1,576 matches
-
fost un om bun. Când ai liber săptămâna viitoare? — Marți. — Mergem la un pescuit? — Vii să mă iei? — Se-nțelege. Bei ceva? — Niciodată în timpul serviciului. Cu excepția cazului în care e vorba de un Courvoisier necontrafăcut. Claude umple două pahare de coniac din rezerva personală, din care nu servise niciodată vreun client. Cei trei prieteni de pahar o iau pe o scurtătură, să ajungă mai repede la gară. Trec pe lângă un teren viran. Mai exact, pe lângă un teren pe care-l știau
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Liliane se scoală și deschide un dulap Empire, dând la iveală o colecție de sticle în stare să satisfacă orice gust al oricărui consumator, fie el bețiv ordinar sau connaisseur rafinat. Lionel își pune ochelarii la loc și alege: Un coniac m-ar aranja. — De care să fie? — Nu contează, paharul să fie plin. Liliane îi servește un pahar plin cu coniac Martell. Lionel îl dă pe gât ca pe-un sirop de tuse. Începe să tușească, în timp ce ochii îi ies
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
al oricărui consumator, fie el bețiv ordinar sau connaisseur rafinat. Lionel își pune ochelarii la loc și alege: Un coniac m-ar aranja. — De care să fie? — Nu contează, paharul să fie plin. Liliane îi servește un pahar plin cu coniac Martell. Lionel îl dă pe gât ca pe-un sirop de tuse. Începe să tușească, în timp ce ochii îi ies din orbite. Noroc că se lovesc de lentilele groase ale ochelarilor și revin în orbite. — Liliane... pot să-ți zic Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în curte și închis într-un izolator, păzit de un câine care mă lătra toată noaptea. De-aia mi-e frică de câini. Îl mângâie absent pe Robespierre, care, după câteva încercări nereușite de a bea direct din sticla de coniac - profitând de neatenția lui -, se mulțumește să lingă gura sticlei imediat ce Lionel mai trage câte un gât, pecetluind astfel o prietenie pe care nimeni n-ar fi crezut-o posibilă cu câteva minute în urmă. Înainte de revoluție, mai era cum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prea mare, numai să ajung francez. Am învățat forme ale conjunctivului pe care nu le folosește nici un francez normal la cap, știu istoria Franței mai bine ca orice francez... — Și Revoluția Franceză? frisonează Liliane, luând și ea o gură de coniac, fără să-i pese că bea din sticlă și după Lionel, și după Robespierre. — Mai ales. — Lionel, tu ești alesul! țipă isterică Liliane și-l pupă pe frunte. Lionel se uită atent la ea, îi ia sticla din mână și-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Pe cînd mii de montări „perfecte”, ne adorm... Într-un trib din Alaska, măștile se ard, după ceremonie. Oare de ce? Și deși zona e plină de urși, nu se confecționează acolo nici o mască de mor mor! Hm... După ce am băut coniacul Escu, vinurile Conu Alecu și Boier Bibicu, recent - berea Nenea Iancu, mă gîndesc că fără apel la cultură, viticultorii & berarii ar fi mai puțin inspirați... „În artă, emoția este sediul memoriei” (M.Vișniec). Bine ar fi să o afle și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
enormitățile ei, care pe undeva mă ungeau totuși, la inimă. 11 noiembrie 2009, Sydney Ne așezăm toți trei pe canapea, eu de o parte, Silvia de partea cealaltă, Mihai în mijloc. Silvia se uită galeș la Mihai prin paharul de coniac în timp ce soarbe haiducește din el. Mă interesează la această cină să aflu cât mai multe despre Australia, impresii de la fața locului, nu dintr-un ghid turistic, și mai ales informații despre viața aborigenilor. Ceea ce știu este extrem de sumar. Aveam să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am lăsat. Știam că va veni și ea, Plăcerea. O scenă din trecut, de prin liceu, mi-a inundat creierul Întreg. Aud clar Îndemnurile zbierate ale colegilor mei - mă aflam acasă la Neluțu și țopăiam cu toții În jurul unei sticloanțe de coniac Napoleon. După al doilea pahar, miamintesc faptul că biblioteca Începuse să se miște. Și covorul de sub picioare era acum unul zburător. Îmi ardeau obrajii și vedeam cum totul se dedublează În jurul meu. Băieții aplaudau și cântau tâmpenii, Îndemnându-se reciproc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mă asculta cu un interes prefăcut - știam asta - dar eu continuam să-i vorbesc. O reclamă de la Coca - Cola Îi proiecta pe chip irizări de lumină roșie - gălbuie, Încadrând-o Într-o cromatică bizară. Băuse două pahare de lapte cu coniac și se pare că se amețise de-a binelea. Hai, fii fetiță cuminte și bagă-ți limbuța În guriță. Mă privea galeș (e drept că părea o mironosiță, dar pe cuvânt că nu era), zâmbindu-mi apos. În privirea ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă privească lung, cu o mutriță strâmbă (ținea capul puțin Înclinat), cu ochii ei alintăcioși de felină (extrem de obosiți, acum, și chiar antipatici), mimând o atenție desăvârșită la ceea ce-i povesteam. I-am mai oferit un pahar de lapte cu coniac (cocteilul ei preferat), În timp ce eu mi-am luat unul de gin (Îmi place ginul pentru că e o băutură aspră, lipsită de perfidie precum garonele sau romul: dulci, ispititoare, dar care te pun imediat cu botul pe labe). În sănătatea ta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate lua, iar el nici măcar nu mia mulțumit (Prost crescutule!). Cerul coborâse foarte jos. Începu să plouă scurt. O ploaie măruntă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița de la bar cu o voce pițigăiată („Împusita dracu, cu mă-ta-n brațe, lepra dracu...”). Lola Jo mă privea insistent. Avea un aer obosit, puțin debusolat. Am mai comandat un coniac pentru ea, dar mi-a făcut semn că nu. Mi-a surâs cochet și s-a ridicat. Doamne, cât de mult doream să o duc la hotelul acela nenorocit. Sânii ei dulci, buzele pline, risipite-n tresăriri enigmatice și ochii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
departe, dar măcar știau că reveniseră în vreun fel la traiectorie și se îndreptau spre un anumit punct ce creștea văzând cu ochii. Erau din nou fericiți și croaziera nu li se mai păru atât de dureroasă. Seara au băut coniac și au mâncat biscuiți și bomboane de ciocolată. Puteau face risipă, pentru că mâine se vor plimba în port și vor mânca înghețată în briza de după-masă sub o imensă umbrelă de soare. Cei mai mulți dintre turiști au venit pe punte cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bliga pe actorii ieșeni ca, Înainte de spectacol, să facă un tur al orașului, Îmbră cați elegant, și afișînd o prestanță acroșantă pentru virtualii spectatori. De asemenea, după spectacol, tot ei se opreau la o terasă și sorbeau, la fel de elegant, un coniac sau o bere, obligînd lumea din jur să-i comenteze admirativ. Minunată idee! Anacronică, din păcate! Căci azi, vezi actorii mer gînd pe bicicletă, cărînd plase cu zarzavat, Îmbrăcați cum se nimerește, frecventînd localuri ieftine...Păcat! Culmea! Visul lui Noica
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o marjă dă siguranță, ca și timp vorbesc. Înțelegi?" "Da, bine. Nu-i problemă, rezolv și dacă nu vă găsesc o să vă aștept. E bine așa, da?" "Da, dragă. Mersi, ești un scump. Dacă întârzii și ai poftă dă un coniac și o cafea, ceva, fac eu cinste." "Săru'mîna, da' nu trebuie. Sunteți drăguță, da, zău, nu trebuie..." Lasă, dragă, e plăcerea mea. Așa. Bine. Vorbim cân' ne vedem. A! Și să nu-mi uit: să fie-n pachet bucăți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așeză strategic la bar. De aici se putea vedea și în salonul principal, peste umărul barmanului. Privi cu figură de expert sorturile de băuturi scumpe și-și luă avânt, pentru început, cu o cafea lungă. Apoi se decise pentru un coniac, respectând oferta doamnei ministru. Se relaxă privind în jur. Îi plăcea vila asta boierească veche, cu aerul ei rafinat, reflectând epoca interbelică. "Ce casă super, nene! Ăștia d-au făcut-o să vede că erau barosani adevărați, nu făcuți la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și când mai constatam că ea pregătise deja, între timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care voiam să pun
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e Teatrul Z., nu?” Capitolul II. Sunetele prelungi de corn 1. 13 noiembrie ’80. Inginerul Zincă, șeful abatorului de păsări, și alții chefuiesc nopți întregi la separeul restaurantului, după ora închiderii, făcând scandelberg cu milițienii cheflii (Șșșșșt!), pe chile de coniac. Abia după aceea își fac timp și de fetițe. Oare omul e născut să fie chiar și circar? Ajung la concluzia că lectura acestor rânduri modeste, din jurnal, oricum, mă mișcă tot mai mult. Alcătuiește ea însăși oare, o rană
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ce să zic de ce anume? Cum de ce? De țimărul ăsta, omule... Intim. Foarte intim-corectează Valy-Nu te știe nici pasărea, să fiu al dracului! Mă crezi? Eu nu cred că nu te știe nicio pasăre subliniez cuvântul pasăre zâmbind incisiv. Un coniac? Schimbă el drăguț vorba cotrobăind pe după niște cartoane cu acuarele, ca să dea de sticlele de diferite mărimi și cu etichete în engleză, cu băuturi. Nu zic că nu-l gust. Gheață n-am. Însuși dialogul dintre noi părea un fel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima rundă de spălare a fundului de bazin, aud poarta descuindu-se. Atunci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așeză din nou tacticos, pe dormeză, nu departe de desuuri, picior peste picior, și-și aprinse o țigară. Întinse păhărelul, ciocni cu Gerard, fără să-l privească în ochi. Îi privi doar mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar fi căutat cu sete, mai multă lumină. Cercul se închide - zise Valy reapărut de după paravan, gata îmbrăcat pentru plecare. Cercul nu se mai închide - replică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar și micile snoave, improvizate, la picior, minciuni cum le mai numeau unii dintre prietenii lui Titi Americanu', când acesta povestea la bar (orășelul nostru avea, e adevărat, numai un singur bar și acela select; era să uit), la un coniac și o cafea, cum din cauza vitezei, într o curbă periculoasă, și-a văzut numărul din spate al mașinii Dacia 1110 sau cum în armată la marină, scufundându-se în apă cu țigara aprinsă la ordinul comandantului de pluton, la revenirea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Până și barmanul, știind ce urmează, uită să servească clienții însetați și ascultă cu luare aminte. Titi este gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el gâtul lungind nota. Ce vrei: Coniac. Vodcă. Vermut. Cinzano. Bere. Cabernet. Coniac. Cuba Libri. - înșirau care mai de care dintre suporteri, bunătățile. Titi inspiră cu emoție totuși, înghite a poftă și povestește: Într-o vară, așa dovleci ni s-o fo’ făcut în cucuruz, colo, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
uită să servească clienții însetați și ascultă cu luare aminte. Titi este gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el gâtul lungind nota. Ce vrei: Coniac. Vodcă. Vermut. Cinzano. Bere. Cabernet. Coniac. Cuba Libri. - înșirau care mai de care dintre suporteri, bunătățile. Titi inspiră cu emoție totuși, înghite a poftă și povestește: Într-o vară, așa dovleci ni s-o fo’ făcut în cucuruz, colo, la delnița primită de bunicu’ de la ceape
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
făcea parte din valul al patrulea de extindere...“, a Îngăimat Bonaparte, stors de puteri, aflând apoi că trebuia să vină cu o patalama care să certifice lipsa restanțelor la Întreținere pe Insula Elba. Având dosită pe sub tunică o sticlă de coniac cu chipul și numele sale pe etichetă, pentru o ungere corespunzătoare, Împăratul tocmai se așezase la coada din fața ghișeului „Infracțiuni rutiere“, pentru a da o declarație pe propria răspundere că nu condusese niciodată o mașină cu peste șaizeci la oră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]