479 matches
-
de fier puternic negativi și schimbarea efectului între ionii din subgrupa aceleași rețele slab pozitiv și negativ.Această determină o ordine antiparalelă a momentelor de forță magnetică.Temperatura [[Curie]] (când proprietățile magnetice dispar) este foarte ridicată cu valoarea T=850K. Conductibilitatea electrică a magnetitei care e în general influențată de numărul electronilor liberi: este influențat mult de temperatură, astfel la T=120K magnetita își schimbă abrupt proprietatea conductibilității electrice, de la un bun conductor electric (ca. 0.2 mΩm la T>120K
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
Temperatura [[Curie]] (când proprietățile magnetice dispar) este foarte ridicată cu valoarea T=850K. Conductibilitatea electrică a magnetitei care e în general influențată de numărul electronilor liberi: este influențat mult de temperatură, astfel la T=120K magnetita își schimbă abrupt proprietatea conductibilității electrice, de la un bun conductor electric (ca. 0.2 mΩm la T>120K) devine un izolator electric (40mΩm la T<120K).Această proprietate a mineralului a fost studiată și explicată teoretic în anul 1939 de E. J. W. Verwey. [[Categorie
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
stare lichidă nu conduce curentul electric. Formează un amestec azeotrop cu apa ce conține 20,24% HCl și distilă la 110 °C. Dizolvarea PCl și PCl și a unor substanțe organice (eter, cetonă, acid, nitril, amină, etc.) conduc la creșterea conductibilității. În cazul dizolvării unor cloruri metalice în HCl s-a pus în evidență formarea unor ioni complecși (de ex. [AgCl]). Acidul clorhidric atacă metalele( formând cloruri și apă), cu excepția metalelor nobile ca aurul, tantalul (germaniul), cuprul, argintului și mercurul (numai
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
a rocilor calcaroase de vîrstă miocenă. Calcarele care pot fi folosite pentru construcție formează straturi cu o grosime de 2-18 m. Se caracterizează printr-o parazitate înaltă de 30-40 %, compoziției chimică stabilă (82-95 % de CaCo3) culoarea albă sau cenușie deschisă, conductibilitate termică și acustică mică, se prelucrează ușor. În raion cele mai mari cariere de calcare sînt la Șișcani, Vărzărești. Se folosesc argilele de vîrstă cuaternară, precum și argilele neogene. Aceste roci au o răspîndire largă pe teritoriul raionului Nisporeni. Datorită depozitelor
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
și a unei eventuale înlocuiri. O baterie este alcătuită din celule galvanice, care se mai numesc și pile electrice. Bateria funcționează la bază pe principiul lui Volta, acesta spune că între două metale diferite scufundate în electrolit (lichidul care permite conductibilitatea curentului electric) există o tensiune electrică. Bateria auto pe bază de plumb este formată din 6 celule (pile electrice) legate în serie. Fiecare celulă generează o tensiune aproximativă de 2.12 V, tensiunea totală a bateriei în gol fiind de
Baterie auto () [Corola-website/Science/337261_a_338590]
-
predilect al lui Ioffe. În lucrarea de doctorat a rezolvat problema acțiunii întârziate în cristale (1905). În anul 1913 a măsurat sarcina electronului la fotoefectul exterior și a demonstrat caracterul statistic al efectului fotoelectric elementar. A demonstrat exeprimental (1916) existența conductibilității ionice în cristale - trecerea ionilor prin rețeaua cristalului ionic sub acțiunea câmpului electric. A studiat deformația plastică sub acțiunea razelor Roentgen. A stabilit, că distrugerea cristalelor depinde de limita fluidității și a solidității (durității). A explicat duritatea reală a cristalelor
Abram Ioffe () [Corola-website/Science/313573_a_314902]
-
cristalelor (1922). A fost primul, care a stabilit anomaliile proprietăților electrice al cuarțului, arătând ca acestea sunt în relație cu sarcinile de volum în cristal. A stabilit, că adăugarea unui număr mic de impurități în dielectrici schimbă puternic proprietățile de conductibilitate electrică. Lucrările lui Ioffe și ale colaboratorilor în domeniul cristalelor și dielectricilor au condus la elaborarea de materiale noi și la elborarea de noi tehniologii pentru eliminarea suprasarcinilor. La începutul anilor 30 interesele științifice ale lui Ioffe s-au concentrat
Abram Ioffe () [Corola-website/Science/313573_a_314902]
-
crește cu câte 1°C pentru fiecare 33 - 35 m. Temperatura apelor de suprafață în România variază între 0 și 27°C. Este proprietatea apei de a permite trecerea curentului electric. De obicei se măsoară rezistivitatea electrică, care este inversul conductibilității. Rezistivitatea apei este o funcție inversă față de concentrația de substanțe dizolvate în apă și se măsoară în Ωcm (ohm×cm). O variație bruscă a rezistivității poate indica apariția unei surse de infecție. Este proprietatea apei de a emite radiații permanente
Calitatea apei () [Corola-website/Science/319475_a_320804]
-
deveni un material hidrofob, iar dacă tratarea se face la interiorul materialului acesta devine mai puțin susceptibil degradării decât în cazul în care se prevede un strat exterior hidrofob. Se topește numai la temperaturi de peste 1200 grade Celsius, are o conductibilitate apropiată de zero și este considerat materialul solid cu cea mai mică densitate posibilă, conținând aer în proporție de 99.8%. Un centimetru cub din aerogel cântărește 3 miligrame, puțin mai mult decât aerul, iar dimensiunea totală a golurilor din
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
proprietăților atomice. Heliul lichid la temperaturi sub punctul lui lambda point începe să se conpoarte foarte ciudat și ajunge într-o stare numită "starea a 2-a a heliului". Fierberea Heliului în starea a 2-a nu este posibilă din cauza conductibilității ei termale foarte mare; orice încercare de încălzire va duce doar la evaporarea lichidului direct în gaz. Izotopul de Heliu-3 are deasemenea o stare superfluidă, dar numai la temperaturi mult mai mici; că un rezultat, se cunoaște puțin despre aceste
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
metal alb, strălucitor, și, după cum îi spune și numele, argintiu. În tăietură proaspătă, are o culoare ușor gălbuie. Face parte, împreună cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria metalelor prețioase. Este moale, maleabil și ductil, fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate electrică și termică. Argintul este metalul care posedă cea mai bună conductivitate electrică și termică. Ca urmare, față de celelalte metale, prezintă cea mai scăzută rezistivitate electrică (la 20 °C de 0,015 mΩmm) și cea mai mare valoare a conductibilității
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
conductibilitate electrică și termică. Argintul este metalul care posedă cea mai bună conductivitate electrică și termică. Ca urmare, față de celelalte metale, prezintă cea mai scăzută rezistivitate electrică (la 20 °C de 0,015 mΩmm) și cea mai mare valoare a conductibilității termice (la 20 °C de 4,186 J/cm.s.°C). Dintre metalele care conduc foarte bine curentul electric și a căror rezistivitate electrică este apropiată cu cea pe care o are argintul se menționează: cuprul (0,0172 mΩmm), cromul
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
obicei se utilizează H în cazurile în care nu se poate apela la lichide. Avantajul capacității mari se evidențiază în cazurile când viteza de circulație a gazului se cere a fi redusă sau nulă. Deoarece hidrogenul prezintă și o bună conductibilitate termică, se pot utiliza curenți de hidrogen pentru transportul căldurii în rezervoare mari. În astfel de aplicații hidrogenul apără instalațiile de supraîncălzire și mărește eficiența. Hidrogenul lichid având o capacitate termică foarte mare se poate utiliza ca agent de răcire
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
trebuie să fie sub o anumită valoare. Intensitatea fluxului de radiație incident influențează mărimea curentului electric produs, dar nu determină apariția fenomenului. Efectul se produce nu numai pe metale ci și pe alte materiale, atât conductoare cât și izolatoare, dar conductibilitatea electrică a materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se detectează prin apariția unui curent electric. Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
Ranvier. "După numărul de prelungiri:" "După funcționare:" Excitabilitatea este proprietatea de a intra în activitate sub acțiunea unui stimul. Membrana joacă un rol esențial prin canalele sale ionice care se deschid sau se închid în funcție de modificările de energie din preajma membranei. Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere se realizează diferit în fibrele mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60-120 m/s în cele mai groase, 3-14 m/s în cele mai subțiri; iar în cele amielinice 0
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
Conductivitatea electrică (numită și conductibilitatea electrică specifică) este mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a permite transportul sarcinilor electrice atunci cînd este plasat într-un câmp electric. Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei σ (litera grecească "sigma"), iar unitatea
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
semiconductorii extrinseci pot fi: "donori", dacă impuritatea are valența mai mare decât cea a semiconductorului; "acceptori", dacă impuritatea are valența mai mică decât cea a semiconductorului. Materialele conductoare au o rezistivitate care nu depășește 10÷10[Ω cm]. După natura conductibilității electrice materialele conductoare se pot clasifica în: --materiale de mare conductivitate, cum sunt: Ag, Cu, Al, Fe, Zn, PB, Sn etc. --materiale de mare rezistivitate, care sunt formate de obicei din aliaje și se utilizează pentru rezistențe electrice, elemente de
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte particule, și are ca origine procesele interstelare, unde particulele dobândesc energii uriașe (până la 10 megaelectronvolți). Radiația cosmică secundară conține îndeosebi particule elementare: În anii 1900 fizicienii cercetau conductibilitatea electrică în gaze. Observând cum se descarcă un electroscop, au emis ipoteza că acesta este traversat de o radiație de slabă intensitate cu origine extraterestră, atribuind fenomenului și o influență a radioactivității scoarței terestre. În 1910 Albert Gockel a ridicat
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
analitică a căldurii)", în care pune bazele raționamentului sau la Legea de răcire a lui Newton, adică, acela că fluxul de căldura între doua molecule apropiate este proporțional cu diferența infimă a temperaturilor lor. În această lucrare, a stabilit ecuația conductibilității termice (ecuația propagării căldurii), reprezentând pentru prima dată, în mod sistematic, soluția acestei ecuații sub formă de serii trigonometrice, ecuație care îi poartă numele. Astfel, afirmă că orice funcție de o variabilă, indiferent dacă este continuă sau discontinuă, poate fi dezvoltată
Joseph Fourier () [Corola-website/Science/304398_a_305727]
-
procesul de combustie, costuri scăzute de funcționare, rate ridicate de eficiență, toate acestea fac procesul foarte competitiv în acoperirea suprafețelor mari. Dezavantajul procesului este că nu poate preîncălzi substratul (este nevoie de o altă sursă) și folosește numai sârme cu conductibilitate electrică. ZINCARE, CROMARE, CUPRARE, DURIFICARE SUPRAFEȚE, MOLIBDENARE, STANARE etc, sunt principalele aplicații ale procesului de pulverizare termică în arc electric. Procesul de metalizare cu arc electric este caracterizat prin eficiență deosebită, datorată în principal, reducerii numărului de operații de pregătire
Metalizare prin pulverizare () [Corola-website/Science/312357_a_313686]
-
nervii pe aceeași lungime cu greutăți diferite sau pe lungimi diferite cu aceeași greutate”. A experimentat pe nervii electrici de la torpila electrică, pe nervul sciatic de broască și pe nervul pneumogastric de iepure. Rezultatele obținute au arătat că sunt dăunatoare conductibilității nervului chiar compresiuni ușoare, de 2g/0,33 mm lungime. Călugăreanu nu a observat niciodată o crestere a excitabilității, cum pretindeau alți autori. Pentru studiul mai detaliat al efectelor comprimării, el a făcut un control microscopic, care a arătat că
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
ficat pe de altă parte”. În partea a doua a lucrării sunt expuse rezultatele experimentale referitoare la comportarea hematiilor în soluții izo-, hipo- și hipertonice, urmărind difuzia hemoglobinei și a sărurilor minerale. Pentru studiul difuziei sărurilor minerale, Călugăreanu a măsurat conductibilitatea electrică a soluțiilor prin metoda Kohlrausch-Ostwald. Rezultatele au arătat că în soluție hipotonică hematiile pierd atât hemoglobină cât și săruri minerale, existând un paralelism între aceste pierderi. Într-o soluție izotonică hematia s-ar găsi în echilibru. Pe baza rezultatelor
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
schimburile se fac prin tegument, branhii și intestin. Din același cadru al studiilor hematologice fac parte și cercetările fizico-chimice asupra sângelui de Anodonta. Călugăreanu a elaborat un studiu amplu referitor la proprietățile generale ale sângelui acestui lamelibranhiat (presiunea osmotică și conductibilitatea electrica), influența inaniției, a concentrației saline și a suprimării mediului acvatic. El a ajuns la concluzia generală că “membranele externe ale Anodontei sunt permeabile pentru cristaloide și în mod normal ele învoiesc pierderea unei părți din cristaloidele sângelui”. Lucrarea a
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
apărut într-o versiune româna în "Buletinul Societății Române de Științe" (1914/1915), precum și sub forma unei note în "Comptes Rendus de la Société de Biologie Paris", 1915. Referitor la domeniul hematologic, mai notăm o ultimă lucrare a lui Călugăreanu despre conductibilitatea electrică a plasmei în timpul coagulării. Aceasta este menționată în tratatul lui Carl Neuberg despre lichidele organice (1911). În colaborare cu Ioan Athanasiu, Călugăreanu a redactat articolul despre limfă publicat în renumitul "Dictionnaire de Physiologie" al lui Charles Richet. Un alt
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
asupra substanțelor proteice. Lucrarea a fost publicata de Academia Română atât într-o versiune românească (vol. XXXII al Publicațiilor Fondului “V. Adamachi”), cât și într-una franceză ("Bulletin de la Section Scientifique") în anul 1912. Tratând o substanță proteică cu un acid, conductibilitatea electrică se modifică, demonstrând că o parte din acid a dispărut, fiind adsorbit de substanța proteică. Se insista asupra faptului că nu este vorba de “adsorbție fizică pură”, deoarece rezultate asemănătoare se obțin și cu glicocol. Ulterior această problemă a
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]