1,086 matches
-
nici islamismul, nici hermetismul, el a criticat concepțiile pesimist-nihiliste preluate prea ușor din Europa, a analizat lucid atitudinile și noile convingeri social-culturale ale tineretului american din a doua jumătate a secolului trecut. Totodată, a propus măsuri potrivite odată cu trecerea de la conformismul postbelic, impus de "societatea de consum", la părăsirea lui, urmată de căutările altor moduri de viață, diferite și de colectivismul estic. Ca și mai tânărul conațional P. Kenney, a surprins în acest proces intervențiile "contraculturii", născută mai întâi în mințile
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Varianta izolaționistă, a neutralității, nu s-a discutat public la noi. Au dominat vechile angajamente în instituții și acorduri internaționale, nevoile schimburilor de bunuri, servicii și oameni. Or, decalajele export-import se răsfrâng în subordonarea creației față de imitație, a spontaneității față de conformism, a învățării creative față de îndoctrinare. S-a preferat la începutul tranziției găsirea unor noi combinații de stimulare a creației, cu care se împletește de multă vreme modernitatea. Însă, astfel de combinații nu s-au prea găsit. Erau prea multe decalaje
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
conduce la evitarea sancțiunilor în favoarea unor beneficii și chiar recompense, chiar dacă sunt simbolice. Considerăm că dacă grupul familial nu se deschide și către alte tipuri de raționamente (cum ar fi logica dezvoltării propriilor disponibilități), membrii săi se află foarte aproape de conformismul artificial la fel de nociv ca deriva educațională. Când familia nu reușește să rămână în rosturile ei firești, se poate transforma într-o închisoare, fie ea și „aurită”, spațiu închis în care guvernează dependența, conformismul și supunerea sau agresivitatea, neglijența, frustrarea permanentă
Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
disponibilități), membrii săi se află foarte aproape de conformismul artificial la fel de nociv ca deriva educațională. Când familia nu reușește să rămână în rosturile ei firești, se poate transforma într-o închisoare, fie ea și „aurită”, spațiu închis în care guvernează dependența, conformismul și supunerea sau agresivitatea, neglijența, frustrarea permanentă, victimizarea și marginalizarea. Familia are nevoie să i se îmbogățească valorile spirituale acumulate în timp, dar ca să nu intre în criză, este nevoie de ceva mai mult decât de constatări care provoacă spaime
Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
asemănător. Aceasta are loc fie în modul de a gândi puterea politică, fie în relație cu exercitarea puterii și cu exercițiul puterii culturale care, sub anumite aclamații ale libertății și egalității, le sacrifică pe ambele ideologiei, transformând astfel consensul în conformism. Angajarea anti-ideologică Dacă am vrea să sintetizăm rezultatul cercetării făcute și am intenționa să-l focalizăm pe raportul dintre filosof și putere, am putea folosi expresia inspirată cu care Jean Lacroix își intitula articolul său: Le personnalisme comme anti-ideologie. Bineînțeles
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
noii filosofi» francezi, este reprezentativ pentru modul în care a fost îmbinat imanentismul sistematic, mândria filosofiei moderne, cu ideologia și rezultatele depersonalizante, pur funcționaliste ale concepției științifice a gândirii, așa cum s-a configurat ea începând cu iluminismul. Ideologie, depersonalizare, aplatizare, conformism, dictatură și revoltă irațională, toate acestea par să marcheze apusul dramatic al unei gândiri apărute la începuturile eliberării omului. În tot cazul, filosofia nu se identifică cu filosofia iluministă și cu consecințele expansiunii ei, nu întotdeauna evidente; filosofia se reîntoarce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
tipice unor abordări iraționaliste sau nihiliste. Aproape tot secolul XX, susține D. Bell, a consacrat opere culturale în literatură, muzică, pictură sau sculptură care, din punct de vedere al expresivității și al conținutului, s-au opus și au ridiculizat normele conformismului burghez, chiar dacă pentru fiecare nouă generație a fost din ce în ce mai greu să mai găsească norme care să fie contestate sau posibilități expresive de șocare a publicului. În felul acesta, elita culturală tot mai orientată către irațional s-a aflat în continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu-i pun criticului prea dificile probleme de interpretare. Afirmând, nu fără dreptate, că Ion Pillat este, "structural, un imaginativ legalist", el are cu atât mai multe motive de a vorbi, în legătură cu acest moment al creației, despre "un indice de conformism și chiar de docilitate canonică", desigur, față de ideologia gândiristă. Cum a procedat însă și în capitolele precedente, unde vorbea despre poeme în care programul tindea să sufoce mișcarea liberă a imaginației, el descoperă, cu destulă satisfacție, dominația "în interstițiile canonului
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
dintr-o carte care tratează aceeași problemă, Alexix sau tratat despre lupta zadarnică: "Brutalitatea limbajului creează impresia falsă că gândirea pe care o exprimă nu este banală și, lăsând la o parte câteva mari excepții, rămâne compatibilă cu un anumit conformism" (București,1994, p.10). Este și cazul acestui Manifest, unde sunt evocați " jidani, țigani și poponari", dar firul se pierde și rămân doar cei din urmă. Ordinea "celorlalți", care merg pe linia "dreaptă" este calificată drept o ordine fascistă. Știm
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
și catastrofalei directive leniniste. în jurnal, mai precis în contra-jurnal, Nina Cassian, o poetă și compozitoare talentată, și nu mai puțin inteligentă, exprimă idei foarte importante și de bun simț; când scrie ca să publice, este, nu ne mirăm, de un conformism regretabil. Cât privește tumultoasa ei viață erotică, ce să mai spunem după mai vechile calificări: "stahanovismul erotic" (Tania Radu), citată și de C. Coroiu, sau denumirea, parcă și mai sugestivă, de "hetairă socialistă", dată de Gh. Grigurcu. Ceea ce ar fi
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
să privesc cum mor copiii", - pentru care critica moralizatoare rusă, inclusiv dizidenții sovietici, nu l-au iertat niciodată. în volumul Reînvierea lui Maiakovski, scris în ultimii ani ai puterii sovietice, poetul și eseistul Iuri Karabcievski, care a demascat cu curaj conformismul politic al lui Maiakovski, susținea că acesta a creat o poezie insolită, de afirmare a sinelui, care a devenit la epigonii lui ideatici, între care autorul îl include și pe Iosif Brodsky, o poezie a bunului plac și a afirmării
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
o colecție de fotografii de pe iPhone și retușate cu aplicații mobile, pe care Oskar Freysinger le-a completat cu epigrame. Slobodan Despot susține o concepție despre om și societate bazată pe înrădăcinare și pe autonomia indivizilor și comunităților. Adversar al conformismului, el este unul dintre puținii care combat abordarea "corectitudinii politice" de toate felurile, atât de stânga, cât și de dreapta. Creștin, botezat ortodox la vârsta de 21 de ani, el nu susține nici un partid politic, dar se declară apropiat de
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
să comanzi un mic-dejun englezesc cu, să zicem, un cârnat în plus. Nici să gătești acasă două porții de ochiuri cu bacon și să le mănânci în pat cu ultimul reprezentant al sexului opus cu care ai ajuns la orizontală. Conformismul gustativ al cărnii de porc cu ouă, considerat de mulți drept esența micului dejun englezesc din ziua de azi, atrage luminile rampei mai mult decât o merită. Față în față cu unele dintre extravaganțele istoriei micului-dejun (mistreți în Egiptul antic
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
mai moderat are o eficiență mai mare. Noam Chomsky, printre alții, a sugerat că apelul la frică joacă un rol social în opresia la scară largă. În conformitate cu această idee, instituțiile politice și mass-media folosesc apelul la frică pentru a crește conformismul social și pentru a menține status quo-ul. Exemple * "Nimeni niciodată nu a fost concediat pentru că a cumpărat un IBM." * "Dacă nu introducem cipuri pe pașapoarte, teroriștii vor ataca din nou." * "Nu vrem ca fumul de la armele de foc să devină
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
figurat, căci se învecinează cu un soi de bunker și adăpost antiaerian, un accesoriu obligatoriu pentru toate clădirile din Elveția. Încercare total nereușită de "socializare" cu noii mei colegi de campus, din cauza diferenței de vârstă, dar și a uluitorului lor conformism, automatism comportamental etc. Parcă m-aș găsi într-o pepinieră de viitori funcționari bancari, costum-cravată-BMW. De notat și faptul că beau de 2-3 ori mai mult decât o facem noi, în România, la vârsta lor. Beau haotic, fără metodă și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cafea, în birou, ne face pe un ton de învingător apologia hiperspecializării, etapa ce a urmat specializării, acum depășită. E cea care lucreză pe subiect unic, legat de memoria picioarele negre. O cunosc bine. Are o cultură generală cvasi-nulă, un conformism al gândirii îngrozitor, scrie zeci de pagini în care nu se zărește nici măcar o singură idee originală textele ei duc cu gândul la manualele de "dezvoltare personală" destinate cadrelor obosite din multinaționale. Fără urmă de ranchiună, ci doar cu îngrijorare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
putuse stopa altfel: afirmarea intelectualității autentice în arena socială. Ori, o "mișcare", o "nouă mișcare", o "elită înnoitoare", prin lansarea ei spectaculară, cu gesturi de frondă simulată putea oferi un nonconformism, dar unul dirijat, celor care nu se puteau adapta conformismului roșu. Revendicarea majoră a acestui tip de comportament "cultural" era, în "revoluția" sa, uniformismul. Un fel de a scrie "la fel". Și, în jongleria aceasta, duplicitatea se așeza ca efigie: aparent protestatară, "mișcarea" nu avea de oferit nici un protest, tăvălugul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu mediocritatea, problemă filosofică de sorginte kantiană și, mai ales, schopenhaueriană. Adolescentul, în formare ca profesor și scriitor, își expune frământările interioare ale gândirii sale profunde, când mai succint, când mai detaliat, luându-se de piept cu tot ceea ce înseamnă conformism, banalitate indezirabilă, cameleonism și ideologie demagogică și utopică, adevăr convertit în minciună, iubire legală și ilegală, naivitate și renunțare, suferința unui inadaptat superior, aruncat în lume, de pe băncile unui liceu într-un sat primitiv și fără orgolii (chiar dacă se numește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
politicii externe, presiunea Tratatului secret de alianță cu Puterile Centrale, complicitatea unor personaje sus-puse, febra conspiraționistă etc.). Cei care s-au încumetat a reconstitui "filmul unei zile" o zi de răscruce în destinul eminescian încearcă a scoate eminescologia dintr-un "conformism docil", manevrând inerțial clișee bătătorite, cu vechi state de serviciu. În fond, în ziua în care Eminescu a fost "sechestrat" la ospiciul privat al dr. Șuțu sub pretextul de a fi înnebunit subit, conform "diagnosticului" soției lui Slavici (Catherine Magyarosy
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau să invoce opere cu adevărat reprezentative, caută să obțină lauri lucrând la dislocarea tardivă a canonicității poetului. Superficiali destul, aceștia nu realizează că "forța extraordinară a spiritului eminescian este catalitică, nicidecum modelatoare" (p. 98). În plus, pe fondul noului conformism politic, s-a încercat propulsarea în prim plan a unor scrieri și a unor autori ce nu au nicidecum anvergura pe care o pretind insolent (p. 121). Este mai mult decât interesantă delimitarea înțelegerii eminesciene a "frumuseții" de antropologia homomensurei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
posterității "dosarului Eminescu". Theodor Codreanu ajunge la acest rezultat ceea ce nu este deloc puțin lucru. Apelul său este să fim dispuși, atunci când vrem să-l evaluăm pe Eminescu poetul, gazetarul, autorul unor manuscrise ce mai trebuiesc explorate să renunțăm la conformismul primelor impresii și la conformismul evaluărilor ideologizate, în egală măsură. "Păcatul mare menționează el în treacăt e că și apologeții de ocazie îl exaltă pe Eminescu tot reducționist, ceea ce dă din abundență apă la moara dilematicilor" (p. 387). Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ajunge la acest rezultat ceea ce nu este deloc puțin lucru. Apelul său este să fim dispuși, atunci când vrem să-l evaluăm pe Eminescu poetul, gazetarul, autorul unor manuscrise ce mai trebuiesc explorate să renunțăm la conformismul primelor impresii și la conformismul evaluărilor ideologizate, în egală măsură. "Păcatul mare menționează el în treacăt e că și apologeții de ocazie îl exaltă pe Eminescu tot reducționist, ceea ce dă din abundență apă la moara dilematicilor" (p. 387). Theodor Codreanu caută să surprindă într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sinoptice. Nu se poate accepta, însă, scoaterea din ecuație a acestei literaturi atunci când este vorba de evaluări pretențioase. Dar dincolo de alunecări de felul celor semnalate, cartea Eminescu incorect politic rămâne una dintre apărările bine argumentate ale canonicității lui Eminescu, în pofida conformismului ideologic ce a proliferat din nou în ultima decadă. Theodor Codreanu este condus de intuiția sănătoasă că în spațiul cultural al ultimei decade s-a profilat "corectul politic", îndeobște steril, dar virulent, de care este cazul să ne delimităm. El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ultima decadă. Theodor Codreanu este condus de intuiția sănătoasă că în spațiul cultural al ultimei decade s-a profilat "corectul politic", îndeobște steril, dar virulent, de care este cazul să ne delimităm. El adresează un apel binevenit de revenire, împotriva conformismului, la gândire cu capul pe umeri. Sunt de părere că problema este acum ca ceea ce numim, la propriu, gândirea în conotația lui Kant, Hegel, Eminescu sau Heidegger, dacă vrem să ne luăm repere printre numele reprezentative să fie dusă până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau luând notițe, experimentând sau, din nou, o combinație a acestor metode. Stilul de învățare mai presupune, de asemenea, motivația, persistența asupra scopurilor sau nevoia de a face simultan mai multe lucruri, felul și mărimea structurilor necesare și nivelurile de conformism versus nonconformism.” Stilul de învățare mai este definit și ca modul în care elevii de toate vârstele sunt influențați de nevoile sociale, mediul înconjurător, caracteristicile fizice, emotivitate și particularitățile psihologice (Carbo, Dunn&Dunn, 1976). Conform definiției dată de Pat Guild
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]