392 matches
-
totalitatea sarcinilor cuprinse în funcția de profesor și, nu în ultimul rând, de atitudinile părinților. Funcția de educator a elevilor exclude însă autoritarismul și dirijismul, etichetarea represivă și manipulantă a elevilor, tendința de a le induce un comportament adaptativ și conformist. Este și o alternativă la excesele de „știință...” a procesului de învățământ, îndeosebi la disciplinele fundamentale, ignorându-se toate principiile învățării. Condițiile pe care le asigură spațiul școlar și poziția profesorului în clasă fac ca acesta să poată exercita o
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
atunci? — Pentru că acestea sunt - în mare - idealurile societății noastre. Ori, dumneavoastră vă declarați un apărător al lor. Urmărind ceea ce scrieți îmi permit să confirm conformismul dumneavoastră. Adică gândim și acționăm conform unor imperative ale conștiinței. În sensul acesta, noi suntem conformiști? Cum să-i numim pe cei pe care-i numim de obicei conformiști? — Să nu-i numim în nici un fel. Ei nu există, în fond. — Dacă nu ar exista, nu i-am simți. — Am făcut o mică șmecherie. Și eu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un apărător al lor. Urmărind ceea ce scrieți îmi permit să confirm conformismul dumneavoastră. Adică gândim și acționăm conform unor imperative ale conștiinței. În sensul acesta, noi suntem conformiști? Cum să-i numim pe cei pe care-i numim de obicei conformiști? — Să nu-i numim în nici un fel. Ei nu există, în fond. — Dacă nu ar exista, nu i-am simți. — Am făcut o mică șmecherie. Și eu știu ce e acela conformism și sunt autorul, o spun glumind, „celebrei” fraze
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
știu ce e acela conformism și sunt autorul, o spun glumind, „celebrei” fraze „conformismul este numele mic al posibilei mari trădări”. Dacă prin conformism înțelegem conformitatea, conformarea cu imperativele epocii și ale societății, de ce nu vreți, Alexandru Paleologu, să fim conformiști? Vom găsi acolo pe Labiș, pe Geo Bogza, pe Marin Preda, pe Jebeleanu, pe Geo Dumitrescu, pe Gellu Naum, pe Ioan Alexandru, pe D. R. Popescu, pe Sorescu, pe Bănulescu! Haideți în conformism! — Nu e nevoie de „haideți” fiindcă suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
absenți să reușească totuși să acționeze spiritual ca și cum ar fi prezenți. Μ A avea remușcări doar de dragul remușcării, fără a da o nouă orientare comportamentului nostru, nu reprezintă altceva decât o jalnică lamentare. Μ Spiritul unora este Într-atât de conformist, Încât cel mai bine se simt atunci când se știu comandați de către cineva din exterior. Μ Când nu vrem să-i spunem cuiva În față că este oportunist, atunci Îi reproșăm faptul că-i plac prea mult compromisurile. Μ Cât egoism
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
șantazist extrase din context); însă, chiar și așa, scena pe care se produce opoziția dintre autoritățile școlare și elevi este aceeași: cea pe care noua putere, în reacțiunea sa revoluționară, o îngăduie vechilor obișnuințe. Elevii care au dezvoltat (în mod conformist sau polemic) aceste subiecte sunt frații mai mici ai celor care s-au revoltat în ’68. Ar fi greșit să credem că ei au fost reduși la tăcere și la o stare de pasivitate de către un tip de reacțiune de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
atribuie vag acesteia trăsături „moderne”, datorate toleranței și unei ideologii hedoniste perfect autosuficiente, dar și trăsături feroce și substanțial represive: într-adevăr, toleranța este falsă, pentru că, în realitate, nimeni nu a trebuit să fie vreodată atât de normal și de conformist cum este consumatorul; cât despre hedonism, acesta ascunde în mod evident o determinare de a prestabili totul cu o cruzime nemaiîntâlnită până acum în istorie. Așadar, această nouă Putere încă nereprezentată de cineva și care se datorează unei „transformări” a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
câteva zeci de tineri care mi-ar fi contrazis tezele. Ca și cum ar spune că, de vreme ce câteva zeci de tineri folosesc termenul euristică, asta înseamnă că cincizeci de milioane de italieni folosesc acest termen. Tu vei zice: oamenii au fost dintotdeauna conformiști (toți egali unul cu altul) și au existat întotdeauna elite. Eu îți răspund: da, oamenii au fost dintotdeauna conformiști și pe cât posibil egali unul cu celălalt, dar conform clasei lor sociale. Și, în interiorul acestei categorii, conform propriilor condiții culturale (regionale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
folosesc termenul euristică, asta înseamnă că cincizeci de milioane de italieni folosesc acest termen. Tu vei zice: oamenii au fost dintotdeauna conformiști (toți egali unul cu altul) și au existat întotdeauna elite. Eu îți răspund: da, oamenii au fost dintotdeauna conformiști și pe cât posibil egali unul cu celălalt, dar conform clasei lor sociale. Și, în interiorul acestei categorii, conform propriilor condiții culturale (regionale) efective. Astăzi însă (și aici apare „schimbarea” antropologică), oamenii sunt conformiști și egali unii cu ceilalți potrivit unui cod
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Eu îți răspund: da, oamenii au fost dintotdeauna conformiști și pe cât posibil egali unul cu celălalt, dar conform clasei lor sociale. Și, în interiorul acestei categorii, conform propriilor condiții culturale (regionale) efective. Astăzi însă (și aici apare „schimbarea” antropologică), oamenii sunt conformiști și egali unii cu ceilalți potrivit unui cod interclasist (student egal muncitor, muncitor din Nord egal muncitor din Sud) cel puțin teoretic, din dorința disperată de a se uniformiza. În sfârșit, dragă Calvino, aș vrea să-ți spun ceva. Nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru întregul consorțiu civil -, dar se descoperă că majoritatea, în sfințenia sa, se înșală întotdeauna, și aceasta deoarece conformismul său este mereu, prin însăși natura sa, brutal de represiv. De ce consider eu „nereale” principiile pe care își bazează (în mod conformist) radicalii și, în genere, progresiștii lupta pentru legalizarea avortului? Pentru o serie haotică, tumultuoasă și emoționantă de motive. Oricum, eu știu deja, după cum am spus, că majoritatea este, potențial, în favoarea avortului (chiar dacă, în cazul unui nou „referendum”, mulți ar vota
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sale, scrise și nescrise. Fondul său este și acum clerico-fascist, cu toate locurile comune ce derivă de aici. Ideea unei privilegieri absolute a normalității e pe cât de naturală, pe atât de vulgară și chiar criminală. Totul este aici prestabilit și conformist, configurându-se ca un „drept”; chiar și ceea ce se opune unui astfel de „drept” (inclusiv tragismul și misterul, implicite în actul sexual) este în mod conformist asumat. Din inerție, conducătorul acestei violențe majoritare este din nou Biserica catolică, chiar în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de naturală, pe atât de vulgară și chiar criminală. Totul este aici prestabilit și conformist, configurându-se ca un „drept”; chiar și ceea ce se opune unui astfel de „drept” (inclusiv tragismul și misterul, implicite în actul sexual) este în mod conformist asumat. Din inerție, conducătorul acestei violențe majoritare este din nou Biserica catolică, chiar în vârfurile sale progresiste și avansate (a se citi cumplitul paragraf de la pagina 323 din Biserica și sexualitatea al progresistului S.H. Pfurtner). Numai că... numai că, în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu știu nimic, sau se prefac că nu știu nimic, despre singura „continuitate” a unei asemenea puteri, adică despre seria de masacre. Acest lucru este scandalos. Iar eu sunt scandalizat, cu riscul de a fi și lipsit de generozitate, și conformist (așa cum este întotdeauna cine e scandalizat, făcându-se, prin urmare, purtătorul de cuvânt al unui sentiment comun și majoritar, nu lipsit de defetism). Oricum, este clar că, atât timp cât conducătorii democrat-creștini vor păstra tăcerea cu privire la schimbarea traumatică a lumii petrecută chiar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tragic, de fapt, ca un intelectual ce se consideră avansat, cult, uman, să nu înțeleagă că singura soluție a problemei era, înainte de toate, să o dedramatizeze. Este tragic că nu înțelege - într-un mod atât de instituționalizat și de brutal conformist - că o relație homosexuală nu este Răul sau, mai bine zis, într-o relație homosexuală nu există nimic rău. Ea este o relație sexuală ca oricare alta. Unde sunt, nu zic toleranța, ci inteligența și cultura, dacă nu se înțelege
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascismului. De fapt, Casalegno nu poate să accepte că Democrația Creștină poartă răspunderea pentru introducerea în Italia a „dezvoltării” capitalismului consumist, cel mai rău dintre fascisme, renunțând la toate vechile structuri ce nu pot să nu-i fie dragi unui conformist precum Casalegno: democrația formală, Biserica, familia, cumsecădenia, așa-zișii intelectuali etc. Cât privește afirmația lui Casalegno cum că mi-ar fi „dor de un trecut chiar și mânjit de fascism”, să fie clar: dacă îndrăznește să mai repete ceva asemănător
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
bun și bun. Evaluările subordonaților par să fie mai prudente, mai temperate (nu găsim decât un calificativ maxim -un subiect încântat de aplicațiile practice), dar și mai puțin critice, calificativele slabe fiind evitate. Subordonații par să fie mai prudenți, mai conformiști în evaluare. În ceea ce privește beneficiile în urma participării la acest program, managerii consideră drept important faptul că au avut posibilitatea să achiziționeze cunoștințe sistematice, să afle informații despre probleme similare și soluțiile lor, să se autoanalizeze și să achiziționeze noi abilități. Comparativ
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care preia texte apărute în periodice sau găsite în arhiva poetului de Savin Bratu, Aurel Covaci, Eugen Mandric și Lucian Raicu. Se confruntă aici din nou demersul creator energic, înnoitor, și modelul restrictiv al liricii angajate, spiritul vizionar și spiritul conformist. Astfel, un ciclu de „pseudo-spleenuri” stă alături de poeme dedicate muncii, Partidului, lui Marx. Din aceeași perspectivă trebuie văzut amplul poem Omul comun (din care L. publicase fragmente în presă). E vorba tot de o autobiografie lirică, evidențiind o metamorfoză a
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Reitan Shaw) propun patru clase generale de variabile care influențează conformarea la normele grupului: - caracteristicile personale ale membrilor grupului; - stimulii care evocă conformismul; - factorii situaționali; - relaționările intragrup. Printre caracteristicile personale ale membrilor grupului care influențează preponderența acțiunilor într-un mod conformist sunt: inteligența, vârsta, culpabilizarea și autoritarismul. La acestea patru vom adăuga o a cincea, care ține mai degrabă de un răspuns internalizat al factorilor de personalitate la cei de mediu, și anume experiența de conformare a persoanei respective. Într-adevăr
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un singur membru, cel supus observației, acționa în necunoștință de cauză); într-o activitate dată, întreg grupul formula aceeași opinie eronată, urmărindu-se dacă subiectul „naiv” se conformează sau nu acesteia. După ce i-a împărțit pe aceștia din urmă în „conformiști” și „independenți”, Asch a adus o variabilă nouă în situația experimentală - astfel, el a introdus în grup un „partener” al subiectului naiv ce avea rolul de a efectua „disidență” în grup (în sensul că emitea opinii corecte în momentul în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
complice”) este mai întâi de acord cu grupul, dar spre sfârșitul experimentului dă răspunsurile exacte (deci efectuează „disidența”, intră în contradicție cu grupul). Asch numește această activitate „eliberare”, ceea ce nu îi conferă totuși subiectului naiv ce a acționat la început conformist cu grupul un grad de independență egal cu cel pe care l-ar fi avut un subiect independent într-un grup unde n-ar fi existat subiect-partener. Explicația pe care o putem da acestui fenomen se situează pe intervalul a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe care o putem da acestui fenomen se situează pe intervalul a două paliere, relativ convergente. • Subiectul respectiv suferă o acțiune de „ancorare”. Mai exact, el a găsit deja o argumentare și raționalitate pentru răspunsul său contrar evidenței perceptive, dar conformist grupului. Adoptarea unei poziții corecte ar cere acum un efort însemnat prin căutarea nu numai a unor argumente în favoarea acesteia, ci și a unor contraargumente la propriile raționalități anterioare. Acest lucru ar presupune un efort susținut de descentrare și apoi
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
într-o zi față de un coleg de-al lor (care nu știe acest lucru) într-o manieră categorică, de genul: „Noi toți propunem...”, în momentul când el are o opțiune pentru părerea contrară. Se poate astfel constata gradul el acționează conformist asumându-și părerile grupului. În același mod, formatorul îi va cere (în secret) unui cursant ca orice s-ar spune în grupul lui de discuție, pe intervalul unei zile întregi, el să combată, să nu fie de acord. Se vor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ignorând indicațiile conducătorilor săi; gestul său necugetat furnizează argumente calomniatorilor și compromite misiunea. Romanul Băiat de București (1976) se înscrie pe linia literaturii de evocare sentimentală, a rememorării unei experiențe unice: copilăria. Urmând fidel modelele consacrate ale genului, prozatorul derulează, conformist, scene ce reconstituie primele contacte ale copilului cu lumea: mai întâi cercul restrâns al familiei, apoi acela ceva mai larg al străzii, în sfârșit, o lume în sine - școala. Interesantă este perspectiva relatărilor: optica aparține candorii infantile, niciodată seriozității mature
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
vârstei și componenței echipei de colaboratori. Astfel, vârsta medie a colaboratorilor - dar și, mai ales, a celor invitați sau promovați - crește cam cu un deceniu-un deceniu și jumătate. Interesul pentru tinerii creatori scade în favoarea cultivării numelor consacrate. Se înmulțesc conformiștii, sau, mai precis spus, cei atașați liniei ceaușiste a momentului, adică orientării desemnate, după 1989, prin termenul „național-comunism”, cu versiunea ei culturală numită protocronism. Sunt intervievați acum Eugen Barbu, Mihai Bandac, Sabin Bălașa, Ion Lăncrănjan, Doru Popovici, Dinu Săraru, Tudor
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]