157 matches
-
dento-faciale (35 ore) Cursuri conferință: 12 ore ● Procesul erupției dentare și al deplasării dentare spontane ● Efectele diverselor forțe asupra celulelor și țesuturilor Efectul sistemelor de forțe și al mărimii forțelor ● Modificări post-traumatice ● Aspecte celulare ale creșterii encondrale în septul nazal, condili și epifize, precum și ale creșterii osoase la nivelul suturilor și suprafețelor osoase ● Efecte ale tratamentelor ortopedice dento-faciale asupra sistemelor tisulare ● Relația între adaptabilitatea țesuturilor și rezultatele tratamentelor ortopedice dento-faciale Activități practice: 23 ore ● Studiul literaturii de specialitate în vederea realizării de
ORDIN nr. 1.141 din 28 iunie 2007 (*actualizat*) privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
dento-faciale (35 ore) Cursuri conferință: 12 ore ● Procesul erupției dentare și al deplasării dentare spontane ● Efectele diverselor forțe asupra celulelor și țesuturilor Efectul sistemelor de forțe și al mărimii forțelor ● Modificări post-traumatice ● Aspecte celulare ale creșterii encondrale în septul nazal, condili și epifize, precum și ale creșterii osoase la nivelul suturilor și suprafețelor osoase ● Efecte ale tratamentelor ortopedice dento-faciale asupra sistemelor tisulare ● Relația între adaptabilitatea țesuturilor și rezultatele tratamentelor ortopedice dento-faciale Activități practice: 23 ore ● Studiul literaturii de specialitate în vederea realizării de
ORDIN nr. 1.141 din 28 iunie 2007 (*actualizat*) privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237660_a_238989]
-
opinii privitoare la această terapie: Complicații: injectarea corticoizilor în tendoane crește riscul de ruptură; artrita cristal-indusă ce determină o reacție inflamatoare (rară; depinde de preparat și de suspensia în care este conținut corticoidul); osteonecroza (distruge osul subcondral în capul și condilul femural) - rol preventiv: diagnosticul timpuriu al artrozei, înaintea apariției modificărilor Rx - tratează leziunile asociate care favorizează artroza: rupturile meniscale, rupturile ligamentare - rol diagnostic: stabilește gradul artrozei și tratamentul ce trebuie urmat - rol terapeutic: tehnici benefice în gonartroză: a) lavajul: asigură
Gonartroză () [Corola-website/Science/307567_a_308896]
-
un corp ( corpul mandibulei), amplasat orizontal si câte un ram vertical sau ascendent ( ram mandibular), stâng și drept. În regiunea superioară a fiecarei ramuri, mandibula prezintă două prelungiri osoase : cea plasată anterior este reprezentată de apofiza coronoidă, iar posterior este condilul mandibular... Articulația temporo-mandibulară leagă mandibula la neurocraniu. Din punct de vedere anatomic, componentele fiecărei ATM sunt: osul temporal, condilul mandibular, meniscul articular (plasat între cele două componente osoase) și capsula articulară. Mușchii masticatori sunt responsabili de închiderea și deschiderea gurii
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
regiunea superioară a fiecarei ramuri, mandibula prezintă două prelungiri osoase : cea plasată anterior este reprezentată de apofiza coronoidă, iar posterior este condilul mandibular... Articulația temporo-mandibulară leagă mandibula la neurocraniu. Din punct de vedere anatomic, componentele fiecărei ATM sunt: osul temporal, condilul mandibular, meniscul articular (plasat între cele două componente osoase) și capsula articulară. Mușchii masticatori sunt responsabili de închiderea și deschiderea gurii, de mișcările de protruzie/ retruzie ale mandibulei, precum și de mișcările de lateralitate ale acesteia, permițând în acest fel desfășurarea
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
traumatism grav sau a unei succesiuni de șocuri ușoare. 4.Tendințele fragmentate. Acestea sunt inflamații ale tendonului cauzate de microtraumatisme și sunt frecvente la sportivi și în timpul adolescenței. Femurul. Osul unic al coapsei, el prezintă pe partea inferioară două proeminențe:condilii femurali care se sprijină pe partea superioară a tibiei Meniscurile. Acestea joacă rolul de pernițe amortizoare între femur și tibie. Acestea susțin aproximativ 40% din sarcinile mecanice exercitate asupra genunchiului. Împreună cu ligamentele, acestea asigură stabilitatea articulară, fără a împiedica mobilitatea
Genunchi () [Corola-website/Science/318963_a_320292]
-
extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul medial și lateral). Corpul humerusului ("Corpus humeri") sau diafiza humerusului este porțiunea mijlocie a humerusului, aflată între extremitatea proximală și extremitatea distală
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
învârt în jurul colul chirurgical în regiunea sa posterioară. Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) este de formă prismatic triunghiulară, turtită antero-posterior, și recurbată dinapoi înainte, având diametrul transversal cu mult mai mare ca cel antero-posterior. Are la mijloc un segment articular - condilul humerusului - care este încadrat de două proeminențe laterale nearticulare - epicondilii. Pe humerus se inseră 24 de mușchi A. Tuberculul mare B. Tuberculul mic C. Creasta tuberculului mare D. Creasta tuberculului mic E. Șanțul intertubercular F. Corpul humerusului G. Epicondilul medial
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
este segmentul cel mai mobil al coloanei vertebrale. Comportă mișcări precum flexie, extensie, rotație și latero-flexie, dar și glisări anteroposterioare ale vertebrelor unele față de altele. Coloana suportă craniul care cântărește aprox. 3 kg. C1 (atlasul) suportă craniul prin intermediul celor 2 condili occipitali ai craniului ce se articulează cu cele 2 suprafețe articulare concave de pe partea superioară a celor 2 mase laterale. C1 nu are corp vertebral ci 2 arcuri osoase, anterior și posterior. Articulația C1-C2 este sediul principal al mișcărilor de
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
necunoscut. Vizitând cripta a doua zi, au văzut într-un colț o grămadă de oseminte foarte vechi. În plus, chiar în dimineața aceasta, servitorul Harvey a descoperit în soba de la subsol care încălzea camerele resturile carbonizate ale unui os uman (condilul superior al unui femur). Holmes devine interesat de acest comportament straniu al ambilor frați și pleacă împreună cu doctorul Watson în Berkshire și se cazează la hanul "Dragonul Verde", sub pretextul că merg la pescuit la iazurile din apropiere. Acolo se
Aventuri pe domeniul Shoscombe () [Corola-website/Science/324304_a_325633]
-
care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o margine infraglenoidiană ("Margo infraglenoidalis"), numită și
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o margine infraglenoidiană ("Margo infraglenoidalis"), numită și circumferința infraglenoidiană. În ansamblu extremitatea superioară a tibiei are aproximativ forma unei piramide patrulatere cu baza superioară și
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o margine infraglenoidiană ("Margo infraglenoidalis"), numită și circumferința infraglenoidiană. În ansamblu extremitatea superioară a tibiei are aproximativ forma unei piramide patrulatere cu baza superioară și axul mare orientat transversal. Prin urmarea i se descriu
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
i se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru, cunoscute sub numele de cavități glenoide ale tibiei, care formează fața articulară superioară a tibiei, după terminologia modernă. Lateral
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
transmisă membrului inferior prin femur. Fața superioară a extremității superioare, numită în clinică platoul tibiei sau platoul tibial prezintă 3 părți: două suprafețe articulare numite cavități glenoide sau suprafețe articulare tibiale superioare (medială și laterală), situate pe fața superioară a condililor tibiali, și un spațiu interarticular, numit spațiul intercondilian, care separă cele două cavități glenoide. Suprafețele articulare, medială și laterală, se articulează cu condilii femurali corespunzători. Fața superioară este aproximativ orizontală fiind situată într-un plan înclinat oblic înapoi și în
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
articulare numite cavități glenoide sau suprafețe articulare tibiale superioare (medială și laterală), situate pe fața superioară a condililor tibiali, și un spațiu interarticular, numit spațiul intercondilian, care separă cele două cavități glenoide. Suprafețele articulare, medială și laterală, se articulează cu condilii femurali corespunzători. Fața superioară este aproximativ orizontală fiind situată într-un plan înclinat oblic înapoi și în jos, în raport cu axul lung al corpului. Unghiul acestei înclinații este de de circa 5,6° (interval între 5 și 10 °). De notat că
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
este o fața articulară aflată pe fața superioară a extremității superioare a tibiei care este alcătuită, la rândul ei, din două fețe articulare, medială și laterală, separate de un spațiul intercondilian; ele corespund periferic cu meniscurile genunchiului, iar central cu condilii femurali, cu care se articulează în articulația genunchiului. Cele două fețe articulare superioare (medială și laterală) sunt situate pe platoul tibial deasupra condililor tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
medială și laterală, separate de un spațiul intercondilian; ele corespund periferic cu meniscurile genunchiului, iar central cu condilii femurali, cu care se articulează în articulația genunchiului. Cele două fețe articulare superioare (medială și laterală) sunt situate pe platoul tibial deasupra condililor tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare orientat oblic înainte și lateral. Aceste două fețe articulare sunt orizontale și privesc în sus și sunt acoperite cu cartilaj hialin. Fiecare dintre
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
corespunzători prin intermediul unui cartilaj care este în continuitatea cu cel al fețelor articulare superioare și astfel, ele contribuie la formarea tuberculilor intercondilieni. Fața articulară superioară medială (cavitatea articulară medială, cavitatea glenoidă internă, cavitatea glenoidă medială sau glena internă) corespunde cu condilul medial al femurului și periferic cu meniscul medial. Ea este ovalară și alungită antero-posterior, îngustă și excavată (concavă) dinainte înapoi și transversal. Axul său mare antero-posterior este ușor înclinat înainte și lateral. Ea este mai lungă, mai îngustă, mai adâncită
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
este acoperit de meniscul medial; amprenta meniscală, mai lată posterior și mai îngustă antero-medial, este adesea vizibilă pe această față. Meniscul acoperă o mare parte a suprafeței posterioare a acestei fețe, astfel încât, în ansamblu, se formează o suprafață concavă spre condilul femural medial. Fața articulară superioară laterală (cavitatea articulară laterală, cavitatea glenoidă externă, cavitatea glenoidă laterală sau glena externă) corespunde cu condilul lateral al femurului și periferic cu meniscul lateral. Ea are o formă ovalară rotunjită cu axul mare antero-posterior și
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]