419 matches
-
general, următoarele: - predicatele colective nu au corespondente bipropoziționale: (16) a. Ion și Maria sunt un cuplu frumos. b. *Ion este un cuplu și Maria este un cuplu. - unele evenimente nu pot avea ca actant (în poziția subiectului) doar unul dintre conjuncți: (17) Ion și Gheorghe au răpus balaurul - această propoziție nu este echivalentă cu Ion a răpus balaurul și Gheorghe a răpus balaurul dacă niciunul dintre cei doi nu ar fi putut să răpună singur balaurul. - există și alte elemente lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
explica dacă am presupune că morfologia este postsintactică, operațiile morfologice se produc după cele sintactice (cf. Bobaljik, 2008). Conform analizei bipropoziționale (prin elipsă), dacă acordul se face la singular, acest lucru este interpretat ca fiind acordul obișnuit dintre subiect (primul conjunct) și predicatul său (verbul la singular), al doilea conjunct apărând prin elipsa celui de-al doilea predicat: (19) A luat cuvântul Ion și Maria. < A luat cuvântul Ion și a luat cuvântul Maria. În propoziția din (19), verbul nu a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
morfologice se produc după cele sintactice (cf. Bobaljik, 2008). Conform analizei bipropoziționale (prin elipsă), dacă acordul se face la singular, acest lucru este interpretat ca fiind acordul obișnuit dintre subiect (primul conjunct) și predicatul său (verbul la singular), al doilea conjunct apărând prin elipsa celui de-al doilea predicat: (19) A luat cuvântul Ion și Maria. < A luat cuvântul Ion și a luat cuvântul Maria. În propoziția din (19), verbul nu a fost "rearanjat" astfel încât să se acorde cu sintagma coordonată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
al doilea predicat: (19) A luat cuvântul Ion și Maria. < A luat cuvântul Ion și a luat cuvântul Maria. În propoziția din (19), verbul nu a fost "rearanjat" astfel încât să se acorde cu sintagma coordonată. Acordul cu cel mai apropiat conjunct în ordinea VSO s-ar explica astfel prin ipoteza bipropozițională, care prezice și faptul că acordul cu cel mai apropiat conjunct nu este posibil pentru predicatele colective (acestea nu provin din structuri bipropoziționale). Ipoteza bipropozițională prezice însă că și predicatele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din (19), verbul nu a fost "rearanjat" astfel încât să se acorde cu sintagma coordonată. Acordul cu cel mai apropiat conjunct în ordinea VSO s-ar explica astfel prin ipoteza bipropozițională, care prezice și faptul că acordul cu cel mai apropiat conjunct nu este posibil pentru predicatele colective (acestea nu provin din structuri bipropoziționale). Ipoteza bipropozițională prezice însă că și predicatele simetrice au la bază structuri bipropoziționale, dar acestea nu se acordă niciodată doar cu cel mai apropiat conjunct. În plus, ar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cel mai apropiat conjunct nu este posibil pentru predicatele colective (acestea nu provin din structuri bipropoziționale). Ipoteza bipropozițională prezice însă că și predicatele simetrice au la bază structuri bipropoziționale, dar acestea nu se acordă niciodată doar cu cel mai apropiat conjunct. În plus, ar trebui să admitem structuri sintactice diferite pentru sintagmele coordonate cu predicatele colective și cele cu predicate distributive (acestea din urmă fiind structuri în care predicația se aplică fiecăruia dintre conjuncți, nu sintagmei coordonate în ansamblu). (b) Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordă niciodată doar cu cel mai apropiat conjunct. În plus, ar trebui să admitem structuri sintactice diferite pentru sintagmele coordonate cu predicatele colective și cele cu predicate distributive (acestea din urmă fiind structuri în care predicația se aplică fiecăruia dintre conjuncți, nu sintagmei coordonate în ansamblu). (b) Analiza sintagmatică Analiza sintagmatică a fost propusă de Munn (1999), ca răspuns la analiza propozițională. Conform acesteia, și N2 este un adjunct adăugat lui N1. Centrul sintagmei coordonate, conjuncția și, care este un operator
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la analiza propozițională. Conform acesteia, și N2 este un adjunct adăugat lui N1. Centrul sintagmei coordonate, conjuncția și, care este un operator "boolean"98, funcționează ca un predicat care, după adăugarea sa la N1 în Forma logică, se acordă cu conjuncții săi și asigură astfel trăsătura [+plural] a sintagmei coordonate. În poziție postverbală, în condițiile în care verbul este la singular, adăugarea ca adjunct a lui și N2 încă nu a avut loc, iar secvența coordonată N1 și N2 nu a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
vorbită, nu și pentru exemplele (numeroase) din limba scrisă. (d) Analiza prin "enumerare" (engl. listing) Conform acestei analize, importantă pentru sintaxă este relația dintre primul nominal și verb. Este suficient și mai economic ca acordul să se facă cu primul conjunct, iar restul conjuncților reprezintă un fel de "adaos" la primul conjunct, legați neambiguu de acesta prin coordonare. Unitatea sintagmei coordonate este dată de operatorul și, deși ea este "amenințată" de acordul doar cu un conjunct. În felul acesta este satisfăcută
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pentru exemplele (numeroase) din limba scrisă. (d) Analiza prin "enumerare" (engl. listing) Conform acestei analize, importantă pentru sintaxă este relația dintre primul nominal și verb. Este suficient și mai economic ca acordul să se facă cu primul conjunct, iar restul conjuncților reprezintă un fel de "adaos" la primul conjunct, legați neambiguu de acesta prin coordonare. Unitatea sintagmei coordonate este dată de operatorul și, deși ea este "amenințată" de acordul doar cu un conjunct. În felul acesta este satisfăcută și necesitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prin "enumerare" (engl. listing) Conform acestei analize, importantă pentru sintaxă este relația dintre primul nominal și verb. Este suficient și mai economic ca acordul să se facă cu primul conjunct, iar restul conjuncților reprezintă un fel de "adaos" la primul conjunct, legați neambiguu de acesta prin coordonare. Unitatea sintagmei coordonate este dată de operatorul și, deși ea este "amenințată" de acordul doar cu un conjunct. În felul acesta este satisfăcută și necesitatea de a verifica trăsăturile phi, și nevoia de economie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să se facă cu primul conjunct, iar restul conjuncților reprezintă un fel de "adaos" la primul conjunct, legați neambiguu de acesta prin coordonare. Unitatea sintagmei coordonate este dată de operatorul și, deși ea este "amenințată" de acordul doar cu un conjunct. În felul acesta este satisfăcută și necesitatea de a verifica trăsăturile phi, și nevoia de economie sintactică. Acordul cu întreaga sintagmă ar presupune "calcularea" valorilor trăsăturilor de număr, de gen și de persoană ale tuturor conjuncților, ceea ce poate fi dificil
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordul doar cu un conjunct. În felul acesta este satisfăcută și necesitatea de a verifica trăsăturile phi, și nevoia de economie sintactică. Acordul cu întreaga sintagmă ar presupune "calcularea" valorilor trăsăturilor de număr, de gen și de persoană ale tuturor conjuncților, ceea ce poate fi dificil dacă sintagma coordonată este mai extinsă. Acordul verbului-predicat cu cel mai apropiat conjunct nu este un fenomen unitar: în unele limbi se întâlnește acordul cu ultimul conjunct în ordinea SVO, care presupune alte mecanisme de realizare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și nevoia de economie sintactică. Acordul cu întreaga sintagmă ar presupune "calcularea" valorilor trăsăturilor de număr, de gen și de persoană ale tuturor conjuncților, ceea ce poate fi dificil dacă sintagma coordonată este mai extinsă. Acordul verbului-predicat cu cel mai apropiat conjunct nu este un fenomen unitar: în unele limbi se întâlnește acordul cu ultimul conjunct în ordinea SVO, care presupune alte mecanisme de realizare. În română însă, acordul la singular în topica SVO este agramatical. Am discutat mai sus situațiile în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de număr, de gen și de persoană ale tuturor conjuncților, ceea ce poate fi dificil dacă sintagma coordonată este mai extinsă. Acordul verbului-predicat cu cel mai apropiat conjunct nu este un fenomen unitar: în unele limbi se întâlnește acordul cu ultimul conjunct în ordinea SVO, care presupune alte mecanisme de realizare. În română însă, acordul la singular în topica SVO este agramatical. Am discutat mai sus situațiile în care se punea doar problema acordului în număr. Dar această problemă poate fi completată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pentru șampon și băiatul din reclama la țigări, deoarece reconstrucția enunțului bipropozițional implică *Este blondă fata... și este blondă băiatul... Prin urmare, acordul la singular în topica predicat -subiect trebuie delimitat și prin introducerea restricțiilor referitoare la genul și persoana conjuncților. În situațiile în care trăsăturile de gen sau de persoană ale conjuncților sunt conflictuale (neconcordante), acordul cu cel mai apropiat conjunct este mult mai limitat. În situațiile de limbă vorbită, dacă acordul verbului antepus se face cu primul conjunct, intervin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
implică *Este blondă fata... și este blondă băiatul... Prin urmare, acordul la singular în topica predicat -subiect trebuie delimitat și prin introducerea restricțiilor referitoare la genul și persoana conjuncților. În situațiile în care trăsăturile de gen sau de persoană ale conjuncților sunt conflictuale (neconcordante), acordul cu cel mai apropiat conjunct este mult mai limitat. În situațiile de limbă vorbită, dacă acordul verbului antepus se face cu primul conjunct, intervin alte strategii care "salvează" mesajul (de exemplu, se poate repeta verbul). (B
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
urmare, acordul la singular în topica predicat -subiect trebuie delimitat și prin introducerea restricțiilor referitoare la genul și persoana conjuncților. În situațiile în care trăsăturile de gen sau de persoană ale conjuncților sunt conflictuale (neconcordante), acordul cu cel mai apropiat conjunct este mult mai limitat. În situațiile de limbă vorbită, dacă acordul verbului antepus se face cu primul conjunct, intervin alte strategii care "salvează" mesajul (de exemplu, se poate repeta verbul). (B) Acordul la singular când termenii subiectului multiplu sunt substantive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
persoana conjuncților. În situațiile în care trăsăturile de gen sau de persoană ale conjuncților sunt conflictuale (neconcordante), acordul cu cel mai apropiat conjunct este mult mai limitat. În situațiile de limbă vorbită, dacă acordul verbului antepus se face cu primul conjunct, intervin alte strategii care "salvează" mesajul (de exemplu, se poate repeta verbul). (B) Acordul la singular când termenii subiectului multiplu sunt substantive (masive sau nume abstracte) nearticulate Aceeași indicație de acord ca în GALR se găsește și la Avram (2001
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a plecat în străinătate), iar aceasta este una dintre situațiile când operatorul și nu formează un set [+plural]. Acesta ar fi argumentul semantic în favoarea acceptării acordului la singular. Sintagma N1 și N2 denumește tot o materie ca fel ca fiecare conjunct luat separat. Această materie, lapte și unt, este formată din mai multe cantități de materie, așa cum lapte e format din mai multe cantități de lapte etc. Totuși, ar trebui explicat de ce coordonarea a două masive nu atribuie trăsătura de plural
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lipsa de medicamente îi face pe pacienți din ce în ce mai agresivi. (Știri, Realitatea TV) În aceste exemple, acordul reflectă anumite preferințe ale vorbitorului de structurare tematică, informațională a discursului. Acordul la singular, în sine, este o strategie de reliefare a unuia dintre conjuncți, alături de utilizarea expresiilor de reliefare (mai ales, îndeosebi etc.). (E) Acordul predicatelor impersonale Utilizarea la singular a predicatelor impersonale, indiferent de structura sintagmei coordonate din poziția de subiect, trebuie corelată cu preferința românei pentru persoana 3 (persoana nemarcată) la impersonal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau adverb 114, denotația predicatului impersonal etc.): (71) a. A greși e omenesc / omenește.115 b. Ar fi bine / * bun să iei o pauză. c. A fura pe rupte e firesc / * firește la acești parlamentari. Sintagma coordonată formată din doi conjuncți fără trăsătura de număr nu are nici ea o trăsătură de număr, astfel încât se acordă tot la persoana nemarcată a verbului (a III-a, singular): (72) A fura pe rupte și a nu recunoaște e firesc / *sunt firești la acești
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.1.2. Acordul în persoană Ierarhia stabilirii persoanei în română este aceeași ca în multe alte limbi (cf. Corbett 2006): I > II > III Semnul > marchează puterea de a impune acordrul. Transpusă în cuvinte, aceasta înseamnă: (a) dacă unul dintre conjuncți este la persoana I, celălalt sau ceilalți conjuncți fiind de persoana a II-a sau a III-a, verbul se acordă la persoana I, la plural: (73) Eu și tu am fost convocați la ședință. (b) dacă unul dintre conjuncți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
persoanei în română este aceeași ca în multe alte limbi (cf. Corbett 2006): I > II > III Semnul > marchează puterea de a impune acordrul. Transpusă în cuvinte, aceasta înseamnă: (a) dacă unul dintre conjuncți este la persoana I, celălalt sau ceilalți conjuncți fiind de persoana a II-a sau a III-a, verbul se acordă la persoana I, la plural: (73) Eu și tu am fost convocați la ședință. (b) dacă unul dintre conjuncți este la persoana a II-a, celălalt sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
conjuncți este la persoana I, celălalt sau ceilalți conjuncți fiind de persoana a II-a sau a III-a, verbul se acordă la persoana I, la plural: (73) Eu și tu am fost convocați la ședință. (b) dacă unul dintre conjuncți este la persoana a II-a, celălalt sau ceilalți conjuncți fiind de persoana a III-a, 3, 5 sau/și 6, verbul se acordă la persoana a II-a, plural: (74) Tu și el sunteți de serviciu astăzi. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]