674 matches
-
În zilele bune, burlesc. Totuși, oricât aș fi de aspru nu pot să nu-mi recunosc un merit în refuzul de a mă preface că nu văd. În acest sens, sunt un revelator al conștiinței noastre încărcate, conștiință pe care congenerii mei nu vor să și-o descopere, iar tinerii n-o bagă în seamă pentru că, prin vârstă, nu se simt implicați. Deși, nici acesta nu-i un semn bun. I-am sugerat Martei Petreu să scrie o carte despre intelectualii
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4715_a_6040]
-
lui Lucian Boz e o dare de seamă liniștită despre o epocă tulbure. În care încape multă căutare de sine, mult experiment, mult simulacru și multă fanfară. Peste toate zgomotele acestei lupte, cronicarul nu țipă mai tare, cum fac destui congeneri și prieteni, prinși în sclipitoare dispute de idei. Rezistența - cu puține excepții - a părerilor lui vine dintro prețuire nepartizană, căreia i se pot reproșa, cel mult, înclinații de gust, dar nu concesii de tabără. Echilibrat și bine citit, fără să
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
pentru ca apoi scriitorul să denunțe cruțarea ofițerilor Stasi, concomitent cu vînarea intelectualilor care au colaborat cu regimul comunist. Așa se explică tenacitatea cu care Grass ia apărarea scriitoarei Christa Wolf, un simbol al disidenței est-germane în anii ‘80, despre care congenerii aveau să afle, cu tristețea de rigoare, că fusese informatoare Stasi între 1959 și 1962. Apoi, ca laitmotiv al cărții, același scepticism cronic față de unire: „Cu toate previziunile mele sumbre privitoare la RDG după uniunea monetară, totul este mai rău
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
vorbire, în casă, despre existența lui.) Aș ruga-o pe nevasta lui Esterházy să-i împrumute frazele astea lui T: „Mare clovn mai e. Oare ține de meserie sau e ghinionul meu?” Am fost într-un loc unde am întâlnit congeneri pe care nu-i văzusem de doi, trei ani. Mi s-a părut că sunt în Le temps retrouvé și văd, în diferite variante, sosiile baronului de Charlus. Avantajele vârstei. Pe vremuri, la o extracție aveai senzația că măseaua nu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4439_a_5764]
-
portrete, scene, vise, totul redat cu naturalețe într-o limbă de purtat în casă, orală și idiomatică. Și ce amară ironie, pe alocuri! Mai nimic, totuși, despre boală, spaime, anxietăți. Ici-acolo, însemnări de lectură, zgârcit comentate, îndeosebi din opera congenerilor (nici unul dintre scriitorii generației 2000 nu și-a citit confrații cu gravitatea și constanța celui dintâi plecat dintre ei). Sorin Stoica gândește la fel de onest precum scrie. Ar fi putut fi un lider al prozatorilor generației 2000. N-a dus lipsă
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
oamenii sunt în stare de orice pentru băi, cam în felul proverbialului Leonida Condeescu. Așadar, de ce să fi stricat boanghenul din Lună de miere posibilitatea tinerei de a profita de o slăbiciune pe care venerabilu-i soț o împărțea cu toți congenerii? Împinsă, ca aproape orice în lumea lui Caragiale, în manieră. Deși pare a fi, la început, un tabiet romantic. Ieșind spre Sărindar, detaliu nu lipsit de importanță la Caragialetată l, Pantazi face o confesiune în care băile apar, prin ochii
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
cu bold), cartea alcătuiește, totuși, un singur, mare, poem. Compozițional, vîntureasa de plastic pune în mișcare o dublă repliere. Prima se desfășoară stilistic înspre proza amănuntelor (Marius Chivu fiind, aici, mai apropiat de nuvelistul Radu Cosașu decât de oricare dintre congenerii lui, poeți instinctivi); cea de-a doua, perfect lipsită de ornamentație, asigură, printr-o rafinată artă a decupajului, lirismul. Efectele nu sunt, așadar, ale poeziei înțeleasă ca poezie. De aici și frapantul aer de originalitate. Efectele există, însă ele nu
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
Lucrul trebuie luat ca atare, iar eventualele entuziasme sau suspiciuni înlăturate din start în favoarea unei concluzii mai utile, ce ar putea funcționa ca ipoteză de lucru: aceea că autorul e realmente greu de clasat. Nu numai istoricește (el dovedindu-se congener cu șaizeciștii prin data nașterii, cu optzeciștii prin aceea a debutului și cu așa-numiții nouăzeciști prin momentul de emergență), ci și prin formula literară, căreia nu i se pot găsi precursori locali. Ecovoiu este, ca scriitor, exclusiv produsul lecturilor
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
Definiția e prea largă. Nu lasă să-i scape aproape nimic. Câți dintre poeții moderni se sustrag acestor două fatalități? Mai încolo, prefațatorul cade într-o nouă capcană. După el, Aurel Dumitrașcu ar fi un poet profund livresc. Care, spre deosebire de congenerii săi, n-ar face paradă de surse, ci le-ar folosi, inspirat, pentru „reglarea metabolismului” creativității (p. 9). Îmi vine să-ntreb iarăși câți dintre poeții moderni nu procedează la fel cu propriul flux. Din nou, Patraș o ia cam
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
a ajutat. Mulți dintre cei pe care ia sprijinit i-au întocmit note informative la Securitate sau l-au supus biciului calomniei. Și totuși, șicanele sau delațiunile nu l-au descurajat, ucenicul lui Robert Ernst Curtius continuînd să-și ajute congenerii. Generozitatea aceasta neînfrînată nu are explicații pragmatice sau politice, ci pornește din vîna patriotică a profesorului de la Freiburg. Și-a iubit țara și i-a molipsit și pe nemți cu patima lui, de n-ar fi să amintesc decît pe
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
de pe ocolului în dribling, ies prin vlaicu în dacia,/ sprintez/ pe dorobanți, înspre mario plazza/ din dreptul consiliului britanic lansez în adâncime peste/ guvern, dinspre gara de nord un bărbat se înalță, dă cu capul și scutură ceața.” (p. 103) Congeneri de toate vârstele, așadar. De la Cenaclul de Luni, de la Cenaclul Central, de la Cenaclul Litere, de peste tot. Pe banca de rezerve simt totuși nevoia să-i adaug pe nedreptățiții optzeciști Daniel Pișcu și Viorel Padina. Primul, datorită volumului Aide-mémoire (1989), al
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
atunci l-am descoperit în grandoarea inteligenței lui, opera lui Eugen Ionescu ș.a.” (p. 9). Intervalul evocat este exact acela în care autoarea s-a făcut remarcată în primul rând ca poetă. Membră a selectului club din jurul revistei „Echinox,” alături de congeneri ca Petru Romoșan, Emil Hurezeanu sau Ion Mureșan, ea debuta chiar în 1981 cu un volum, Aduceți verbele, entuziast primit de critică (prima cronică fiind semnată chiar de Nicolae Manolescu). Avea să urmeze, doi ani mai târziu, în 1983, o
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
din întregul schițat mai sus) este recenta Prietenii din povestea literaturii. Nu întâmplător, venind să confirme perspectiva de care vorbeam, câteva texte de aici se regăsesc în mai vechiul Puzzle. Este vorba, în primul rând, despre portretele unor „prea grăbiți” congeneri (Dinu Regman, Mariana Marin, Cristian Popescu). Altminteri, cartea are imensul merit de a face accesibile texte indisponibile altundeva decât în arhivele de periodice ale marilor biblioteci. Pe unele le știam de acolo. Am descoperit, însă, destule surprize, cum se spune
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
unul, atunci e unul adevărat, care vorbește prin puterea exemplului, inclusiv al celui propriu. În această ambiguizare a naratorului găsim unul dintre semnele relativizării narațiunii, atât de specifice prozatorilor din Banat, fie că e vorba de Livius Ciocârlie sau de congenerii lui Mircea Pora, Viorel Marineasa și Daniel Vighi. La Pora relativismul unghiului de vedere se întâlnește cu toleranța cu care e privit nu comunismul crepuscular care e sălbatic, ci umanitatea care, cu enormă tristețe, îl populează. Același relativism îl va
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
apropiere de fascinantul Nae Ionescu, marșînd pe linia unui naționalism românesc în mediul „Cuvîntului”, ceea ce ar putea însemna fie o evitare de a-și asuma decis evreitatea, fie o dorință de asimilare, de „împămîntenire”, așa cum a devenit foarte vizibilă la congenerul său N. Steinhardt. Dușul rece administrat de prefața magistrului la romanul De două mii de anii-a provocat (exacerbat) simțămîntul suspendării între două medii, căruia i-a dat o efervescentă expresie în Cum am devenit huligan. Dar mai departe? Străbătînd momentul
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
Revista Viața Românească respinge excesele modernității, altminteri, în pofida unor ecouri autohtonist-tradiționale și sociologice, literatura cea mai nouă își găsește aici cale deschisă. Mihail Ralea și G. Ibrăileanu sunt primii care îl aduc în atenție pe Proust și pe alți scriitori congeneri. Și dacă ne referim acum numai la proză, cu deosebire la evoluția romanului, congruențele sunt indiscutabile. În Tiparnița Literară (1930, nr.2-3) mai mulți scriitori ai timpului (Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Camil Baltazar, Felix Aderca, Ticu Archip, I
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
că în întregul ei poezia lui Ion Monoran respiră un aer optzecist fără a fi epigonică. Aparent paradoxală, afirmația mea acoperă o realitate: destui dintre autorii raliați mai devreme sau mai târziu acestui val sunt, în fapt, simpli emuli ai congenerilor lor... Nu și Monoran, iată, care ajunge pe cont propriu (și pe un cu totul alt traseu decât lunediștii) la o conștiință literară de primă linie. Simte pulsul literaturii, îi înțelege foarte devreme resorturile și e, în mod spontan și
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
debutul lui Emil Botta), Republica Socialistă România (o parafrază a Americii lui Ginsberg, afină aceleia semnate de alt bănățean, Petru Ilieșu) și altele asemenea configurează o calitate inedită: torenții verbali, Monoran nu-i pune în slujba vreunei viziuni (așa cum fac congenerii săi Cărtărescu și Mureșan), ci îi exploatează strălucit resursele reflexive. Furia lui e analitică și face pereche cu zgomotul de fond al aglomerărilor de cuvinte. Complet nemuzicală (et pour cause!), această poezie își întemeiază legăturile interne pe sintaxă. E de
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
un nucleu epic unic, altele, cu schimbări imprevizibile de plan sau de perspectivă. Cert, autorul are un umor și o ironie speciale, mai delicate și în contrast cu limbajul uneori mai frust, neocolind cuvintele „bip”, care alcătuiesc adesea toată carnea cărților unor congeneri. Cartea sa este o succesiune de povestiri, multe, clar, autoficțiuni care își deconspiră eroul ca fiind însuși autorul, Mihai sau Mihai Bădică, alte povestiri au diverși alți protagoniști, ca să îi citez pe preferații mei, tanti Ștefania sau bătrânul Saturn, dar
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
Ca membru marcant al celei de-a treia generații postmaioresciene, crescut în preajma lui E. Lovinescu, asiduu frecventator al cenaclului "Sburătorul", chiar și redactor al revistei (1924-1927), autorul studiului Tradiția conceptului modern de poezie a fost un estet și, ca toți congenerii, un adept convins al autonomiei esteticului, legea de aramă a scrisului său de la care nu s-a abătut niciodată. Situat de la bun început pe această poziție, el a combătut multă vreme istorismul și biografismul, deși s-a ocupat în studii
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
speculat în criza unei căsnicii, dă satisfacția unei minime diversități a operei epice. Orizontul ei este, fără îndoială, mult prea îngust. De șansa unei revalorizări favorabile nu se poate vorbi. Dar Ury Benador rămâne un prozator interesant în peisaj, alături de congenerii săi evrei I. Peltz sau Ion Călugăru, compunând detalii ale experiențelor narative, demne de atenția istoriei literare oneste. O primă tentativă de sistematizare a scrierilor sale într-o restituire documentară, îngrijită de autorul însuși, a eșuat înainte de 1989, o proiectată
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
știi și după aceea te scurgi, te duci din mintea tuturor." (p. 456) Scrisul lui Ioan Groșan este unul structural ironic. Enervant de inteligent și lucid, autorul deconstruiește cu zîmbetul pe buze tehnicile narative postmoderne, rîde de comportamentul auctorial al congenerilor săi (inclusiv sau, mai ales, de propriul său comportament auctorial), dar și de reacțiile foarte previzibile, frizînd locurile comune de comportament, ale personajelor sale la diverșii stimuli narativi și, nu în ultimul rînd (deși niciodată explicit), la cel puțin la fel de
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
lucid, care nu își pierde capul nici în fața sofisticatelor tehnici de asamblare a textului, nici în fața fascinantelor și adesea seducătoarelor căi ale epicului pur. În mod paradoxal, deși este un stilist de mare subtilitate, un povestitor situat binișor peste media congenerilor săi și un virtuoz al tehnicilor narative, Ioan Groșan mizează cu sublimă autoironie tocmai pe un soi de îndoială în privința calității sale de scriitor. Acest tip de realism, singurul din scrisul său referitor cu adevărat la trăire, conferă marea originalitate
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
vedere versurile Elenei Vlădăreanu (cel puțin cele din volumul Europa. Zece cântece funerare) sunt o combinație între feminitatea colțoasă, dură, directă, agresivă, din versurile Angelei Marinescu și sictirul (anti)naționalist din poemele ,patriotice" ale lui Mihail Gălățanu. Ca mai toți congenerii săi, Elena Vlădăreanu vede condiția umană în toată precaritatea ei. Corpul omenesc este un biet mecanism alcătuit din sînge, mațe, unghii menite să zgîrie zidurile, organe interne și diverse secreții. Altfel spus, idealul frumuseții feminine nu mai constă, așa cum știm
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
Sergiu." În lumea literară Sergiu Adam are un nume excelent, și pentru talentul lui de scriitor, și pentru moderația lui în relațiile de breaslă. Vîrsta, care pe mulți îi acrește, lui i-a adus o înțelepciune pe care puțini dintre congenerii săi o au. Preferințele lui se îndreaptă spre clasici, dar știe să se bucure și de experimentele tinerilor, fiindcă "Bătrîne, de unde știm noi că acești copii care încearcă și ei ceva nou azi, nu vor fi clasici poimîine?" Nu l-
Sergiu, lasă-te pensionat ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10914_a_12239]