190 matches
-
am gândit, da' dacă mi-a spus să rămâi acasă? De dus i-am dus geamantanele la mașină... (În definitiv ce-mi păsa de toate astea?) ― Nu ți-a lăsat nici o vorbă? ― Nu. Când să plece m-a podidit lacrimile. Conița a zis să nu mai plâng și mi-a dat o sută de lei. Am făcut o scurtă inspecție prin odăi. Dumnezeule, ce pustii arătau, deși toate imobilele rămăseseră pe locul lor. Poate lipsa Mihaelei provoca această impresie pur subiectivă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
își îndeplinea rolul de spioană cu mult zel (cred și eu ― câștiga cât un director de minister), mă puse la curent că Nendșor căzuse în patima jocului de noroc. ― După ce e bolnav prăpădit, mai pierde și nopțile la cărți. ― Și conița ce zice? ― Ce să zică? S-a obișnuit și nu-i pasă. Parcă n-ar fi bărbatul ei. Of, dacă aș avea așa soț... nu știu, zău, ce s-ar alege de el. De fapt, viciul lui Nenișor nu era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela plânsese o noapte întreagă și că ea, încercînd s-o consoleze, o auzise spunîndu-i: "Mă arde aici un foc mare" și-i arătase în dreptul inimii. După care nevasta șoferului mai zise: ― Tare mă bate gândul că iubește pe cineva, conița. Dar văz că boala ei n-are leac. ― Și pe cine crezi că iubește? ― Pe cine altul decât pe dumneavoastră? Că prea e cu ochi și cu sprâncene. Dar nu pricep ce tot aveți cu ea de-o pătimiți așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Irina" poate numai din pricina unei influențe literare! Irina a suportat, aprobând, toate descoperirile mele artistice. Mândria de a se ști zilnic mai bogată i-a întărit răbdarea. Dar, oricum, nu asta e o poveste de dragoste. Am văzut odată o coniță uitîndu-se la mare prin face-à-main. Apa nemărginită în veșnică legănare, cu imensele ei bogății de culoare, cântece și parfumuri, dezgolindu-și întreaga ființă fără nici o pudoare meschină, arătîndu-și toată tulburătoarea ei nuditate, și, în față, minuscul și artificial, tremurând capricios
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs nebunește la imaginea grotescă. Mă rezimasem de o stâncă, și de aș fi fost Pantagruel, aș fi dărâmat dealul. Conița s-a scuzat foarte normal. - Oricât de ridicol ți s-ar părea gestul meu, nu văd bine! Această imagine îmi sugerează acum felul cum mă folosesc de Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa de importante ca moartea, viața
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa de importante ca moartea, viața, natura sau arta. Alăturînd-o unor lucruri așa de mari, de care ea habar n-avea, sunt eu vinovatul. Și eu încă nu întrebuințez pe Irina - cum făcea conița odinioară cu face-à main-ul - ca pe ceva din nefericire indispensabil pentru alte lucruri importante, dar chiar se pare că mă uit la acele lucruri numai ca să utilizez sticluțele cu bețișorul de abanos și cu fundulețul de mătase la capăt!... Într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dom’șef, răspunse omul. Când acasă plâng copilașii, ce să faci? Îți iei sarsanaua și te duci oriunde să aduci, că ei ce știe dacă e mici și mamă n-are... — Copii ai? întrebă Getta 2. — Da’ ce n-am, coniță! Am reumatism, am un frate-n pușcărie și am și pământ de flori dacă doriți, un pol ghiveciul, pui în el laleaua și iese garoafa. EPISODUL 40 MARKETING — Și cum te cheamă, nene? întrebă comandantul Felix S 23, după ce omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Getta 2. — Că la mine găsești de toate, da’ e momente când nu găsești nimic, după cum e timpurile. — Acum, de pildă, dacă ți-aș cere smochine, ai avea? vru să știe Getta 2. — Da’ dă ce să-mi cereți smochine, coniță, când puteți să-mi cereți ciungă? Mestecați la dânsa cât doriți și nici n-are sâmburi, zise Jan. — Mulțumim - răspunse Felix S 23 -, dar nu dorim. Oricum, noi n-am simți ce gust are. Păi am ciungă fără gust, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
anume? Vultur-în-Zbor încercă să-și ascundă nerăbdarea. — Ei, știi tu! Cât să câștigi ceva bani! i-a strigat doamna Cramm. Mărunțișuri. Chestii d-astea. Vultur-în-Zbor s-a gândit preț de-o clipă. S-a apropiat de mașina imensă a femeii. — Coniță, spuse el, acolo de unde vin eu avem o vorbă. O potaie vie e mai bună decât un leu mort, dar moartea e de preferat sărăciei. — Vădcă o să ne înțelegem nemaipomenit de bine, a zis doamna Cramm. îmi plac oamenii deștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de gestionare a clienților În cadrul masterului de afaceri din Marea Britanie? Am petrecut o seară minunată la Sinatra Inn. Te rog, nu te simți jenată În legătură cu ce s-a Întâmplat În camera de hotel: am stat cu ochii Închiși tot timpul, coniță, mai puțin când m-ai rugat să-ți scot lentilele de contact. Ochiul stâng e mai verde. Când m-am Întors acasă, era Butch Cassidy la televizor. Kate, Îți amintești sfârșitul, când Sundance și Butch sunt asediați de armata mexicană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
unde se aude de o moșie de vânzare, țăranii se și reped s-o cumpere și s-o împartă? Iată, chiar la noi, că tot mă țineam să vă spun, cucoane Miroane, umblă vorba că oamenii vor să cumpere moșia coniței Nadina! Miron Iuga ridică deodată fruntea, zicând mirat: ― Cum s-o cumpere?... Ca s-o cumpere ar trebui să fie întîi de vânzare. ― Apoi așa vorbesc ei, c-ar fi de vânzare. ― Auziși, Grigoriță, râse bătrânul necăjit. ― Auzii, făcu tânărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un țăran dezghețat, înalt și osos, cu o înfățișare energică de sergent reangajat, l-a plimbat puțin prin curtea cea mare și i-a arătat la repezeală grajdurile cailor și un șopron încuiat, care fusese transformat în garaj pentru automobilul coniței Nadina, când venea la țară. Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat în loc să stea aici de prisos. Se răzgândi deocamdată. Poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Iuga și-l pofti să vie pe la ei, să-i cunoască familia și să se împrietenească cu Aristide, care e un băiat de zahăr. De altfel zilele astea va trece și el pe la curtea Iuga, deoarece a primit scrisoare de la conița Nadina că sosește în țară și vine negreșit și la moșie. Îndată ce se depărtară puțin, Dragoș murmură: ― Nu e fată și femeie tânără de care să nu se lege javra asta grecească! Tatăl despoaie pe bărbați și băiatul pe femei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe mâna jandarmilor, să le înmoaie oasele și să le scoată din capete asemenea obrăznicie. Se stăpâni și zise rece: ― La mine degeaba veniți, că eu n-am moșii de vânzare. Oamenii se zăpăciră. Numai Marin Stan ridică glasul: ― Apoi conița nu mișcă fără voia dumneavoastră, boierule! Luca Talabă iar prinse curaj: ― Noi pe dumneavoastră vă cunoaștem stăpân și de la dumneavoastră așteptăm mila! Miron Iuga avu un surâs disprețuitor: ― Da, da... De data asta însă e mai bine să vorbiți cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dracului!" Un argat adăpa vacile. Erau în ograda conacului. Cârduri de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului I-ar fi smuls dintr-o toropeală. Să vorbiți cu conița dacă n-o să vă luați seama, că dumneaei e stăpâna moșiei. De altfel mă bate gândul s-o cumpăr mai bine eu... ― Aoleu! Atunci degeaba ne mai străduim noi! făcu Luca Talabă speriat. ― Ba de ce? continuă boierul. Luptă dreaptă. Vreți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrempse, ocoli mașina pe la spate, și, sărutând mâna Eugeniei, o ajută să coboare. Câțiva servitori se învîrteau să descarce lucrurile și nu știau ce să facă. Nadina observă și zise șoferului: ― Vezi, Rudolf, să nu se piarză ceva de-a coniței Jenny! Titu Herdelea stătea deoparte foarte rușinat că nimeni nu-l băga în seamă. Grigore îl văzu, își aduse aminte de el și se grăbi să-și repare greșeala: ― Dați-mi voie!... L-am uitat, uita-l-ar necazurile!... Să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
l-a înșelat, dar îl pofti să mai stea, să ia o cafea bună, cu toate că nu merită decât pușcărie pe viață. Grecul râdea cordial, se scuză că mai are puțină treabă în sat și apoi e dator să se prezinte coniței și stăpânei Nadina. Se oferi chiar să ducă și pe tânărul Herdelea înapoi la Amara, dacă-i face plăcere. ― Atunci mai zăbovește prin sat, zise Gogu, jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța dumitale? De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el! Când în sfârșit reveni Platamonu să ia pe Titu, Gogu găsi un nou pretext să-l ocărască: ― Fiindcă ne-ai luat musafirul, să știi că am să-ți scumpesc arenda!... Și spune-i coniței Nadina că mâine mergem să dejunăm la ei, ca s-o învăț să-ți scumpească și ea! Uite așa, Efialte! 7 Platamonu mâna calul, vorbea cu Titu Herdelea și cu fiul său, dar gândurile îi rătăceau în altă parte. Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
umeri: ― Bine, dacă crezi tu, Grig... Dar vezi să nu-mi facă murdărie ori să-mi umple casa cu cine știe ce mirosuri! Luca Talabă intră cu câțiva tovarăși, aducând o undă violentă de usturoi, care cuprinse repede toată odaia. ― Aideți, spuneți coniței fără frică tot ce aveți pe inimă! îi îndemnă Grigore. Pe țărani îi vestise adineaori Cârciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte să mântuie tocmeala pentru Babaroaga. După convorbirea de ieri cu boierul Miron, oamenii s-au mai sfătuit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dea bătuți, ci să stăruie și la cuconița de la București. Acuma însă erau zăpăciți, mai cu seamă că se afla de față și arendașul. Într-un târziu, Luca Talabă, biruindu-și sfiala, vorbi uitîndu-se drept în ochii Nadinei: ― D-apoi, coniță, să nu vă supărați că am cutezat, dar noi, dacă am auzit că umblați să vindeți moșia, ne-am tot chibzuit și am socotit că de ce s-o înstrăinați, că doar noi am muncit-o totdeauna și ne-om învrednici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zvonurile le scot cei care au anume interese ori care nu sunt cu sufletul curat. Platamonu înghiți în sec, deși ea nu se uitase la el, și nici țăranii. Rămânând iar singuri, arendașul întrebă blînd: ― Atunci cu mine ce faceți, coniță? Nadina răspunse simplu: ― Am să reflectez și să văd ce pot face. Platamonu simțea că-i fuge pământul de sub picioare. Încercă să insite: când să mai vie? Doamna ezita: nu știe câte zile mai rămâne pe aici și... ― V-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Am să reflectez și să văd ce pot face. Platamonu simțea că-i fuge pământul de sub picioare. Încercă să insite: când să mai vie? Doamna ezita: nu știe câte zile mai rămâne pe aici și... ― V-ați supărat pe mine, coniță? zise arendașul deodată, desperat. ― O, de ce? făcu Nadina, întinzîndu-i mâna. Nu mi-ai făcut nimic. Se poate? Coborând treptele, Platamonu bâigui în sine, amărît: "Bine am nimerit-o, n-am ce zice! Bravo mie!" 8 Marți după-amiază începu o ploaie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigăt nearticulat, aci lălăia un început de galop cantabil și din când în când striga către vizitiu cu o încurajare ațîțătoare: ― Hai, băiete, hai, nu șovăi! ― Nu șovăiesc, coniță, n-aveți grijă! mormăia Petre fără a se întoarce, cu glas în care tremura un râs puțin bațjocoritor. Goana vijelioasă ținea de un ceas. Trecură prin Ruginoasa, prin Bîrlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe când alergau acum spre Lespezi, văzură de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul lui Titu, în vreme ce caii, sforăind și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul bombat al saniei. Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător: ― Nu vă speriați și nu vă fie frică, coniță, dacă sunteți cu mine! Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. Auzi acuma și pe Titu, care nu-și pierduse cumpătul, zicînd: ― Doamnă, doamnă, nu e nimic, fiți liniștită! Încercă să zâmbească, parcă i-ar fi fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și scuipă triumfător între crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo, Petre, bravo! strigă Titu Herdelea, care în sfârșit izbutise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]