231 matches
-
serviciu. Mai grav e însă faptul că, la începutul anului 1958, este interogat la Securitate despre conținutul subversiv al unui caiet pierdut, în care se afla un jurnal cuprinzând însemnări despre atitudinile sale și ale prietenilor în epocă, atitudini deloc conformiste. Cum prietenii erau desemnați precaut cu inițiale, securistul îi cere să-și deconspire complicii. Chiril Merișor se simte de două ori profund jignit: o dată pentru că el nu poate fi un delator, a doua oară pentru că este suspectat, datorită unei gândiri
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
efectele morale ale schimbării politice. Ceea ce nu înseamnă că toate romanele obsedantului deceniu sunt reabilitabile necondiționat, pentru că toate relatează despre schimbarea de regim politic, de atitudine față de trecut și față de omul prezentului etc. Diferențele sunt făcute de gradul de ideologizare conformistă, schematismul conflictului, simțul dramatic al vieții concrete confruntate cu o nouă viziune, implicată în toate compartimentele și nivelurile existenței sociale și individuale. Chiril Merișor se confruntă cu limitele libertății în comunism și, în același timp, cu efectele distructive pe care
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
mică sau mai mare, ca urmare a restrîngerii numărului respectiv de cititori. Căci, să nu ne înșelăm, mai peste tot, publicul cititor, vreau să spun șuvoiul său principal - the mainstream - este conservator și mimetic, se situează pe poziții în general conformiste și tradiționale, este, poate, amator de exotism și literatură optimistă, dar nu de idei și imagini care le răstoarnă pe ale sale proprii, adînc înrădăcinate. Ori, după cum afirma între mulți alții, scriitorul triestin Claudio Magris, una din îndatoririle de seamă
Despre autori si cititori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10150_a_11475]
-
victimei. Naivitate de ambele părți, căci dacă unul, neavând habar de prezența dispozitivelor de ascultare, le mărturisește prietenilor planul de a publica, în Vest, un articol anonim care denunță atrocitățile regimului Honecker, celălalt mistifică dezinvolt discuțiile, atrăgând atenția asupra unei conformiste piese de teatru ce urma să celebreze intrarea pe drumul luminos al socialismului. Cum faptele se petrec în 1984, Georg Dreyman va avea, nu peste mult, ocazia să-i arate necunoscutului, în condiții de libertate, recunoștința sa. Acesta e, în
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
văzut luminile rampei de cinci ori. Presa europeană - Le Figaro, Le Matin, Financial Times - a remarcat în mod cu totul special calitățile muzical-dramatice ale partiturii enesciene, calitățile performanței muzicale, ale orchestrei, a corului. Au fost exprimate rezerve asupra viziunii regizorale. Conformistă. Lipsită de virtuți scenice speciale; aspecte în schimb prezente - ne aducem aminte - în exces, cu supra de măsură, la București, în versiunea regizorală a lui Petrika Ionescu. Ultimele spectacole bucureștene au avut loc la sfârșit de septembrie, aniversând împlinirea a
Toamna muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7919_a_9244]
-
cartea ta (...) te-am regăsit pe tine, bestiuța din tine, bestiuță erotică, cu sexul tău și cu ochii tăi mici (...) degetul tău mare în strânsă corespondență cu p... ta ". (...) "Poezia ta ilustrează locurile cele mai comune, mai stereotipe și mai conformiste". Corespondența este plină de desene și cărți poștale personalizate, ceea ce reprezintă un joc de seducție. Lorca dă ce e mai bun din el, încercând să-l impresioneze cu arta cuvântului pe Dalí, care vrea să se situeze la nivelul intelectual
Cuvinte siropoase pe care și le spuneau Dalí și Lorca by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/64018_a_65343]
-
promisă în România, acompaniat de membri ai grupării "Contimporanul", evenimentul (conferințe publice, deplasări în zona petroliferă de pe Valea Prahovei, cu ecouri poematice în scrisul lui Marinetti), a avut răsfrângeri semnificative, de la aplauzele oficiale și elogiile simpatizanților, la reacții mai puțin conformiste, precum cea a marginalului "avangardist de unul singur", Victor Valeriu Martinescu: în anul descinderii marinettiene în România, acesta cuteza să constate, dincolo de stilul electrizant, spontan, cu "brutalitatea lui de nou", superficialitatea întreprinderii și, în orice caz, distanța dintre "proiect" și
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
o stare privilegiată, o zonă fragil-subiectivă, un teritoriu interzis neinițiaților, o intimitate sonoră în care visai după legile și rigorile fantaste ale visului și îți construiai Legenda Personală pe măsura puterii tale de evaziune din realitate. Totdeauna anostă, previzibilă și conformistă. Continui să-mi spun că LP-ul Paolo Coelho, asonorizat în frumoasa poveste Alchimistul, este Legenda Personală a unui adolescent perpetuu. Adică a unei persoane care, cu superbă ostinație, nu părăsește teritoriul visului și al inițierii. Alchimia e arta de
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
la acest minunat eveniment, fixîndu-și cătarea pe mesajul pascal și pe formele culturalo-simbolice ale acestuia. Consecința unui astfel de interes legitim sunt obligatoriile expoziții de icoane, și nu numai, deschise pavlovian cu asemenea prilejuri. Că aceste expoziții sînt circumstanțiale și conformiste, fără o pregătire prea insistentă și fără o cercetare prea elaborată, se poate observa din prima clipă. Plasată în contextul interesului contemporan pentru formele simbolico-artistice religioase, producția de icoane are, în sine, dar și în ambientul expozițional propriu-zis, un statut
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
puțin existentele valențe ale umanului. Felul în care trăim, dedublați, obligați la autoanihilarea trăsăturilor naturale pentru a nu-i „jigni”, „complexa”, „vexa” pe alții își află în operă un salutar contrabalans. Aș spune chiar că această formulă acut stilizată și conformistă a devenit una din modalitățile prin care o parte a civilizației își recucerește identitatea. Există ceva profund inechitabil (dar cât de reconfortant!) în felul în care se face o distribuție. Și mai există, apoi, admirabila incorectitudine politică a aplauzelor. Pentru că
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
Nicolae Manolescu În 1982 am văzut la New York un spectacol cu Othello în regia nu mai știu cui, dar cu cîțiva mari actori, între care Christopher Plummer. Avusese succes de public și, deși se juca pe Broadway, în zona cea mai conformistă, avusese și trecere la critică. O cronică din New York Times, de nu greșesc, îmi atrăsese atenția asupra lui. Spectacolul s-a dovedit acceptabil. Nu folosesc la nimereală cuvîntul. Nici genial, nici idiot. Totul s-ar fi terminat cu bine pentru
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
rămâne totuși o conștiință foarte lucidă, nu-și face, în ultimă instanță, mari iluzii, știe că tragedia declanșată va cunoaște momente de apogeu cărora le va fi el însuși o aproape sigură victimă, intuiește profitul de după război, pe care angajarea conformistă față de o „cauză” politică anume (de exemplu, cea comunistă, a unui Aragon) - „adeziuni imediate la niște doctrine precise” - îl poate aduce. Refuză totuși orice altă angajare decât aceea, profund interogativă, a unei conștiințe libere. Nu și-a dorit, cum spune
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
și de ce (sau: unde ne aflăm? - vezi severul bilanț făcut de Culianu), este coborîtă, iată, la nivelul resentimentelor naționale recente. Nu ai fost postmodernist? Afară! Culmea este că postmodernismul literar românesc arată, în bună măsură, o obsesie estetizantă și chiar conformistă mai îngroșată decît prin alte părți, inclusiv în variantele lui recente, ,fracturiste", care pun la colț estetica. Un soi de instinctivism ce conține propriile lui dogme de stil în chiar simularea absenței de stil. Las că aberația de a dori
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
neliniștitoare a vidului și pentru a-l exprima explicit pe cel care le folosește sau le locuiește. Amenajarea optimă a spațiului interior tinde să devină, tot mai mult, un imperativ psihologic și o somație metafizică și, din ce în ce mai puțin, o acțiune conformistă și impersonală. Artistul, la rîndul său, resimte rațional și instinctiv acest lucru și este interesat direct, dar și constrîns de propria sa funcție de regulator simbolic, dacă această formulă nu sună cumva prea pretențios, să se implice profesional și moral. Iar
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
a spus că aveau să fie comparate, „ideea ar fi fost anatema pentru ambele părți". Gazda lui Daniel Schorr în România a fost Silviu Brucan, șeful televiziunii, „al cărui umor sardonic m-a cucerit" - scria ziaristul american, citând replici deloc conformiste ale „profetului" de mai târziu. Se întâmpla ca răspunsurile lui Brucan să nu fie factual exacte, dar să conțină sâmburele unui adevăr pe care ținea să-l comunice. Schorr i-a spus că ceruse fară succes în mai multe restaurante
Optzeci de ani reporter by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6087_a_7412]
-
medieval, în serviciul victimei, al celui nedreptățit, umilit, oprimat, ca mesager al "puterii spirituale" ce nu-i îngăduie compromisul: "Scriitorul este disident sau nu este nimic! El nu are de ales! Altfel riscă să se blocheze într-o postură anchilozată, conformistă și pînă la urmă caricaturală și depășită". Din păcate, purtătorii protestului au fost pe aceste meleaguri puțini și, la ora actuală, au rămas și mai puțini! Doar exilul mai sporește numărul acestor exemplare nobile. Deși, neîndoios, ei formează nucleul "dur
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
mai bine structurat și mai substanțial. Simpla parcurgere a sumarului ne demonstrează că așa stau lucrurile. La pagina „Acceleratorul de articole”, citim două savuroase texte intitulate „Facultățile cu iederă” și „Le théâtre de la Huchette”. Alexandra Chiriță scrie o cronică deloc conformistă la romanul „Cine a câștigat Războiul Mondial al Religiilor?” de Daniel Bănulescu. Andreea Teliban semnează un amplu grupaj de versuri: „părul se grăbește să-mi crească și/ foarte încet încep să mor...” Sub titlul „O Arcă a bunei speranțe, de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4849_a_6174]
-
cum sunt formulate problemele și cum sunt rezolvate dramele. Constantin }oiu nu pune accentul pe faptul că Merișor e comunist, ci pe generalitatea că e un om sub vremuri, un intelectual cu o anumită structură psihologică și anumite convingeri deloc conformiste, o fire slabă ce-l transformă dintr-un adept într-o victimă a comunismului. De fapt, astăzi putem formula mai bine adevărata temă politică a romanului, care e în același timp și o temă morală: soarta ingrată a unui moderat
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
firește, bun) care a enunțat și demonstrat că Pământul se învârte în jurul axei sale a fost ars pe rug de capitaliști (care există de la începutul lumii și sunt răi). Caraghios, dar trist pentru știința istoriei. Personajele sunt puține, limitate, extrem de conformiste și puțin umanizate, însă cu atât mai mult absolut verosimile, dacă le privim prin intermediul propriei experiențe comuniste. În plus - iepuri. Iepuri morți. Iepuri vii. Iepuri făcuți căciuli rusești. Iepuri răi, iepuri domestici sau doar iepuri. Să ne edificăm puțin, pentru că
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
anumit mimetism, cu proza occidentală (existențialistă). Influența existențialismului trebuie luată cu circumspecție. Absurdul vieții poate fi constatat doar în societățile deschise. în cele închise, dăm peste absurdul uman, absurdul omului așa-zis nou. Lipsesc în Trei dinți din față notele conformiste, prezente, de pildă, la un T. Mazilu, în romanul referențial al deceniului 6, desfășurat în mediile artistice. Ironicul Sorescu este în acest roman mult mai realist, adică mai credibil. Nu mi se pare deloc surprinzătoare opțiunea pentru un roman al
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
comentatorii au recunoscut însă - pe bună dreptate ? natura livrescă a inspirației m.ivănesciene, aportul covârșitor al memoriei culturale și rolul crucial al intertextualității. Ne aflăm, după câte ne dăm seama, în fața unui scriitor care nu a încetat să nedumerească naturile conformiste, să seducă spiritele avide de ludic și ironie, și mai cu seamă să se plaseze într-un izbitor contrast cu spiritul dominant al poeziei românești de până la el, un spirit mai degrabă ceremonios, avid de gesturi sacerdotale, speculativ-metafizic și emfatic
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Are câteva funcții exclusiv culturale, fiindcă ambasadoriatul la Belgrad, din 1946, pe care unii i-l reproșează, îi fusese încredințat de vechiul Minister de Externe. Îl reprezentase, ca șef al statului, pe Regele Mihai. Camil Petrescu a scris acele piese conformiste și românul tezist Un om între oameni, acesta conținând totuși și multe zone estetic viabile. Nu a fost răsplătit de regimul comunist cu funcții, ba chiar l-am văzut pe orgoliosul Camil Petrescu de odinioară, devenit între timp ătovarăsul Camil
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
în chip de concluzie nu fac altceva decît să transcriu - într-o lume de citate - cîteva propoziții dintr-un articol de dicționar despre Arno Schmidt pe care Gheorghe Crăciun îl citează în narațiunile sale: "încearcă experimente formale și abordează teze conformiste. Proza, scrisă la persoana I, este cînd bizar fantastică, cînd realistă. Folosește uneori monologul interior și speculează combinațiile picturii suprarealiste. El recurge la tehnica instantaneelor și renunță la continuitatea acțiunii în favoarea desprinderii faptelor din flux și a reliefării unor momente
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
un floricel și stăpâna lui. Regizat de către Spike, “Pic Pic”, cel mai recent videoclip VOLTAJ, spune într-un mod amuzant povestea unei iubiri imposibile, dar care, pentru eroul poveștii, are un final fericit. “Ne-a plăcut foarte mult ideea non- conformistă a clipului”, spune Călin Goia. Și cu acest videoclip, Voltaj continuă să surprindă publicul cu o abordare inedită a poveștilor de iubire în care eroii principali pot fi albinuțe care zboară din floare în floare sau margarete romantice care își
Forma?iile noastre by Dorin MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84253_a_85578]
-
tehnic și de sugestia unei anumite mecanici a sintaxei. Manifestul publicat în același loc sub semnătura sa, intitulat semnificativ Aviograma, nu era mai cuminte: adresându-se “cetitorului”, îi cerea să-și “deparaziteze creierul”, pentru a lichida un trecut de lecturi conformiste și convenționale; proclama apoi categoric că “artistul nu imită artistul creează linia cuvântul culoarea pe care n-o găsești în dicționar”, califica disprețuitor “gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe” și cerea imperativ “să vie sângerarea cuvântului metalic lepădarea formulelor
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]