2,314 matches
-
sînt geamul prin care el ne privește/ sînt sacul lui cu boarfe" (Cel de la margine). Ceea ce semnifică o situație-limită a identității, o parodie a exaltării subiectului romantic care decade în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
artiști sau programe de muzică franceză. În cele mai multe cazuri au fost implicate organismele care susțin consecvent și girează cu prestigiul lor politică de propagare și punerea în valoare a artei galice peste hotare. Astfel, s-au implicat, separat sau în conjuncție, Serviciile culturale ale Ambasadei Franței la București, Institutul francez, l^Association Française pour l^Action Artistique (AFFA), Délégation Générale de l^Alliance Française în România și instituțiile noastre de concert. Gamă repertoriala, tipologia formațiilor din sfera cameralului a fost largă
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
luceafărul poeziei naționale, Ceahlăul prozei românești, Călinescu e un balzacian, ciobanul din Miorița nu e resemnat etc. etc. * În repetiția generală pentru examenul de capacitate, unul din punctele testului la română cerea să se exemplifice valoarea de prepoziție și de conjuncție a cuvîntului de. În finalul articolului sau, Florin Ioniță citează două enunțuri extrase din tezele viitorilor absolvenți ai ciclului obligatoriu de învătămînt: "De la acest examen eu nu am priceput nimica ca să am în minte" și "De la această școală nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
după mine), "Modă" și "Cochetăria". Ceea ce le este comun celor trei eseuri este faptul că atît aventură, cît și modă ori cochetăria presupun o anumita structura duală, o bivalantă constitutivă, privită drept complementaritate, nu disjuncție. Or, principiul unei logici a conjuncției, a reuniunii unor direcții aparent distincte, mi se pare a fi o amprentă a argumentației lui Simmel în acest volum. Giovanni Casanova a fost animat în goană să după sexul frumos, se pare, permanent de intenția cît se poate de
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
Amor.ă O știu:/ăvine adesea cu grea camăta amorul tîrziu.ă// Astăzi, cînd toate se șterg, el de ce nu s-a șters?/ Să fie, cu vremea, desi potolit, tot mai viu?" (Intertextualism). Aspirația acestei producții nu e disjuncția, ci conjuncția. Nu analiza (separarea în imagini statice), ci sinteză care sugerează organicitatea lumii, Creația cosmică aparent sfîșiata de antinomii. Vechiul și noul, lăuntricul și exteriorul, natura și artificiul, pagînismul și creștinismul, cooperează într-un ansamblu generos, într-un flux concomitent senzual
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
oarbă și pe impermeabilitate la dialog nu poate deveni modelul unei societăți care promovează tocmai dialogul și democrația! Ne convine sau nu, acestea sunt adevăruri verificate și oricând verificabile. Am văzut ce combinație criminală a ieșit, în anii '30, din conjuncția ortodoxismului cu politicul, vedem azi ce se întâmplă cu musulmanismul asiatic. Sigur că nu Teoctist singur va transforma România într-un stat fundamentalist: mai ales că de curând a descoperit, în "papamobil", virtuțile ecumenismului și pe cele ale "star-system"-ului
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
a greșit cu cuvântul,fuge ca calul, ca cămila. Sunt de pildă cacofonii inevitabile, permise: Ion Luca Caragiale, biserica catolică, tactica cavalerească, Banca Comercială, poate și a cincea epocă capitalistă. Autorul explică pleonasmul, confuziile paronimice, oprindu-se la diferența dintre conjuncțiile ori/or, prima disjunctivă (ori plouă, ori ninge), a doua adversativă (cu sensul dar) Ex: S-a luat o hotărâre, or aceasta nu a fost respectată (sensul lui = dar nicidecum disjunctivul sau ). Greșeli în scrierea unor nume de localități, unor
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
apologia înserării." Paginile de proză ce alternează cu poemele, oferă un zodiac borgesian, exerciții ale unui spirit dispus să surprindă serii de corespondențe și coincidențe între viață, istorie și artă, între personaje istorice disparate, benefice și malefice reunite sub aceleași conjuncții astrale. O informație prodigioasă se cristalizează aforistic dar și sarcastic, emblematic pentru un scriitor interesat de o sinteză barocă a lumii, de mezalianța derizoriului și a grandorii, a curții miracolelor din realitatea imediată cu miracolul întrevăzut sau relevat: "22 februarie
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
datoria aceea mi-a fost cumva impusă din afară. Eu n-am avut vocație de profesor, asta-i foarte clar. - Ceea ce realizăm în viață, agoniseala spirituală în primul rînd, este rezultatul, sigur, al unor factori care se conjugă, ajung în conjuncție adeseori. Însă datorăm foarte mult unor oameni, pe care nu-i uităm îndeobște. Sînt convins că și dumneavoastră simțiți asemenea datorii morale față de cei care v-au modelat personalitatea și au fost ceea ce numiți, fiind obsesia domniei voastre, modele. - Da
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
sau, dimpotrivă, despre modul de acționare al istoriei, justă și sigură pe termen lung, dar permisivă, susceptibilă de devieri și deturnări, pe termen scurt. Corsi e ricorsi, nu? Istoricii analiști explică, fără să justifice, succesele temporare ale extremismelor totalitare prin conjuncția a trei cauze: 1. o situație de criză acută, generală, căreia trebuia să i se pună capăt oricum (în Germania din 1934: pierderea războiului, inflația, șomajul, umilința), 2. neputința regimului legal anterior (Republica liberală de la Weimar) de a da o
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
sensuri noi), fonetic și ortografic (pronunții și grafii nespecifice românei, eventual în curs de adaptare) ori morfologic (selecția unor desinențe de plural sau încadrarea în clase de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față, vorbitorii au adesea ezitări în fața unor forme sau construcții concurente. Un exemplu de incertitudine sintactică e cel oferit de alegerea prepozițiilor folosite pentru a introduce - în funcția tipică de circumstanțial de loc sau de atribut
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
ne aflăm, cu mențiunea că pe frumoasa carte poștală franțuzească literele vocabulei "merde" sunt de vreo zece ori mai mari decât restul textului! într-o posibilă variantă românească, ele ar trebui chiar mărite, dacă nu expandate la nivelul întregii ilustrate! Conjuncția de "revoluție" și "merde", la care m-a dus fluxul epic sugerat de grețoasele grațieri ale ultimei perioade, constituie însăși definiția vieții pe care-o trăim. Ce-a rămas din idealurile lui decembrie 1989? Ce s-a ales de speranțele
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
ei, dar cele două discursuri (de teorie a artei și psihanalitic) par a stabili contacte mai curând întâmplătoare. Excepțiile - ca Pollock - sunt rare, cel puțin aici. Cu toate acestea nici o promisiune nu e încălcată, autoarea rămânând cu consecvență sub semnul conjuncției separatoare din titlu. Anca Oroveanu, Teoria europeană a artei și psihanaliza, col. "Biblioteca de artă. Teoria și filozofia artei", Editura Meridiane, București, 2000, 347 pag
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
să credem că anumite greșeli înregistrate mai de mult (și deja inventariate în sintezele didactice asupra dinamicii limbii) au dispărut - și apoi să descoperim că ele continuă să existe, netulburate. O serie de texte consultabile în Internet conțin de exemplu conjuncția căci folosită în locul lui că: eroare pe care Al. Graur o semnala într-un articol din 1931, explicînd-o prin tendința unor vorbitori mai puțin instruiți de a imita stilul cult: "țăranii nu întrebuințează niciodată acest cuvînt ș=căciț în graiul
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
în dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu (DA, tomul I, Litera C, 1940), care îi rezervă un paragraf în tratarea cuvîntului căci; dovedindu-i astfel vechimea și ilustrînd-o cu citate din Cantemir, Țichindeal, Petru Maior și alții. Caracterul livresc al conjuncției căci e confirmat de Magdalena Vulpe (Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, 1980), care constată neînregistrarea ei în textele dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
cu citate din Cantemir, Țichindeal, Petru Maior și alții. Caracterul livresc al conjuncției căci e confirmat de Magdalena Vulpe (Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, 1980), care constată neînregistrarea ei în textele dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-adevăr foarte probabil ca eroarea să fie o manifestare a fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-adevăr foarte probabil ca eroarea să fie o manifestare a fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea cauzală ("N-am venit, că a plouat") conduce la greșeala mai gravă de a utiliza în mod impropriu conjuncția cauzală și pentru completive, subiective sau atributive introduse normal prin că. Eroarea e
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
fie o manifestare a fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea cauzală ("N-am venit, că a plouat") conduce la greșeala mai gravă de a utiliza în mod impropriu conjuncția cauzală și pentru completive, subiective sau atributive introduse normal prin că. Eroarea e asemănătoare cu cea fixată de Caragiale prin personajul Nae, din Situațiunea: de folosire în exces a locuțiunii pentru ca să (specifică exprimării scopului) în locul simplului să (polivalent): "poți pentru ca să
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
folosire în exces a locuțiunii pentru ca să (specifică exprimării scopului) în locul simplului să (polivalent): "poți pentru ca să zici că respiri"; Este o criză, mă-nțelegi, care poți pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă..." etc. Exemplele recente de folosire greșită a conjuncției căci sînt neașteptat de multe. S-ar părea că o bună parte din ele aparțin unor vorbitori care trăiesc de mai mult timp în străinătate - e cert că unele greșeli apar sau se consolidează mai ușor în lipsa unei comunicări cotidiene
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
erori, la toate nivelele - de la punctuație și ortografie pînă la lexic, la sintaxa frazei și la coeziunea textuală (am intordus diacriticele, pentru a ușura lectura, dar am lăsat ca atare erorile de ortografie din original, inclusiv scrierea cu cratimă a conjuncției căci): "în timp ce în unele saptamîni calitatea proocesoarelor fa fi mediocră, fapt ce nu înseamnă că-ci aceste procesoare mai puțin performante, este doar faptul căci ridicarea în frecvență este mult mai redusă de-a fi urcate în frecvență"; "noi am putut
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
ca fața lui dumnezeu. de o transparență vie/ eu am intrat în cuvîntul cutremur, ca un șaman" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Sau din nou cu recursul la fiziologie: "în tot întunericul nu am întîlnit decît gura ei plină de conjuncții/ ea e tatuajul poeziei mele. e o limbă scrisă cu salive semantice" (ibidem). Cititorului nu-i poate scăpa factura sceptic-glumeață a acestor corespondențe, adică teatralitatea lor. Ironia se amplifică atunci cînd e pusă în cauză "moartea literaturii", sloganul fundamental al
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
studiate de mai multă vreme de Jacques Byck, de Iorgu Iordan ș.a.) sînt repetiția imediată ("încet-încet ai ajuns la vorba mea"), cea aparent imediată, elementele fiind de fapt separate de o pauză ("un om bătrîn, bătrîn"), cea separată de o conjuncție ("rău și rău") sau de o prepoziție ("zi de zi"), cea în care un al doilea element îl reia doar în parte pe primul, fiind de fapt un derivat (de pildă un diminutiv: "nou nouț"), sau o altă formă flexionară
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
eșua - "îi eșuează din start", citat din 1990, p. 55 - e o ciudățenie, în schimb a apela - "a apela un număr" - s-a impus deja). Cele mai interesante comentarii din cartea Valeriei Guțu Romalo privesc tocmai folosirea prepozițiilor și al conjuncțiilor - unde mi se pare că sînt multe noutăți în ediția din 2000, ceea ce dovedește și că în uz au apărut schimbări mai consistente. Autoarea constata deja în 1972 extinderea întrebuințării prepoziției asupra și cazul special al lui datorită, care înlocuiește
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
fenomenele descrise sînt plasate în cadrul mai larg al transformărilor din perioada 1969-1999. Structura volumului a rămas în mare măsură aceeași: capitolul introductiv e urmat de o parte dedicată gramaticii (fenomenelor de acord, de regim, erorilor în folosirea prepozițiilor și a conjuncțiilor, greșelilor și tendințelor speciale legate de substantiv, pronume, verb, adverb; anumitor tipuri de construcții defectuoase ale frazei), apoi de o parte lexicală, care cuprinde fenomene semantice și stilistice (situații de incompatibilitate semantică, folosirea neologismelor, cultisme, arhaisme, elemente de argou și
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
din pedalat și să pui piciorul pe pămînt, o secundă. Mașina noastră era Mercedes de opt locuri. Îl întrebasem pe tălmaciul cu studii la București cum se spune în chineză da, ca să facem conversație; iar el spusese scurt și, exact conjuncția românească. Tot drumul am făcut și..., și..., alături de șofer, un tînăr înalt din nord, chipeș ca vedetele din filmele lor de propagandă. Băiatul conducea binedispus Mercedesul și mă aproba rîzînd vesel. Eu însă făceam mereu murmurînd și..., și..., și, gîndindu-mă
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]