261 matches
-
decât mulți alți bărbați. Mare parte din ce nu se poate numi de către mulți datorită dezgustului sau rușinii și pe care el nu se sfia deloc să-l numească pentru sine sau unui confident (ori cuiva care era aproape un confidentă ca mine, și care-i absorbea, folosea și cheltuia sentimentele din belșug. Și avea destule astfel de lucruri de învârtit; doar era un om ocupat. Urma apoi o scurtă perioadă administrativă, după cafea, când Einhorn își impunea punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dragostea ei pentru Einhorn, care-i permitea să-l iubească. La început venea doar de două trei ori pe săptămână să îi bată niște scrisori la mașină, dar a sfârșit prin a deveni secretara lui, precum și alte lucruri - servitoarea și confidenta lui. O femeie care putea spune literal, ca și cum ar fi citat din biblie, „roaba Ta“. Îi împingea scaunul cu rotile, căci avea nevoie de acest sprijin, deoarece șchiopăta și își târa picioarele. Iar el ședea, satisfăcut, servit. Arăta sever și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prin spațiul strâmt dintre două mașini și Îi trecu pe dinainte. Când Îl văzu În mașină, obosit și atent pe locul șoferului, se opri șocată de spaimă. Antonio chicoti, mulțumit că o speriase. Femeie bătrână - poate vreo tovarășă sau vreo confidentă a babei Olimpia, dușmanca de moarte, bună de ars pe rug, de tras În țeapă, de linșat și de biciuit, căci dacă ea n-ar fi ajutat-o, Emma nu ar fi plecat de acasă și nimic din toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îl cunoaște pe locotenentul Băleanu, Vădastra este de fapt nepotul lui Iancu Antim pentru că s-a căsătorit cu nepoata acestuia, Irina, Bibicescu ajunge să locuiască în casa lui Antim și să fie admirat de învățătorul Gheorghe Vasile, Irina va deveni confidenta Ioanei și apoi a lui Ștefan etc.). Majoritatea eroilor sfârșesc prin a muri, autorul pregătind într-un fel prin aceste morți succesive pe cea a protagonistului. Se creează o anticipare gradată a finalului care va fi declanșat printrun nou artificiu
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Troiolo, de cel pe care îl iubea și care pleacă din motive bine întemeiate, promițând că se va reîntoarce; Fiammetta, asemenea lui Troiolo, cade într-o depresie profundă în timp ce așteaptă sosirea lui Panfilo. Chiar și personajele secundare au roluri asemănătoare: confidenta Fiammettei ia locul lui Pandaro. Dar pe când opera din prima perioadă de creație se încheie ferm, decisiv, Troiolo conștientizează că femeia iubită, Criseida, l-a trădat și se grăbește să-și găsească moartea, Fiammetta este nesigură, menținânu se pe o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
flirt, din care se va naște apoi o adevărată prietenie, Martha Bibescu va încerca să facă un moment al istoriei. Diesbach considera că prințesa dorea să-și atribuie un rol pe care va voi să-l joace totdeauna, cel de confidentă a oamenilor faimoși și de martoră privilegiată a momentelor decisive din istorie 11. Pe de altă parte, biograful aprecia că schimbul de epistole dintre prințul moștenitor al Germaniei și Martha Bibescu a fost la început intens, dar s-a rărit
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
lor nedisimulată cu familia Sir Oswald Mosley, liderul Partidului Fascist din Marea Britanie. S-a spus că la apogeul crizei constituționale Wallis Simpson și-a exprimat disponibilitatea (într-o declarație făcută publică în Franța și într-o scrisoare adresată mătușii și confidentei sale) de a se retrage din viața prințului și chiar de a părăsi Anglia. Este greu de interpretat acest gest. Poate că Wallis nu mai era interesată de un mariaj care îi aducea mai puține satisfacții decît putuse să spere
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Jennie, concubină a lui Eduard VII și mama lui Churchill 81, 384 Jodl, Alfred, general 178, 410 Joffre, Joseph, mareșal 104, 107, 109, 282 Karl Eduard, duce de Saxa-Coburg-Gotha 94, 140, 143 Kemal Atatürk 120, 366 Keppel, Alice, concubină și confidentă a lui Eduard VII 77, 81 Kesselring, Albert von ~ , feldmareșal 176, 288 Kitchener, Horatio Herbert, lord ~ of Khartoum, feldmareșal 41, 105, 109, 141, 260, 278, 351, 348, 351, 384 Kolchak, Alexandr, amiral 115 Kornilov, Lavr, general 113, 115 Kruger, Ohm
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
to Learning" îl arată pe prinț, în ținută academică, trecînd țanțoș printre un rînd de profesori, aplecați pînă la pămînt, cu pălăriile tipice (mortar boards cu ciucuri) în mînă. Într-o scrisoare către fiica cea mare, Vicky (care va rămîne confidenta ei tot timpul vieții), Victoria scrie: Bertie is my caricature, that is the misfortune, and in a man this is so much worse. §§§§§§§§§§§§ În înțelepciunea și generozitatea ei, cînd Eduard trăgea să moară, a invitat-o pe ultima iubire a
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
numește marele efort al oricărui om sincer - "să înalțe la rang de lege impresiile lui personale". Astăzi multe eseuri numite "critică" reprezintă, de fapt, exegeze ale unor poeme sau ale unor autori și nu ne oferă nici o judecată de valoare confidentă. Câteodată se fac auzite proteste împotriva folosirii titlului de "critică" (cuvânt al cărui strămoș grec însenina "judecată") pentru aceste exegeze. Și uneori se face o distincție între critica "elucidatoare" și critica "judiciară", considerate tipuri opuse de critică. *30 Dar deși
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
care îl reprezintă acesta în situația narativă finală a romanului, sau cu autorul aflat în procesul de concepție, în calitate de "centru al conștiinței". Un citat din versiunea-rezumat pentru o scenă dintre Strether și Maria Gostrey ilustrează acest lucru. Maria Gostrey, în calitate de confidentă sau ficelle, primește rolul de partener de conversație al lui Strether. Pentru ca ea să-și păstreze această funcție, este oferită asupra Mariei Gostrey doar o perspectivă exterioară. În conversația sa inițială cu Strether despre contextul și circumstanțele misiunii acestuia care
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
existența este un vis care are ca preț viață", spun tânguirile tangourilor. Carlos Gardel a pus bandă sonoră culturii argentiniene din Río de la Plata, creând ceea ce se numeste "cele o mie de fete ale tangoului". Tangoul este vocea prietenoasă a confidentelor, el trezește pasiuni, este un seducător care are oroare de stridente, de excesul de exteriorizare și de lumină. Tangoul nu este numai o formă muzicală, ci cuprinde în el "o întreagă atitudine a omului, existențiala, filosofica, este interlocutorul sau: " Spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cuniza, în locul unor declarații de dragoste pentru alesul ei, ea va da glas unor presimțiri sumbre (Questa gioia che îl petto m'innonda). După ce perechea de îndrăgostiți părăsește încăperea, își va face apariția Leonora. Ea va fi chestionata de către Imelda - confidenta Cunizei. Leonora îi va dezvălui acesteia că tatăl său, Oberto, se află și el în palat. La momentul revenirii Cunizei în încăpere, Leonora îi va aduce la cunoștința acesteia cum a fost sedusa și abandonată de către Riccardo. Cuniza va promite
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o recunoaște pe Marchiza. Furioasă, ea se va hotărî să îi testeze sentimentele lui Belfiore declarăndu-și dragostea pentru Contele Ivrea. (Grave a core innamorato...Se dee cader la vedova/ ). Tabloul 2. Grădină castelului Baronului Kelbar. Giulietta este împreună numai cu confidenta să și își va exprima nefericirea pe care o resimnte la gândul că este forțată să se căsătorească împotriva voinței ei cu un om bătrân pe care nu îl iubește (’ Non sân quant'io nel petto...Non vo' quel vecchio
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
damă de companie a Prințesei de Aragon, îndrăgostită de Manrico (soprana); Azucena, o bătrână țiganca (mezzosoprana); Contele de Luna, tânăr nobil în slujba Prințului de Argon și îndrăgostit de Leonora (bariton); Ferrando, căpitan în armată lui de Luna (baș); Ines, confidenta Leonorei (soprana); Ruiz, un soldata sub comanda lui Manrico (tenor); Un țigan bătrân (baș); Un mesager (tenor); călugărițe, servitori, soldați, țigani, partizani ai lui Manrico Actul 1. "Îl Duello" Tabloul 1. Cameră de gardă din Palatul Aljaferia, aparținând Contelui de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
au trecut mulți ani de la întâmplarea relatata, el ar fi în stare să o recunoască pe țiganca, dacă ar avea șansa să o reîntâlnească. Tabloul 2. O grădină în palatul Prințului de Aragon. Leonora îi mărturisește dragostea ei pentru Manrico confidentei sale, Ines (Tăcea la notte placida...Di tale amor che dirsi). În momentul în care cele două femei părăsesc grădină, își face apariția Contele de Luna. Se aude vocea lui Manrico în spatele scenei cântând o romanța (Deserto sulla terra). Revenită
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
unui grup de soldați povestea fratelui Contelui de Luna, Garcia, care fusese ucis de prunc de către fiica unei țigănci arsă pe rug din ordinul Contelui de Luna-tatăl. Cavatina Tăcea la notte - din actul I, scena 2. Rezumat : Leonora îi mărturisește confidentei sale, Ines, dragostea pe care o poartă unui trubadur care îi face serenade. Când s-a dus să vadă cine este acela, a recunoscut în el pe cavalerul în armura neagră pe care ea l-a încoronat drept învingător întrun
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de France se firent présenter chez elle" [Maupassant, Notre coeur, p.185]. De aceea, ea este imitata cu disperare și invidie. Revistele specializate în difuzare largă a actualității mondene fac că Pariziana și cititoarea să intre într-un raport de confidenta, care nu se bazează deseori decât pe aproximări sau pe falsuri mituri în sensul comun al termenului. Pariziana este un personaj-reper, care funcționează asemeni unui simbol însărcinat cu marcarea și reprezentarea poziției sale pertinente în spațiul social și sentimental. Ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să-și teatralizeze sentimentele cu talentul unei actrițe. Scenă declarației de dragoste La capitolul mărturisirii, Pariziana apare mai mult agent pasiv, decat activ. Michèle de Burne nu iubește declarațiile directe care pot obligă la un răspuns. Ea preferă aluziile și confidentele delicate 321. Doar pentru sentimentală Hélène Grandjean, provinciala la Paris, scena declarației este capitala și marchează o altă etapă a vieții sale: La scène de l'aveu, malgré elle, renaissait" [Zola, Une page d'amour, p.149]322. În Une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să voix devient vulgaire, prend des intonations de faubourg, un accent peuple qui trahit l'ancienne apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.83]. Ascensiunea pe scara socială este însoțită de metamorfoza și rafinamentul limbajului. Confidenta este un gen de conversație tipic feminin. Femeilor le place să vorbească între ele despre trăirile intime, pe care le analizează, le interpretează, le diseca pe îndelete. Subiectele de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen are puțină trecere la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
place să vorbească între ele despre trăirile intime, pe care le analizează, le interpretează, le diseca pe îndelete. Subiectele de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen are puțină trecere la bărbați, dar în cazurile în care își afișează pasiunile, confidente, de regulă, le sunt femeile. Compasiunea și comprehensiunea lor sunt de neegalat. Pariziana dezminte, într-o anumită măsură, postulatul despre expansiunea feminină și tăcerea masculină, ea evita răspunsurile directe. În pofida expansiunii verbale, Rougon nu reușește să scoată nici o confidenta profesională
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pasiunile, confidente, de regulă, le sunt femeile. Compasiunea și comprehensiunea lor sunt de neegalat. Pariziana dezminte, într-o anumită măsură, postulatul despre expansiunea feminină și tăcerea masculină, ea evita răspunsurile directe. În pofida expansiunii verbale, Rougon nu reușește să scoată nici o confidenta profesională de la Clorinde: Îl tâcha de la confesser à son tour. D'ordinaire, elle ne répondait pas aux questions. (...) Comme îl l'interrogeait habilement sur une absence de quinze jours (...) Rougon tendait l'oreille, croyait qu'elle allait enfin laisser échapper
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
procedurii judiciare (1932), Teoria execuției silite (1942), Pagini de practică judiciară și extrajudiciara (1944), ca și al poemului dramatic Dragoste și răzbunare (1896), al românului Paria (1905), respectiv al unor volume memorialistice Pe marginea Epopeei. Însemnări din timpul războiului (1919), Confidente (1940) etc. -, colaborator al "Adevărului Literar" și al "Vieții Românești"22. De asemenea, cariere importante au avut și profesorul de geografie economică la Academia Comercială din București, Gheorghe Arghirescu, titular în perioada 1919- 1937, precum și Constantin Rădulescu (1872-1938), magistrat până prin
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
unei tinere prezente și ea la reuniunea din casa lui Sever XE "Sever" , Iudita Truța, care va consemna peste ani, cu emoție, În câteva pagini memorialistice, destăinuirile „Craiului Munților”. Povestea de dragoste a lui Iancu XE "Iancu" prezenta, În versiunea confidentei sale, și o nuanță de ordin social. Astfel, Iancu ar fi contrapus imaginea fetei simple și dragi din Munți cunoștințelor sale din Clujul nobiliar: Am petrecut adeseori prin saloanele magnaților din Cluj-Napoca, având printre tinerii magnați colegi. Erau multe domnișoare
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
agreabilă de note de călătorie, reportaj și jurnal intim. Insolitul cultivării exotismului nordic (autoarea își mărturisește „o boală”: „alergarea spre alb”) își găsește, firesc, o replică la fel de pasionată în previzibilul descrierii explorărilor realității autohtone prin intermediul unor „scrisori simulate” către o confidentă imaginară, dintr-o altă țară. SCRIERI: Ard săniile, București, 1982; Deschideți luminii, București, 1984; Cumințenia zăpezii, București, 1987; Vino la noi, Roberta!, București, 1989; Eroare de iarnă, București, 1990; Interior, București, 1998. Repere bibliografice: Ion Dodu Bălan, „Ard săniile”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]