriitorilor cu pământ este o subtilă diversiune agricolă a puterii, care i-a îndepărtat astfel pe condeierii noștri de foaia de scris. Nu știu dacă e vorba chiar de o diversiune, însă ceea ce știu este că un prozator basarabean și-a amânat colaborarea la Contrafort până la sfârșitul toamnei, atunci când se cam termină recoltatul sfeclei de zahăr. August
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
satelor”, „Agricultura nouă” și redactor-șef adjunct la „Albina”. Debutează la „Cuvântul liber” în 1935, colaborând apoi și la „Azi”, „Meridian”, „Timpul”, „Fapta”. Prima carte, nuvela Întovărășirea, îi apare în 1949. Reprezentant prolific al realismului socialist, N. este unul dintre condeierii care, dând tiparului și câte două romane pe an, neabătându-se nici un moment de la „linia partidului”, au contribuit la rescrierea falsificată a unor perioade din istoria interbelică și postbelică. Se găsesc în cărțile sale mai toate poncifele ideologice ale anilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
În schimb, Rugă de ateu arată opțiunea pentru poezia socială, contestatară, fiind mai reprezentative pentru spiritul tânărului D., care e un insurgent boem, sensibil la mutațiile pe care generația sa poetică le pregătește. Profilul i se precizează însă în Înger condeier (1939) și în celelalte cicluri de poeme scrise până în 1946 și apărute postum, prin grija Chirei Dragomir (soția poetului), în volumele Dor (1969), Minutar peste netimp (1974), Noapte calmă ( 1980) (foarte puține dintre aceste poeme fuseseră publicate de autor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
Tânărul poet se formase la școala lui Eminescu, Arghezi și Minulescu, la aceea a lui Panait Istrati (declarat „maestru, frate, tată”), însă supremul model pe care îl recunoaște este E. A. Poe, asociat cu descendența lui europeană, decadentă (Baudelaire, Verlaine). Înger condeier e spovedania unei generații cu destin vitreg, iar autorul ciclurilor Mlaștina cu nuferi, Antares, Paznicul florilor, Alcool și Edgar Allan Poe își mărturisește aderența la o poetică a cotidianului, a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul privit din perspectiva epatantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
tradus din E.A. Poe, din Maiakovski și alți poeți ruși, din proza lui John Steinbeck și H. G. Wells, el însuși încercându-se în povestirea SF, însă fără succes notabil. SCRIERI: Gânduri prăfuite, Brăila, 1936; Rugă de ateu, Brăila, 1938; Înger condeier, București,1939; Edgar Allan Poe, București, 1940; Prima șarjă, București,1950; Stelele păcii, București,1952; Războiul, București, 1954; Tudor din Vladimiri, București, 1954; Pe struna fulgerelor, București, 1955; Versuri alese, București, 1956; Odă pământului meu, București, 1957; Pe drumuri nesfârșite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
Nicephoros Callist Xanthopoulos, în Markos Evghenikos ori în împăratul Theodor II Laskaris, toți stihuitori într-o limbă ce disprețuiește, încă, idiomul vorbit, reprezentanți de marcă. În poezia laică, convenționalismul domină elogiile compuse de un Mihail Holobolos sau de Manuil Philes (condeier „profesionist” care solicită intens formulările encomiastice), sfaturile plictisitoare pe care le împrăștie neobosit Theodor Lapites sau enormele compoziții ale lui Theodor Melitheniotes, a cărui alcătuire Despre prudență, cu cele 3 062 de versuri ale ei, redactate, se pare, sub înrâurirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
doar la câteva exemple: Valentin Borda, Călin Dimitriu, Mircea Anghelescu, C. Popescu Ulmu etc. De exemplu, Valentin Borda, În afara contribuției personale pe care și-a adus-o la editarea multor cărți cu tematică turistică, el Însuși este ,,un foarte bun condeier”, lucru dovedit prin interesantele, documentatele și actualele volume de unic autor, cum ar fi “Călătorind prin vreme” (1979) și “Călători și exploratori români” (1985). Nu Întâmplător am lăsat la urmă contribuția economiștilor la cunoașterea și valorificarea resurselor turistice ale Carpaților
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
convocând Parlamentul și hotărând înăbușirea răscoalelor cu ajutorul armatei. În paginile gazetelor socialiste apăreau articole destul de virulete la adresa guvernanților, care masacrau pe țăranii care s-au ridicat impotriva moșierilor, pentru a putea să supraviețuiască. Au scris în apărarea țăranilor răsculați mulți condeieri, precum I.L. Caragiale, George Coșbuc, Alexandru Vlahuță, Constantin Mille, Tudor Arghezi. Răscoala țăranilor din anul 1907 a influențat mișcarea muncitorească din România, producând o mai mare solidaritate între cele două clase sociale, producătoare de bunuri materiale. O măsură luată de
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]